19,817 matches
-
ZAVTRA, ci BBC. În schimb, observația editorialistului că "Exact aceleași ziare și televiziuni care au criticat dur și insistent intervenția NATO în Iugoslavia au încercat să bagatelizeze subiectul" ni se pare justificată în întregime. Mai puțin sigură ni se pare afirmația directorului EVENIMENTULUI că Ion Iliescu dorea să aibă un telefon special între Palatul Cotroceni și Kremlin. Ca să ce? Să-și exerseze cunoștințele de limba rusă în dialoguri cu Elțân? Dacă Gorbaciov ar fi rămas la putere, cu ideile lui de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
de sine însuși. Și dacă, din pornire, portretul schițat seamănă, lumea întreagă se va recunoaște. Pentru că universalitatea unui text de teatru nu constă în locul unde acest text a fost scris, ci în umanitatea care se degajă din el, în acuitatea afirmațiilor sale, în frumusețea structurii sale. Nu ești mai universal dacă scrii la Paris sau la New York decât la Chicoutimi sau la Port-au-Prince. Autorii sunt mai unversali atunci când, vorbind despre ceea ce cunosc bine unui public care acceptă să se vadă și
27 martie, Ziua Mondială a Teatrului by Michel Tremblay () [Corola-journal/Journalistic/17232_a_18557]
-
la Muzeul de Istorie și Artă al municipiului București. Unul dintre cei mai viguroși artiști români din acest secol și unul dintre sculptorii cei mai importanți din întreaga istorie românească a genului, și nici o exagerare nu se ascunde în această afirmație atît de tranșantă, absent aproape cu desăvîrșire în ultimii douăzeci de ani din orizontul culturii noastre, George Apostu merita un alt tip de întoarcere acasă, un alt spațiu de expunere și un alt cadru al receptării. Expoziția de la Muzeul municipiului
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
postmodern/postmodernitate", nu se poate ocoli o cantitate importantă de literatură față de care aceea a lui Nichita Stănescu poate fi eventual considerată superioară calitativ, dar în nici un caz uimitoare prin îndrăzneală. În Jurnal de critic (1980), Alex. Ștefănescu face cîteva afirmații care transformă, după părerea mea, stilul său critic și gesturile sale inedite în părți ale unui tot, ale unui tip special de consecvență care își are regulile sale și care trebuie judecat din interior. Una din reguli este că Alex.
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
extinde la discursul istoriei literare și al îngrijirilor de ediții. Cu riscul de a ieși din cadrul analizei lingvistice, trebuie să amintesc aici de numărul mare de ediții (pentru publicul larg sau cu destinație didactică) inutilizabile, din cauza omisiunilor și a impreciziei afirmațiilor pe care le cuprind. Un exemplu dintre atîtea, care mi se pare absolut reprezentativ pentru strategia de a ascunde sub parafraze retorice, sub metaforism și citate, o serie de omisiuni esențiale provine dintr-un volum din scrierile lui Alecu Russo
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
la cea în franceză? Capacitatea de a scrie într-o altă limbă decât cea maternă nu ține de miracol, ci de perseverență. În cazul meu, nu se poate vorbi de o atracție specială pentru franceză, cum încearcă să îmi smulgă afirmațiile anumiți cronicari de aici. Franceza nu a fost niciodată favorita mea printre limbile învățate în țară. La vremea când o învățăm la școală era și greu să te îndrăgostești de ea, pentru că o studiam prin intermediul clasicilor, Hugo, Daudet și toată
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
celorlalți. Țăranii printre care am crescut erau ființe puțin sofisticate. Asta nu însemna prostie, ci o anume lectură a intențiilor la primul nivel, prin tradiție. Departe de ei ideea de atribui un dublu sens la o promisiune sau la o afirmație. Lipsa contractelor scrise între părți făcea ca esențială pentru buna funcționare a vieții să fie cuvântul dat. Eu sunt ca ei: nu atribui niciodată un dublu sens la ce mi se spune și în nici un caz unul malefic. În mod
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
ale sistemei sale maieutice de oralitate apăsată de predare ("Va să zică, vedeți d-voastră, ființa în genere, ființa ca atare, este, ca să zic așa, nu definită, dar, în sfîrșit, încercuită oarecum prin faptul că asupra acestui ceva eu pot să fac afirmații.") Revenind la curs, să adaug precizarea profesorului că "prima problemă a metafizicii este aceea a ființei în genere". Merită, de asemenea, semnalat și punctul său de vedere în tratarea chestiunii substanței, în care, prin delimitarea sa, putem recunoaște o opinie
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
vădit părtinitor cum este acesta: Întrebîndu-se care este "contractul" dintre Grigore Maimuț și creștin-moraliștii din PNȚCD: închiderea ochiului țărănist în afacerea Sanca, în schimbul "mărturiilor fulminante" despre Bancorex? PDSR ATACĂ NECRUȚĂTOR PNȚCD. După care, fără a-și preveni cititorii cui aparțin afirmațiile teribile pe care le publică Curierul începe cu litere mari: "Falimentarea Bancorex, o bancă solidă în 1996, s-a produs sub păstorirea țărănistă și a guvernelor conduse de PNȚCD. Trăim situația în care "hoții strigă hoții". În EVENIMENTUL ZILEI Cornel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
dedicate lui Mozart analizele întreprinse de Pântea la "Don Giovanni" și "Flautul fermecat" - atât din postura regizorului, cât și din cea a cântărețului - conțin sugestii convingătoare căci vin dintr-o citire atentă a textului. Deschis către modernitate dar prudent în afirmații, Pântea răspunde întrebării despre limitele îngăduite inovării regizorale, căci deși a făcut unele montări îndrăznețe ("Rigoletto" în lumea interlopă) nu acceptă să iasă din litera partiturii și nici să schimbe relațiile fundamentale dintre eroi: flexibilitate, dar și fidelitate față de spiritul
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
monografii se ascunde un interesant decupaj al operei lovinesciene: citate lungi din cărți scrise în registre diferite dialoghează nestingherit, supravegheate cu fals ochi academic de Negoițescu. Conflictul permanent între scepticism și dorința de a promova sincronizarea - iată intriga acestei cărți. Afirmații cu caracter programatic completează, în scenariul lui Negoițescu, tonul confesiv din Memorii. Pe fundalul acestei lupte între registre de scriitură apar celebrele bătălii literare în care se angajase Lovinescu. Revenirile acestuia, revizuirile pe care le opera neîncetat asupra propriilor judecăți
O reeditare binevenită by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17296_a_18621]
-
Gabriel Liiceanu a reflectat cu binecunoscuta sa gravitate asupra acestei inevitabile întrebări și a dat un răspuns: "trebuie risipită din capul locului o neînțelegere: cele "trei sute douăzeci și două de vorbe memorabile" nu sunt simple vorbe de spirit, aforisme sau afirmații paradoxale, care stau laolaltă într-o vecinătate indiferentă, ci mai degrabă așchiile țâșnite din coerența unui trunchi invizibil. Ele poartă, toate, marca sursei unice a țâșnirii lor și, strânse laolaltă, recompun sunetul inconfundabil al lemnului original. Pe scurt, fragmentele trimit
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
De asta numai eu am fost în stare..." Admirație sau dispreț? Nu există un răspuns logic la această întrebare. Dar există un răspuns literar: dragoste. Petre Țuțea îi iubește - la nebunie - pe români și face în legătură cu ei tot felul de afirmații hazardate, elocvente tocmai (și numai) prin năstrușnicia lor. Nu contează ce spune, contează exuberanța spunerii. Un îndrăgostit are dreptul să-și mângâie tandru iubita sau să-și compună o figură fioroasă și să schițeze gestul strângerii ei de gât. Cineva
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
-l prezint. Subintitulată Studii de sociologie literară, cartea cuprinde cîteva zeci de texte: unele aparțin d-lui Ungheanu însuși, altele (într-o a doua secțiune) alcătuiesc o antologie din principalii contribuabili la holocaust. Se înțelege că dl Ungheanu își sprijină afirmațiile proprii, care denunță răul făcut literaturii române în deceniile postbelice, tocmai pe aceste intervenții risipite de-a lungul deceniilor cu pricina, adevărate manifeste, unele, pseudoanalize, altele, semnate de scriitori, critici, istorici și lideri ai propagandei comuniste. Antologia e utilă, fie
Măsluiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17326_a_18651]
-
relatează o întrebare pe care i-a pus-o în 1958 Günter Grass: "De fapt cine ești dumneata? Ești neamț, polonez sau ce anume?" Răspunsul a fost: "Sunt pe jumătate polonez, pe jumătate german și pe de-a întregul evreu". Afirmația cuprindea adevărul; fără vreo habotnicie sau fidelitate religioasă, Marcel Reich a rămas toată viața cu un soi de complex al evreității lui, deși, așa cum mărturisește, în cele mai grele momente ale persecuției naziste și nu numai, a avut parte și
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
a oferit banii ca venind de la S.S.R., pe numele său pentru că autorul Revoltelor, ca evreu, nu putea primi nimic de la S.S.R., de unde fusese exclus. Verosimil e, apoi, portretul lui Voiculescu, pe care Carianopol, e evident, l-a frecventat. De reținut afirmația lui Voiculescu "m-am băgat surugiu la cuvinte". Și precizarea: Poeziile trebuiesc muncite, cuvintele șlefuite. Cine se reazemă numai pe talent, moare odată cu el. La vers trebuie să trudești în fiecare zi". Și mărturisea cu umor involuntar: Nu scriu mult
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
regelui James, Barnes pentru versiunea Seamus Heaney a lui Beowulf, Kolakowsky pentru Don Quixote. Există și suprapuneri previzibile de preferințe: Cervantes, Shakespeare, Dante și Darwin. Cu excepția lui Searle, care ar putea probabil scrie o întreaga carte în sine pornind de la afirmația sa că Descartes ar fi, în sens negativ, cel mai important autor al mileniului, celelalte alegeri m-au făcut, cumva, să ridic din umeri. Cui nu i se pare important Dante? Cine se-ndoiește de valoarea lui Darwin, lăsînd la
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
tocmai în 1943 și Tzigara nu s-a putut bucura de ea decît cîțiva ani. Memoriile lui Tzigara-Samurcaș sînt scrise tîrziu, în 1948-1952, cînd toate ale lui se prăbușiseră și el nu era decît un nostalgic pensionar. Calități expresive, în ciuda afirmațiilor editorilor (dl. Ioan Șerb și Florica Șerb). Sînt, dimpotrivă, terne, interesul cîștigîndu-l prin ceea ce relatează. Mai întîi, în acest al doilea volum, memoriile evocă atmosfera de la Palatul Regal, pe vremea regelui Carol I, pe care îl prezintă drept "prea generosul
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
mînați de sentimentul ferm că, în confruntare, se angaja propria soarta spirituală. Iar cineva, de curînd, om de cultură, susținea, stupefiant, ca monumentalul op ar fi degradat scară națională de valori, la voia capriciului detestabil. Cînd se emit astfel de afirmații hazardate, ce-ar mai fi de așteptat pozitiv de la iminentul centenar? De-as putea să nici nu-mi mai pese de calendar! Să dau, mental, îndărăt filele lui, cu sute, cu mii de zile, să mă întorc la data cînd
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
deși, din păcate, adevărul a ieșit la iveală). În încheierea fragmentelor sale despre personalitatea și locul lui Gh. Grigurcu în literatura română contemporană, Laszlo Alexandru scrie: " Dacă i-aș fi dușman de moarte și aș fi constrîns să fac o afirmație elogioasa despre el, aș spune că Gheorghe Grigurcu este răul cel mai necesar al literaturii române contemporane. Dacă i-aș fi prieten de-o viață și aș fi constrîns să fac o afirmație supărătoare despre el, aș spune că, deși
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
și aș fi constrîns să fac o afirmație elogioasa despre el, aș spune că Gheorghe Grigurcu este răul cel mai necesar al literaturii române contemporane. Dacă i-aș fi prieten de-o viață și aș fi constrîns să fac o afirmație supărătoare despre el, aș spune că, deși scrie mai mult decat vorbește, Gheorghe Grigurcu este încă foarte departe de a surclasa imensă cantitate de ticăloșie, prostie, răutate și nerușinare care hălăduiește liberă prin viața publică de azi." Disputa Ratiu-Cristoiu Proprietarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
naratorului - un pasaj cu "oglindă" poate fi vital (consideră autoarea) pentru înțelegerea arhitecturii prozei respective. Toate capitolele au aceeași structură: un citat reprezentativ urmat de un comentariu care se generalizează treptat. Corina Ciocârlie alege excelent pasajele cu care-și argumentează afirmații uneori extrem de expresive: "Violul Nadinei și criza sexuală a lui Nory nu fac decît să confirme brutală luare în posesie: ărăscoalaă simțurilor e de fapt răzbunarea ărădăciniloră". Apar și exagerări atenuate totuși de demonstrații livresc-fanteziste: sumbră casă a lui Petre
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
celor din cercul sau restrîns. Dar, la urma urmelor, cine este Barbu Brezianu? Ar fi suficient și dacă am spune doar atît: cel mai important cercetător al lui Brâncusi din spațiul cultural românesc, si nu numai, iar în sprijinul acestei afirmații stau cărțile sale Opera lui Brâncusi în România (1974), Brâncusi în cultură și critica românească (1898-1914) (1974), Brâncusi în România (1976) și nenumărate alte studii de mai mică întindere. Chiar dacă devotamentul sau față de operă și de personalitatea lui Brâncusi poate
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
decât strategia eminamente mișeleasca "lovește și fugi". Asemeni sepiei care-și acoperă dușmanii într-un nor lichid de cerneală, el n-are altă obsesie decât să dispară cât mai trepede de la locul crimei. A-i cere să aducă dovezi pentru afirmații (nu puține: iresponsabile) înseamnă să riști să ți se zvârle în ochi tulburea cerneală de sepie. Lipsa de principii. Lumea începe să uite că Vadim Tudor nu s-a nascut senator. Înainte de a fi îmbrăcat toga aleșilor națiunii, el fusese
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
L^Agonie sans mort, cu N.I. Herescu. Românul acesta, în care personajul principal e un scriitor român, e o expresie de mînie a noastră, a rătăcitorilor, împotriva rătăcirii în care ne tîraște, tîrîndu-se pe șine, istoria imediată." Pe urma acestei afirmații de acum 38 de ani, grupul de cercetători de la Jurnalul literar au dezgropat din uitare românul, l-au studiat și au ajuns la concluzia că el aparține indubitabil lui N.I. Herescu, eroul principal, scriitorul român exilat la Paris, Gabriel Adam
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]