12,537 matches
-
se foloseau de poziția lor ca să-i excludă pe ceilalți. în fond, campaniile din revista Săptămîna n-ar fi deranjat pe nimeni, dacă intenția lor nu totdeauna mărturisită, dar totdeauna evidentă, n-ar fi fost aceea de lichidare publică a adversarilor. Nu gîndești (sau nu te exprimi) ca mine? Dispari. Aici este un punct nodal al problemei. După 1989 tocmai acest transfer al conflictului din domeniul ideilor în acela al acțiunii concrete a fost de vină pentru polarizarea intelectualilor. Sindromul mineresc
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
numărul din vara asta al Apostrofului clujean: Generația '27. Ideologie și prietenie. O întrebare se cuvine totuși pusă: care ar fi limitele în care prieteniile fac suportabile opozițiile ideologice? De vreme ce, uneori, opozițiile ideologice i-au transformat pe foștii prieteni în adversari pe viață și pe moarte, trebuie să constatăm dacă nu a fost depășită o limită, dincolo de care ideile îi despart pe oameni. Dar, înainte de aceasta, m-aș întreba și în ce constă diferența - dacă este una - dintre situația pe care
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
sale mesaje. Ar fi o prostie însă ca puterea să fie acuzată că știe să-și facă treaba. Inabilitățile opoziției nu pot fi trecute nici ele pe seama puterii căreia nu i se poate cere să facă un plan pentru sprijinirea adversarilor. Și așa începuse să se vorbească la un moment dat în presă de opoziția miluită a liberalilor, reluînd o veche sintagmă din presa autohtonă de la începutul secolului trecut. Conștient cum stau datele problemei, premierul Năstase a putut căina opoziția că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15913_a_17238]
-
dl Cristian Preda ajunge la o definiție standard a românismului demnă de toată atenția: "Românismul ni se înfățișează ca un discurs a cărei întemeiere e impură,... un discurs în care textele modernității sînt manipulate în orice sens și în care adversarii sînt concepuți ca absolut opaci; un discurs care clasifică pentru a stigmatiza și care tematizează excelența românească plecînd din puncte foarte diverse. Negarea relevanței pe care o au distincțiile ideologice și, la limită, absența oricărei credințe ferme sînt, în fine
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
în timp ce Ghipsatul fentează de doisprezece ani justiția făcând una și aceeași figură. (Cunosc exemplul unui fotbalist, altminteri mediocru, care ajunsese la perfecțiune în executarea unui singur procedeu tehnic. Deși toată lumea știa ce va face, el reușea sistematic să-și dezechilibreze adversarul și să-i treacă mingea printre picioare! Exact ca și Atanasie al nostru!) Așadar, de ce Miron Cozma a ajuns în zeghe, iar Stănculescu și Chițac nu? Am întors chestiunea pe toate fețele și n-am găsit decât un răspuns plauzibil
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
Spaima de moarte a omului de la Cotroceni este să nu rămână pentru vecie cu stigmatul de "președinte bolșevic". Puține lucruri îl enervează mai mult decât această formulă (și aceea de "stalinist"!), pe care-a ajuns să le aplice el însuși adversarilor politici! Or, pentru a scăpa definitiv de etichetare, dl. Iliescu trebuie să facă un gest istoric, unul atât de năucitor încât să treacă în uitare toate vechile ipostaze. E clar, dl. Iliescu nu ne poate conduce în Uniunea Europeană - calendarul e
Președinția (via "Plai cu boi") salvează monarhia! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15946_a_17271]
-
pe de o parte, suficientă putere pentru a impune, de unul singur, un astfel de traseu politic și, pe de alta, dacă există în România potențiali susținători ai ideii. în clipa de față, ori încotro te uiți, nu vezi decât adversari sau, în cel mai bun caz, persoane indiferente față de monarhie. Cu excepția câtimii de regaliști fanatici și a previzibilei pături de fripturiști, popularitatea regalității tinde spre zero. Nu trebuie, apoi, să-i uităm pe cei direct loviți în ambițiile lor prezidențiale
Președinția (via "Plai cu boi") salvează monarhia! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15946_a_17271]
-
care nu fusese poftit la prânzul de pe pământ al eternității". Viitorul, adică posteritatea i-a confirmat previziunea. Credem că aceasta este ținta principală pentru că Lovinescu e alesul, cel situat în "templul veșniciei", la periheliu, cum ar fi zis Macedonski, în timp ce adversarii lui "vor mușca de-a pururi țărâna". Tot ce a mai publicat Negoițescu în "Saeculum", recenzii în general, rămâne în umbra acestui articol de atitudine. S-ar mai cuveni amintit articolul Descartes moralistul, introdus în prima parte a revistei (ian
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
cel mai grozav popor și e doar o chestiune de secunde până vom fi puși în drepturile care ni se cuvin încă de pe vremea lui Vercingetorix! Numai că aceeași Franță care ne promite solemn intrarea în Uniunea Europeană e unul dintre adversarii majori ai extinderii! Ca să nu mai vorbim că, în clipa de față, Franța e doar tolerată în N.A.T.O., participând prin câțiva generali la luarea deciziilor, dar nu și cu trupe. Din acest punct de vedere, dl. Jospin a făcut
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
fi fost scris special pentru cititorii revistei din Cluj, dacă luăm în considerare atît limbajul, cît și unele explicații laterale. Problema d-nului Nemoianu poate deveni actuală și la noi (avem destule indicii): e vorba de a apăra "formalismul estetic" de adversarii săi. Conceptul mai familiar nouă este estetismul sau pur și simplu esteticul. La défense de l'esthétique ar fi un titlu potrivit, în manieră franceză, pentru paginile polemice profunde și sclipitoare ale eseului d-lui Nemoianu. Atacat de la stînga, ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
interbelic de mase al lui Iuliu Maniu și Ion Mihalache se dovedea a fi mai degrabă clubul închis al unui grup de supraviețuitori ai unor condamnări de peste cincisprezece ani de temniță, onorabili octogenari și, cu excepția lui Corneliu Coposu, din categoria adversarilor politici pe care Dej n-a mai crezut că este cazul să-i extermine. Noul venit era primit cu ochiul critic al celui ce nu are de gând să împartă ceea ce stăpânește cu un neofit. De unde multele uși trântite de către
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
miră deloc virulența pamfletului poetului Ion Vinea. Acest ton ordinar caracteristic scriitorilor lirici, fără orizonturi adânci. Ca stil, pamfletul atât de colorat seamănă cu scrierile cronicarilor munteni, răi de gură și al cărui lexic otrăvit e în stare să potopească adversarul. Să recunoaștem, este stilul magnific al vechii școli românești pamfletare dintre cele două războaie până îndărăt la Radu Popescu... Nu-i vorba, în acest caz, de vreo calitate morală grea sau de vreo substanță în sensul filosofiei germane. Nu așa
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
tras în PNȚCD din toate pozițiile, vrea să scoată partidul din criză. Ce vrea Victor Ciorbea e, să zicem, treaba lui. Spectaculos e că fostul premier s-a aliat în acest scop cu cea mai mare parte dintre foștii săi adversari. Cei care l-au pus într-un fel sau altul la zid pe Victor Ciorbea, după căderea sa din funcția de premier îl susțin azi, nădăjduind că el ar putea fi omul care să recîștige simpatii pentru PNȚCD, dar și
Întoarcerea lui Victor Ciorbea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16025_a_17350]
-
cunoscute și necunoscute ale lui Sorin Ovidiu Vîntu. Printre ziarele care trag din toate pozițiile asupra controversatului om de afaceri se numără CURENTUL. Această publicație a fost înființată de Sorin Ovidiu Vîntu, iar ulterior a fost cumpărată de actualul lui adversar, Mihai Iacob, care o folosește ca mitralieră împotriva fondatorului ei. Un spectacol trist, cu ziariști care trag la ordin în țintele ordonate de patron. Cronicarul nu susține că fostul propietar al Curentului ar fi o victimă a presei, dar maniera
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
ziar se năpustește asupra lui n-are nici o legătură cu ideea de obiectivitate și de imparțialitate. Cornel Nistorescu remarcă acest lucru în comentariul său din EVENIMENTUL ZILEI: "Ziarul Curentul și grupul Monitorul au devenit principalele arme de atac ale unui adversar cu care (Vîntu) începuse să facă afaceri." Dar cum observă tot Nistorescu despre același Vîntu: Toate încercările sale de a se înconjura de personalități s-au încheiat cu coagularea unei armate de adversari." * Fără a sări în apărarea patronului firmei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
devenit principalele arme de atac ale unui adversar cu care (Vîntu) începuse să facă afaceri." Dar cum observă tot Nistorescu despre același Vîntu: Toate încercările sale de a se înconjura de personalități s-au încheiat cu coagularea unei armate de adversari." * Fără a sări în apărarea patronului firmei Gelsor, Cristian Tudor Popescu e de părere în ADEVĂRUL că acesta e produsul politicii de privatizare de la începutul anilor '90, cu faimoasele certificate și cupoane din care n-au avut de cîștigat, scrie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
o perioadă de efervescentă reinventare a propriei identități și a propriilor granițe. O Americă formidabilă din punct de vedere economic, care și-a anexat în viteză bună parte din Asia, nu mai e doar aliatul de astăzi, ci și potențialul adversar economic de mâine. Toată lumea vrea să fie american, iar atunci când nu poate, devine măcar anti-american! Acestei sfidări Europa n-a știut cum să-i răspundă până acum - și poate că nici n-a fost în stare. Așa cum americanii au lăsat
Îmbrățișarea de halterofil a Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15654_a_16979]
-
Elena și să n-o aducă în țară pe Elena Lupescu. Firește că principele Carol, cinic, a promis, dar s-a înscăunat rege, nu și-a refăcut căsătoria și a adus-o în țară pe Lupeasca. Maniu, umilit, a devenit adversarul regelui iar Al. Vaida Voevod "omul regelui". Dar regele venise în țară hotărît să guverneze printr-un guvern personal, în afara partidelor și împotriva lor. A încercat formula în aprilie 1931 numind guvernul N. Iorga. Dar, în condiții de gravă criză
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
putea fi în 2004 candidatul PSD la președinția României? Primul pe listă ar trebui să fie Adrian Năstase. Or, pentru asta s-ar cuveni ca actualul premier să-și mai depășească prerogativele, pentru a cîștiga suficiente puncte în vederea confruntării cu adversarii de atunci. Guvernarea uzează, și de acest proces nu e ferit nici Adrian Năstase, încît pentru a avea șanse reale în 2004, dl Năstase trebuie să poată fi privit drept omul de neînlocuit, chiar dacă, la guvernare, n-a putut face
Divergențele dintre Iliescu și Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15704_a_17029]
-
1959, în ghiarele aceleiași sinistre Securități române care, odată cu inducerea suferinței fizice, opera nașterii în victime a sentimentului culpabilității, lui Dinu Pillat i se rezervă regimul unei duble asemenea culpabilități: figurând în ceea ce avea să fie ultimul lot masiv de adversari politici - diferența între cei activi sau cei potențiali nu se făcea -, prin mărturiile smulse lui s-a completat lotul. Îndelung torturat, închis într-un sac și lovit cu o rangă de fier mai cu seamă în cap, Dinu Pillat a
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
lor de facto, cu respingerea lor punctuală, sistematică, printr-o arguție avocățească în care se întrevede imaginea greoaie a inerției, în esență spaima de critică. Un anume gen de critică e folosit spre a jugula critica. Pseudolovinescienii nu sînt decît adversari nedeclarați ai criticii, plasați sub scutul unor principii instrumentate demagogic, care nu sînt în măsură a le ascunde oportunismul. Desigur că pe acest drum al derivei postideologice se produce și o altă înstrăinare de lovinescianism și anume cea de ordin
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, a revoluționat Rusia, modificîndu-i fizionomia asiată, pentru a deveni o mare putere europeană. Norocul mare al lui Petru a fost că nu s-a oprit asupra-i asasinatul în copilărie de către adversarii văduvei țarului Alexei, frumoasa Natalia Chirilovna. Dar norocul a vrut ca adversarii să nu se preocupe de acest tînăr vlăstar de țar, născut în 1672, de care noul țar Feodor al III-lea, de numai 15 ani, care avea negreșit
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
modificîndu-i fizionomia asiată, pentru a deveni o mare putere europeană. Norocul mare al lui Petru a fost că nu s-a oprit asupra-i asasinatul în copilărie de către adversarii văduvei țarului Alexei, frumoasa Natalia Chirilovna. Dar norocul a vrut ca adversarii să nu se preocupe de acest tînăr vlăstar de țar, născut în 1672, de care noul țar Feodor al III-lea, de numai 15 ani, care avea negreșit alte preocupări mai presante, el și familia Miloslovski, Petru și mama sa
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
copilul Petru de zece ani, fratele vitreg al țarului decedat. Lupta intestină de la Curte nu se stinse deloc prin această decizie. Coroana era prizoniera streliților, care ucidea și lovea, la Moscova și în provincie, ofițerii. Țara era cuprinsă de revoltă. Adversarii lui Petru, mai ales sora sa vitregă Sofia, impuse alegerea, alături de Petru, a unui pretendent olog Ivan. Șapte ani a durat această dualitate, Sofia fiind, de fapt, regentă și atotstăpînitoare, rău sfătuită de amantul ei Golițîn. Și, în plus, Sofia
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
sus, departe de excelența clamată demagogic mai ales de sărbătorile naționale sau atunci când Budapesta mai face câte-o boacănă. Asta încă mai pot înțelege - e în logica politicianistă a P.S.D.-ului să încerce să recupereze cât mai mult din teritoriul adversarilor, sau chiar al aliaților. Sesizând dificultatea prin care trece P.R.M., iliescienii și-au spus c-a venit momentul să atace la baionetă una dintre redutele care până de curând li se părea inaccesibilă. Ce nu înțeleg e de ce textul-program al
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]