2,420 matches
-
le (Romanichthys valsanicola) este un pește dulcicol, de 10-12 cm, din familia percidelor, din apele repezi de munte, cu fund pietros din România. În trecut era răspândit în cursul de munte al râului Argeș și al afluenților săi: Vâlsan și Râul Doamnei. În prezent arealul este limitat numai la o porțiune de 1 km din cursul superior al râului Vâlsan în amonte de satul Brădetu și există pericolul dispariției sale. Este o specie endemică apelor din România
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Romanichtys valsanicola", care se traduce „peștele românesc de pe Vâlsan” a fost aleasă de Nicolae Stoica, care a dorit ca zona sa natală să fie menționată. În perioada 1957-1958 profesorul Bănărescu a identificat aspretele atât în râul Argeș, cât și în afluenții săi: Vâlsan și Râul Doamnei. A urmat apoi o perioadă intensă de cercetări, între 1963-1965 efectuate de profesorul Bănărescu, T. Oprescu și Ghe. Stănescu în care s-a constatat că pe râul Argeș (între localitățile Corbeni și Albești) și în
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
numele de "asprete"), iar cel al zglăvoacei este nud, lipsit de solzi. Aspretele trăiește numai în România. Este o specie endemică bazinului hidrografic al Dunării din România, răspândită în trecut în bazinul superior de munte al râului Argeș și în afluenții săi: Vâlsan și Râul Doamnei. Aspretele este specia cu cel mai mic areal din toată ihtiofauna europeană și este cel mai rar pește din Europa și, după unele estimări, chiar din lume. Terra typica este râul Vâlsan, afluent al Argeșului
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
și în afluenții săi: Vâlsan și Râul Doamnei. Aspretele este specia cu cel mai mic areal din toată ihtiofauna europeană și este cel mai rar pește din Europa și, după unele estimări, chiar din lume. Terra typica este râul Vâlsan, afluent al Argeșului, la Galeșu (Carpații Meridionali). Arealul aspretelui s-a micșorat cu mult în ultimii ani. În perioada 1958-1965 aspretele era găsit în bazinul superior al râurilor Argeș (de la Arefu până la Curtea de Argeș, mai ales la Oești și Albești), Doamnei (la
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
în ultimii ani. În perioada 1958-1965 aspretele era găsit în bazinul superior al râurilor Argeș (de la Arefu până la Curtea de Argeș, mai ales la Oești și Albești), Doamnei (la Corbi și Domnești) și pe o porțiune de 30 km în râul Vâlsan, afluent stâng al Argeșului (din amonte de Brădetu până în amonte de localitatea Mălureni). Aspretele în perioada 1958-1966 era mai abundent în Argeș decât în Vâlsan, cu o abundența maximă între localitățile Oiești și Albești în Argeș, iar în Vâlsan între Galeșu
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
râul Argeș între localitățile Oiești și Albești, iar în râul Vâlsan între Galeș și Mușătești. Efectivul din râul Vâlsan era apreciat la cca. 100 exemplare în 2005. În 1957-1962 aspretele era prezent în bazinul superior al râului Argeș și pe afluenții săi: Râul Doamnei și Vâlsan. În urma construirii mai multor bazine de acumulare hidroelectrice, distrugerii habitatelor prin defrișări extinse și construiri de drumuri, poluării cu pesticide, dezvoltării necontrolate agroindustriale, aspretele a dispărut în cea mai mare parte din aria de distribuție
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
în trecut, Chiriacu și Beiu) este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Chiriacu, Dimitrie Cantemir, Izvoarele (reședința), Petru Rareș, Radu Vodă și Valea Bujorului. Comuna se află în vestul județului, pe malurile, râurilor Negrile și Ismar, afluenți ai Câlniștei. Este străbătută de șoseaua județeană DJ505, care o leagă spre est de Schitu (unde se termină în DN5B) și spre sud-vest de Stănești. Între Chiriacu și Izvoarele, acest drum are un parcurs comun cu șoseaua județeană DJ503A, care
Comuna Izvoarele, Giurgiu () [Corola-website/Science/300438_a_301767]
-
Babușca de Tur (Rutilus virgo) este un pește bentopelagic dulcicol de talie medie din familia ciprinidelor. Este răspândit în zona superioară și mijlocie a bazinului Dunării în amonte de Porțile de Fier: în Dunăre, Tisa și afluenții lor din Austria, Cehoslovacia și Ungaria. Este foarte abundentă în bazinul râului Sava. Pătrunde și în nord-vestul României unde s-a semnalat în râul Tur, la nord de Satu Mare, numele său fiind o referire directă la această caracteristică. Trăiește în
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
Râul Rediu sau Râul Fundu Văii este un curs de apă, afluent al râului Bahlui. Are o lungime de 8 km și o suprafață a bazinului de 11 km². Râul Rediu izvorăște din zona dealului Breazu, curgând prin Valea Rediu, de-a lungul Șoselei Rediu care leagă municipiul Iași de comuna Rediu
Râul Rediu, Bahlui () [Corola-website/Science/306705_a_308034]
-
administrativ al orașului Piatra Neamț. Aria naturală cu o suprafață de 1 ha, se află în partea central-sudică a județului Neamț și cea sud-vestică a orașului Piatra Neamț. Este localizată la o altitudine de 400 m pe versantul drept al râului Doamna (afluent al râului Bistrița), într-un areal geografic situat în Oligocen pe fundul Mării Paratethys. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
Sângeru este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Butuci, Mireșu Mare, Mireșu Mic, Piatra Mică, Sângeru (reședința) și Tisa. Comuna se află în estul județului, la limita cu județul Buzău, pe malurile Cricovului Sărat și ale afluenților acestuia Salcia și Sărățica. Este străbătută de șoseaua județeană DJ102C, care o leagă spre sud-vest de , , , Urlați și (unde se termină în DN1B) și spre nord-est în județul Buzău de (unde se termină în DN10). La Butuci, din acest drum
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
secetoasa a anului acesta scade considerabil. Pentru protejarea terenului din lunca, împotriva inundațiilor s-a construit un dig care însoțește cursul Șiretului pe întreg teritoriul comunal și se continuă și pe celelalte teritorii din aval.Din teritorii, Șiretul primește doi afluenți mai importanți pârâul Geru și pârâul Călmățui.Pârâul Călmățui formează în apropierea mâlului Șiretului într-o formă microdepresionară baltă TALABASCA cu apă tot timpul anului. Apa freatică se gaseste cantonata sub forma pânzelor acvifere în depozite cuaternare interceptarea acestor pânze
Comuna Tudor Vladimirescu, Galați () [Corola-website/Science/301225_a_302554]
-
Cazangic este o localitate-centru de comună din raionul Leova, Republica Moldova. Satul Cazangic e situat pe malul stâng al râului Sărata, afluent al Prutului pe drumul Chișinău - Hâncești - Leova - Cahul, la 38 km de Hâncești la 80 km de Chișinău și la 20 km nord-est de orașul Leova. Suprafața localității e de 20,7 km.p. La 1,5 km vest de
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
România, formată din satele Alunișu, Anghinești, Argeșani, Băiculești (reședința), Mănicești, Stejari, Tutana, Valea Brazilor, Valea lui Enache și Zigoneni. Comuna se află în vestul județului, pe malurile râului Argeș, acolo unde acesta formează lacul de acumulare Zigoneni și primește apele afluentului Tutana, la sud de municipiul Curtea de Argeș. Este străbătută de șoseaua națională DN7C, care leagă Piteștiul de Sibiu prin Munții Făgăraș. Din acest drum, la Stejari se ramifică șoseaua județeană DJ704F, care duce spre vest la . La Valea Brazilor, acest drum
Comuna Băiculești, Argeș () [Corola-website/Science/319762_a_321091]
-
sunt: Vistula (Wisla) - 1.047 km), Oder (Odra) - 854 km , Warta (808 km) și râul Bug (772 km). Vistula și Odra se varsă în Marea Baltică, precum multe râuri din Pomerania (de exemplu, Rega, Parsęta, Słupia). Râurile Łyna și Angrapa sunt afluenți ai Pregoliei, Czarna Hańcza - al Nemunasului. Atât Pregolia cât și Nemunas se varsă în Marea Baltică. Pe când majoritatea râurilor poloneze se varsă direct sau indirect în Marea Baltică, la Beskizi își au izvorul câțiva afluenți superiori ai Oravei, care se varsă via
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
Parsęta, Słupia). Râurile Łyna și Angrapa sunt afluenți ai Pregoliei, Czarna Hańcza - al Nemunasului. Atât Pregolia cât și Nemunas se varsă în Marea Baltică. Pe când majoritatea râurilor poloneze se varsă direct sau indirect în Marea Baltică, la Beskizi își au izvorul câțiva afluenți superiori ai Oravei, care se varsă via Váh și Dunăre în Marea Neagră, precum și cele ale Nistrului, care, de asemenea, este un afluent al Mării Negre. Cu aproape 10.000 de corpuri de apă acoperind mai mult de un hectar, Polonia este
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
Marea Baltică. Pe când majoritatea râurilor poloneze se varsă direct sau indirect în Marea Baltică, la Beskizi își au izvorul câțiva afluenți superiori ai Oravei, care se varsă via Váh și Dunăre în Marea Neagră, precum și cele ale Nistrului, care, de asemenea, este un afluent al Mării Negre. Cu aproape 10.000 de corpuri de apă acoperind mai mult de un hectar, Polonia este statul cu cele mai numeroase lacuri din lume. Din Europa, doar Finlanda are o mai mare densitate a lacurilor. Cele mai mari
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
înainte de Chicxulub, sugerând că evenimentul extincției ar fi putut să fie determinat de impacturi multiple pe o perioadă extinsă de timp, acum aproximativ 65 de milioane de ani. Craterul Boltysh este situat în centrul Ucrainei, în bazinul râului Tiasmyn, un afluent al râului Nipru. Acesta are 24 kilometri în diametru, și este înconjurat de o pătură a ejecțiilor de brecii conservate pe o suprafață de 6.500 km². Se estimează că imediat după impact, ejecțiile de impact au acoperit o suprafață
Craterul Boltîș () [Corola-website/Science/322895_a_324224]
-
medie anuală a precipitațiilor de 460-500 mm. Râuri importante sunt Dâmbovița și Colentina (care aprovizionează cu apă orașul Buftea), iar lacuri importante sunt Cernica, Snagov și Căldărușani în partea nordică a județului. Județul este străbătut și de răul Ialomița împreună cu afluentul sau Gruiu. În județul Ilfov, la Otopeni, se află cel mai mare aeroport din România, aeroportul Henri Coandă. Acesta deservește municipiul București, județul Ilfov și alte zone din sudul României și nordul Bulgariei. Întrucât el înconjoară Bucureștiul, județul Ilfov este
Județul Ilfov () [Corola-website/Science/296881_a_298210]
-
movile, iar pădurile prin pomi, fiind însemnate numai în afara zonelor muntoase. Toate sunt exacte și corespund cu situația actuală sau cu știrile pe care le avem despre trecut. Rețeaua hidrografică este densă, harta reprezentând râurile principale (Siret, Prut, Nistru) și afluenții acestora. Cei mai numeroși, peste 60, sunt afluenții de pe dreapta Siretului, apoi vin cei ai Bârladului, Prutului și Nistrului; nu lipsesc nici râurile care străbat podișul Bugeacului și se varsă direct în mare. Râurile sunt însă foarte gros reprezentate, conform
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
în afara zonelor muntoase. Toate sunt exacte și corespund cu situația actuală sau cu știrile pe care le avem despre trecut. Rețeaua hidrografică este densă, harta reprezentând râurile principale (Siret, Prut, Nistru) și afluenții acestora. Cei mai numeroși, peste 60, sunt afluenții de pe dreapta Siretului, apoi vin cei ai Bârladului, Prutului și Nistrului; nu lipsesc nici râurile care străbat podișul Bugeacului și se varsă direct în mare. Râurile sunt însă foarte gros reprezentate, conform unei mode din acea epocă. Localitățile, în număr
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
cascadei finale), Vlad Gherghiceanu ("Z"), Gheorghe Popescu (Hades Ploiești), Ioan Budinciuc (Cristal Timișoara) și Teodor Negoiță. Ultima mare descoperire avea să fie realizată pe 30 decembrie 1981 de către L. Vălenaș și Mircea Țenț, prin pătrunderea într-o rețea polietajată aferentă afluentului 2 al Marelui Râu. Acțiunea de cartare, la care au mai participat și G. Popescu, Ildikó Bogdán, Călin Brad și N. Stoica-Negulescu, avea să ducă la atingerea unei lungimi de 20542 m. Anul 1983 a oferit din nou doar câteva
Peștera Hodobana () [Corola-website/Science/318658_a_319987]
-
În expansiunea spre est a cavalerilor-călugări teutoni, aceștia își consolidează poziția militară prin construirea de cetăți în ținuturile cucerite. Astfel, între anii 1270 - 1300, pe malul Nogatului (un afluent al râului Vistula), apare și cetatea Marienburg, în cadrul venerării Sf. Fecioare Maria (atunci cea mai mare clădire din Europa medievală construită din cărămidă). În prezent are numele Malbork. În timp ce ordinul cavalerilor teutoni realizează succese în Europa spre est, suferă înfrângeri
Marienburg (teuton) () [Corola-website/Science/302999_a_304328]
-
Numeroși afluenti cu obârșia pe/sub podul Bucegilor converg spre bazinetele amintite, contribuind la mărimea debitului râului colector. Menționam printre ei Doamnele, Horoaba, Tătaru, Mircea, Bolboci, Zănoaga pe dreapta; Sugari, Cocora, Blana, Oboarele, Scropoasa și Orza pe stânga. In general, afluenții sunt seci în cursul mediu și superior dar în timpul averselor de ploaie au un regim torențial. Bucegii au puține bogății naturale, folosindu-se pentru piatră de construcții sau fiind folosiți ca pășuni pentru oi, parte din transhumanță. Clima se caracterizează
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
câteva creste secundare lungi și paralele între ele ca:plaiurile Groza, Prihodiște, Ciunget, Dofteana și altele. În SE și Sud apar niște muncei deparați de văi adânci de corpul principal al Nemirei: Cernica, Caraslăul Mare, Jiroș etc. În Vest, între afluenții din dreapta Apei Roșii (Bărzăuța) apar: Culmea Chiliașca, Dealul Țiganca, Vârful Iahoroș și altele. Cele mai mari desprinderi din corpul Nemirei se află între văile Pârâului Negru și Pârâul Lemnia, o creastă orientată N-S, precum și între văile Apei Line și
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]