1,233 matches
-
la cauțiunea lăsată În depozit la bancă. Toate raporturile lor, numai În scris, avuseseră loc printr-un anume domn Ragotgky. Altceva nu știau. Nu era posibil. Rakosky sau Ragotgky, cum i-o fi zicând, misteriosul vizitator al colonelului, căutat de agerul De Angelis și de Interpol, uite că se plimba de colo-colo, Închiriind imobile. În povestea noastră, Rakosky al lui Ardenti era o reincarnare a lui Racikovski de la Ohrana, iar ăsta, al bine cunoscutului Saint-Germain. Dar ce legătură avea cu Agliè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Belbo, acum ajuns la finele lungii lui călătorii spre iluminare, știam că orice obiect pământesc, chiar și cel mai neînsemnat, trebuie citit ca hieroglifă a altui lucru și că nu există nimic Altceva tot atât de real ca și Planul. Oh, eram ager, mi-era de-ajuns un fulger, o privire Într-o scăpărare de lumină, ca să Înțeleg. Nu mă lăsam Înșelat. ...Motorul lui Froment: o structură verticală cu bază romboidală, care Închidea, ca un mulaj anatomic de ceară ce-și dă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Templu. Unde se află Templul, sau ceea ce a mai rămas din el? Mă Întorc, o iau În sus către nord-est și mă găsesc În colțul lui rue de Montmorency. La numărul 51, casa lui Nicolas Flamel. Între Bafomet și Templu. Agerul spagirist știa bine cu cine trebuia să aibă de-a face. Pubele pline de o murdărie infectă, În fața unei case de epocă incertă, Taverne Nicolas Flamet. Casa-i veche, au restaurat-o În scopuri turistice, pentru diabolici de rangul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
e neobișnuit de rapid. Schimbarea tinde să fie ciclică. Starea i se va ameliora și apoi se va agrava. — Știe ce i se întâmplă, asta e cel mai rău. Fran se stăpâni cu greu. Era al naibii de nedrept. Tatăl ei cel ager și spiritual. De ce nu i se întâmplase altcuiva? — Da. Ei bine, dacă e Alzheimer, își va pierde treptat luciditatea. Din punctul acesta de vedere, va fi mai ușor. Cel puțin pentru el. Dar nu și pentru ei, acesta era subtextul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vorba de dumneavoastră, nu l-am putut opri. Janice zâmbi larg, cu doar o umbră de ironie. Ralph se așeză în capul mesei, pe scaunul pe care îl eliberase temporar Norman Jones. Ochii zâmbitori ai lui Fran întâlniră privirea albastră, ageră a tatălui ei și simți că-i vine inima la loc. Astăzi nu vedea nici un semn al declinului și al dezintegrării. Tatăl ei pe care îl iubea revenise, de parcă n-ar fi înfruntat niciodată neantul. Ralph își încrucișă picioarele, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
publicitar al mișcării e subliniat cu o maliție abia perceptibilă: „«Dada» însă avea un scop și l-a ajuns scandalul și un renume intercontinental, cu orice preț. A izbutit să se strămute din Zürichul cu locuitori lesne buimăciți în Parisul ager la minte, în Parisul care totuși s-a alarmat”, iar „mistificarea” cu răsunet internațional este „capitalizată” în beneficiu românesc: „Maestrul e un june bucureștean care și-a lansat școala și pseudonimul la Zürich, în timpul războiului. Pseudonimul acesta a fost găzduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
schimbărei făcută în concepția slavă de revoluția din urmă”, urmat de o ilustrare a antinaturalismului și antipsihologismului promovat de Wachitangow și Meyerhold, preferați discret lui Tairoff care „transpune ideea modernă pe piese vechi”. Potrivit lui Maxy, „Actorul lui Meyerhold e cetățeanul ager. (...) Preamărind individul, Meyerhold pregătește spiritul colectiv al masei — iubitor de forță și surpriză — și îi speculează sentimentele creînd primul teatru născut din revoluția rusă. Regenerînd elementul prim, actorul, Meyerhold i-a preparat și cadrul. (...) Meyerhold a construit spațiul tridimensional, completînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și pentru orașul în care trăiau îi caracteriza pe francofili. Chiar dacă nu înțelegea ce i se spune, Gaston se holba pur și simplu la Ōkuma cu niște ochi mari și cu gura pe jumătate căscată. Takamori, deși nu era prea ager de felul lui, și-a dat seama că Ōkuma nu-i vorbea de fapt lui Gaston, ci surorii sale. — În plus, japonezii imită astăzi cultura americană întru totul, de fapt maimuțăresc cultura americană... Gaston, înțelegi cuvântul „a maimuțări“? — „A maimuțări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Căci, oricît de bănuitoare fusese la adresa Lisei, nu-și Închipuise că ținta avea să fie Michael. Mi-a explicat că era obișnuit să fie flatat pentru intelectul său, pentru prestațiile sale În sala de judecată, pentru cunoștințele și mintea sa agere. Dar trecuseră ani de cînd nu mai fusese complimentat pentru felul În care arată, pentru bravura sa, pentru el Însuși. — Ea a fost prima? Întreb eu la un moment dat. Nu că ar fi fost treaba mea și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
le mai e de folos. - Blestemată soartă, se căi tovarășul meu. Omul putea să tot aibă patruzeci de ani. Era îmbrăcat în haine de lână țesută fin, albă, cu dungi subțiri albastre. Avea un nas frumos drept, ochii negri și ageri, o barbă scurtă, căruntă și, trasă pe ceafă, o kippah. - Suntem oameni buni, i-am spus surâzând. Cu cine am norocul să vorbesc? S-a îndreptat de spate și și-a ridicat bărbia. - Sunt Aronne, din tribul lui Levi, primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și argint în care era ferecat, ci forței pe care o emana chipul său ars de soare. Chiar și fiii lui aveau un aer mândru, deși felurit: Constantin era subțiratic și palid, Heraclius, un mânz oacheș, iar Atalaric avea privirea ageră și piezișă. Un ropot de aplauze m-a făcut, în cele din urmă, să tresar, însoțit de un strigăt repetat: „Flaviano! Flaviano!“. Drept care acesta și-a făcut apariția în arenă. Mie mi s-a părut că zăresc o cocotă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vârful nasului. Când mi s-a înfățișat dinainte prima dată, nu mi-am putut masca un gest de dezgust, la care el a spus: - Sunt cam urât, nu-i așa? Răbdare, căci te vei obișnui. Clipă în care ochii lui ageri, surâsul și glasul blând s-au împreunat pentru a așterne un văl de frumusețe peste diformitățile mai sus pomenite. Mi-a fost rușine de nestăpânirea pe care o dovedisem în a-mi da pe față scârba și am spus un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tip cuminte și atent Sau puștiul vesel și rebel Ce face glume-n cartier. Nu știu unde mă-ncadrez Știu să râd, să mă distrez, Dar ca să răzbesc în viață, Îmi trebuie muncă și povață. Trebuie să știu s-ascult, Să fiu ager și tăcut, Să-nvăț cum se trăiește-n viață Cu idealuri și speranță. Adolescența-i ca o floare: Cine n-o îngrijește moare. Trăiește viața cu credință, Fii mândru de a ta ființă. Durerosul timp Timpul trece precum vântul Zboară
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cincisprezece Luna-ntâi din noul an Toata lumea mi te cântă. Sfânt luceafăr, „La mulți ani!” Prâslea cel voinic Ș-avea împăratul, Doamne, Trei feciori ca trei stejari! Dar din toți cel mai viteaz Prâslea era. Prâslea cel voinic și ager A salvat mărul de hoți Și cu vitejia lui A omorât zmeii toți. Și trei fete de-mpărat De la zmei el a salvat Le-a promis și cununie Cu toți frații, pe vecie. Dar frații necredincioși Și tare invidioși Pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu puii mici. Vulpea vine din poiată, Încet, că este șireată, Să pândească păsărele, Din desele rămurele. Zboară sturzul pe crenguțe, Să mai caute grăunțe, Să mănânce a lui pui, Ca să fie toți sătui. Uliul de sus privește, Cu privirea ageră, Ca să prindă rozătoare, Să aibă un festin mare. Veverița prin copaci, Caută ghinde mai multe, Că îi plac ei foarte mult, Și la iarnă s-o ajute. În mijlocul codrului, Se adună animale, La izvorul cristalin, Care curge foarte lin! Satul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în casă. Din bucătărie se răspândea în toată casa miros de cozonac. „știe bunica ce-mi place cel mai mult!” Când am apărut în ușă îmbrăcată cu acea rochie și cu albumul strâns la piept, bunica a înlemnit. Privirea mea ageră a văzut câteva lacrimi curgându-i pe obraji, dar și le-a șters repede. Ce ai căutat tu în beci? Nu ți-a fost teamă? Ești atât de frumoasă! Ce repede a trecut timpul! După ce am îmbrățișat-o am rugat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îi scriu portretul fizic, deoarece ea nu mai este printre noi, deși îl am în suflet. În schimb aș putea să vă spun că nici un trandafir nu o poate întrece în frumusețe și nici un ghiocel în delicatețe. Mâinile sale erau agere și catifelate. Glasul său melodios îmi străbate inima și mi-o umplea de bucurie și fericire, iar privirea sa era blândă și luminoasă. Era o persoană sensibilă, drăgăstoasă, care spunea direct când ceva nu i se părea la locul lui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o dată ziarul ? Dar am memorie aproape fotografică. Așa că n-are nici un rost să recitesc ce-am citit deja. Privirea îmi zboară pe fereastră, unde o veveriță stă cocoțată pe un stâlp de piatră și se uită în jur cu ochi ageri. Poate că am să ies în curte. Să mă bucur de grădină, de vietățile sălbatice și de roua dimineții. E o idee foarte bună. Doar că problema cu roua dimineții e că te cam udă la picioare. Îmi croiesc stresată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și de râsete, cântă muzica. Un grup de clienți de-ai casei se salută unii pe alții la bar insultându-se amical. Un cuplu de turiști americani în vârstă, în tricouri cu Stratford discută cu un barman roșcat, cu ochi ageri. În colțul opus al localului, a început un joc de darts. Nu-mi amintesc când a fost ultima oară când am fost într-un loc cu o atmosferă atât de destinsă și de prietenoasă. — Hai să rămânem aici. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai târziu, Trish intră în casă, urmată de o fată care târăște un geamantan, în blugi și un top alb mulat. Asta e marea avocată super motivată ? Mă holbez la ea uluită. Are părul lung și negru și o față ageră și drăguță, și nu cred că are mai mult de douăzeci de ani. — Melissa, ea este Samantha, minunata noastră menajeră... Trish se oprește bulversată. Samantha, ce naiba ți-ai făcut ? Arăți ca Elton John ! Bravo. N-am făcut decât să atrag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la muncă. Crede-mă, n-ai să reușești în veci să menții flacăra unui flirt de vacanță. — Nu a fost un flirt de vacanță ! țip furioasă, tocmai când se deschide ușa. Hilary se uită de la Guy la mine cu ochi ageri și suspicioși. S-a întâmplat ceva ? — Nimic, zic, întorcându-i spatele lui Guy. Absolut nimic. — Bine ! Bate cu degetul în ceasul de la mână. Fiindcă aproape e timpul ! Pare că întreaga planetă a descins în casa familiei Geiger. Când mă aventurez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de Bulut, era unul tare dibaci și sprinten, pe nume Tek. L-am chemat deoparte și l-am trimis să vadă ce era cu mulțimea aceea de oameni care venea după noi. - O să meargă și Kikil cu tine. E tare ager. Tek se uită Îndelung la norul de praf. - Sunt oamenii răi ce vin pe urmele lui Krog, cine altcineva? Hai mai bine să ne repezim spre Miazăzi, să ne Îndepărtăm de ei cât mai mult. Vânătorii mei se pricep de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fi căpătat puterea prin vorbe. Asta dorea nesăbuitul ăla de Moru, fir-ar să fie: să Împartă aceleași vorbe tuturor, numai ca să asculte unii de alții fără să crâcnească. În clipa aceea, un negru se Înclină În fața mea. Avea ochii ageri și mușchii precum frânghiile. - Vindecătorule, Începu el, fără să mă privească În ochi. Supus, mă apucă de picior și de barbă. Fir-ar să fie, asta voia Moru, mi-am spus, dar n-am Întrebat decât: - Cum ți se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prea rigid pentru a se simți recunoscător că fiul lui n‑a intrat În afaceri, a apreciat În continuare Abe. Mă rog, Philip e acum unul din consilierii cei mai apropiați ai secretarului de stat. Puștiul ăsta are o minte ageră și fler pentru Marea Politică, În timp ce statisticienii sunt plați ca niște plătici. Tânărul Philip era unul dintre băieții educați de Ravelstein pe parcursul unei cariere de treizeci de ani. Studenții lui deveniseră istorici, profesori, ziariști, experți, funcționari publici, cercetători cu mijloace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
era paralizată, picioarele nu‑i funcționau și, chiar dacă i s‑ar fi vindecat paralizia, Îl așteptau alte felurite infecții pe care trebuia să le Înfrunte. - Spune‑mi, Chick, tțțț‑ah, cum arăt? - La față? - Fața, capul. Tu ai un ochi ager, Chick. Și nu mă menaja. - Arăți ca un pepene galben răscopt, culcat pe o pernă. A râs. Ochii i s‑au mijit și i‑au scânteiat; Îi plăceau ocolișurile mele mentale. În genul acesta de observație vedea semnul unor facultăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]