KorAP: Find »[drukola/base=agita & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...275 >

6,858 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

era dispus să-și asume un asemenea risc și, de aceea, majoritatea răsuflară ușurați când dulgherul îi anunță că terminase și că vâslașii își puteau ocupă din nou posturile. Acea discuție delicată nu ducea nicăieri și nu făcea decât să agite spiritele și să le răpească liniștea somnului. Cert e ca pe navă nu mai domneau fericirea și bună dispoziție, care ar fi fost de așteptat după o victorie indiscutabila și obținută cu multe eforturi, și nici măcar spiritul de camaraderie, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

când simt că mă trage ceva de cur. Îmi îndoi și celălalt picior sub mine și mă împing de fundul piscinei. Reușesc să mă eliberez, nu mai ating betonul, dar nici n-ajung la aer. Dând din picioare în apă, agitându-mi brațele, ajung cam pe la jumătatea distanței până la suprafață, dar mai sus nu pot. Inima îmi bate tot mai tare și mai iute în cap. Prin fața ochilor îmi roiesc scânteile strălucitoare, mă întorc și mă uit în jos... și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Whittier spune: — Până când nu vei reuși să ignori circumstanțele în care te afli și să faci ce ți-ai promis, spune el, până atunci vei fi mereu controlată de lumea exterioară. — Și aici nu-i același lucru? întreabă Miss America, agitând praful din aer cu brațele. Și domnul Whittier spune pentru prima dată lucrul pe care avea să mai spună de un milion de ori: — Eu doar mă asigur că vă țineți de cuvânt. Și: ceea ce vă împiedică aici e ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
grăsună valorează mai mult pentru mine decât orice altceva. Înainte, spune ea, eram tristă când mă uitam la ea. Dar acum e singurul lucru care mă mai înveselește. Întinde mâna, spunând: Înghit atâta ulei de pește încât îmi miroase pielea. Agită fotografia înspre spilcuit, spunând: Miroase-mi mâna. Mâna ei miroase ca orice altă mână, a piele și săpun, a oja ei transparentă. Adulmecându-i mâna, el ia poza. Turtită pe hârtie, doar pe înălțime și lățime, e o vacă grasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
peste cap îi atârnă acum drept în jos, încadrând chelia lui acoperită de pete. Lângă scaunul Sfântului Fără-Mațe, Cora Reynolds mănâncă netulburată cireșele și frișca de pe covorul prăfos. Miss America spune: Să nu crezi c-am terminat cu asta... Și agită lama cuțitului spre toți cei prezenți în hol. O legănare rapidă a brațului, un tremur și-un zvâcnet al mușchilor ei, și cuțitul s-a înfipt în spătarul unui scaun Empire din celălalt capăt al încăperii. Lama cuțitului zbârnâie înfiptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
să fie împușcați de un alt pluton de execuție. Fotografiile lucioase din reviste cu oameni ca noi sfârtecați de atentatori sinucigași. Buletinele de la radio despre accidente în lanț pe autostradă. Avalanșele de noroi. Vapoarele care se scufundă. Cu mâinile tremurătoare agitându-se în aer, domnul Whittier spunea: — Iubim catastrofele aeriene. Adorăm poluarea. Ploaia acidă. Încălzirea globală. Foametea. Nu, domnul Whittier habar n-avea... Ducele Vandalilor a găsit fiecare pungă de alimente care conținea sfeclă. Fiecare pernuță argintie de plastic Mylar înlăuntrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
sperma unui donator de la o clinică? Unii bărbați nu vor decât poze cu femei goale. Dar unele femei nu vor decât scula unui bărbat. Sau sperma lui. Sau banii. Ambele sexe au aceeași problemă cu intimitatea. — Nu te mai tot agita atâta pentru niște păpuși de cauciuc, i-a spus Corei directoarea Sedomnulak. Dacă ești geloasă, du-te și cumpără-ți un vibrator drăguț. Încă o dată, asta fac oamenii... Nimeni nu bănuia încotro o vor lua lucrurile. În aceeași zi, Cora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

jalea Bicii, florile din straturi. Bunica, senină, cosea făcându-și în gând rozariul pe băncuța din fața casei. Nimeni nu o mai deranja de la treburile ei. În câteva zile întinerise. Nu avea motive să mai strige, să se supere, să se agite. Luana, mereu pe străzi cu bicicleta, venea acasă doar la prânz, să mănânce din fugă te miri ce. Nepoții ceilalți, pâinea lui Dumnezeu, se jucau cuminți lângă ea, jocuri pașnice și fără grai, cum nu sperase bătrâna să vadă vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
în sfârșit, se declarau mulțumiți, începea săpuneala. Una smintită, o nebunie generală al cărei produs, clăbucul, se înălța amenințător, gata să acopere întreaga ogradă ca o zăpadă prea timpurie. Săpunul țâșnea din mâinile copiilor și ateriza, invariabil, fie în apa agitată de valuri, fie în noroiul moale din jurul căzii. Ieșeau din balie și dădeau fuga după el apoi țuști, înapoi, cu picioarele pline de mizerie. Soarele lenevea pe umerii lor, pe obraji, pe spate, în creștetul capului. Se bălăceau până ce mistuiala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
doi câte doi, pășiră pragul clasei. Pe bănci îi aștepta abecedarul și o floare. Se așeză care cum apucă, cu ochii țintă la cartea frumos colorată. Fetițele se înghesuiră în primele bănci, băieții se adunară stol în spatele clasei. Părinții se agitau îndrumându-și odraslele spre un loc sau altul. Sanda se da de ceasul morții împingând-o pe Luana către prima bancă dar ea se încăpățâna să se întoarcă în grupul băieților. O apucă de mână și-o așeză în banca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
la școală, băiatul îi ieșea în întâmpinare râzând și striga un "Săru'mâna!" atât de puternic, încât ceilalți copii întorceau capul. Luana îi cumpără un set de batiste și-l obișnui să-și sufle nasul. Teodor avea momente când se agita teribil, câteodată respira sacadat, gata să se înăbușe, trecea prin perioade în care cădea pe gânduri, cu privirea fixă și absentă. Fata trebuia să-l ghiontească serios ca să-l aducă la realitate, mai înainte ca învățătoarea să facă asta cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
zăngăne îngrozitor. Se sprijineau în mâini și ridicau picioarele în sus, în semișpagat, crăcănat, sau orice altă figură care le venea pe moment. Bica, martor nelipsit la toate drăcoveniile ce le treceau prin cap, se prăpădea de râs văzându-le agitându-se cu "zgaibele" în sus, în cele mai neașteptate poziții și mai mai că-i venea să le pună la treabă, profitând de energia și puterea lor. Unele "sărituri" eșuau, fetele se rostogoleau peste spătarul băncii și se adunau de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
văzură pe Dan și Ema aliniați în fundal, cu Luana proțăpită în fața lor în chip de dirijoare. Ea spuse tare: În cinstea verișorului și prietenului nostru Dan, vă oferim acest spectacol. Din nou, aplauze. Luana intonă încet două-trei cuvinte, își agită mâinile și "corul" începu cântarea. Dan, mai afon decât toți afonii la un loc, cânta tare, tot mai tare, pe măsură ce mâna stângă a Luanei se agita înspre el, nicidecum cu intenția de a-i spori elanul. Văzând că nu pricepe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Dan, vă oferim acest spectacol. Din nou, aplauze. Luana intonă încet două-trei cuvinte, își agită mâinile și "corul" începu cântarea. Dan, mai afon decât toți afonii la un loc, cânta tare, tot mai tare, pe măsură ce mâna stângă a Luanei se agita înspre el, nicidecum cu intenția de a-i spori elanul. Văzând că nu pricepe, "dirijoarea" flutură mâna dreaptă și Ema ridică, la rându-i, glasul. Însăși Luana, pentru a acoperi "vocea" băiatului, cânta din toți rărunchii. Încurcați, nemaiștiind cine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mare plăcere de gât, dacă nu s-ar fi temut că strică plimbarea și se duce, naibii, distracția lor. Era evident că Renar își compara colegele cu vara lui. Ea râdea cu gura până la urechi, umbla în pantaloni și se agita frenetic atunci când vorbea. Avea șaisprezece ani și niciodată nu se îndoise că felul ei de a fi este perfect normal. De ce făcea Renar asta? Cu ce îl supărase? Era de acord, de cele mai multe ori aveau păreri și dorințe diferite dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să-i fie alături la trecerea în noul an. Rosti, invitatul de onoare, urma să-i fie partener. Luana nu-și mai găsi liniștea de emoție, copleșită, încă, de gustul buzelor lui. Sanda intră în focul pregătirilor iar fata se agita în jurul ei, cuprinsă de o frenezie fără margini. Și numai cel cu coarne a pus-o pe Mara, într-o sâmbătă, s-o ia pe Luana la reuniunea de sfârșit de trimestru. A venit cu Bogdan și mai mult forțat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
i se coborî în trup și adormi. Se trezi în toiul nopții gemând, iarăși, de durere. Scoasă din sărite, una din femei alertă asistenta. Dură o veșnicie până când o mutară la reanimare. Luana făcu febră și începu să delireze. Se agita în pat, strigând că are gropi în picioare care o dor. După câteva minute, cerea îngrozită să i se ia de pe trup lipitorile scârboase care-i sugeau sângele. Sanda alergă disperată la doctorii care o operaseră. O primiră cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cumpărat cadouri pentru colegul de bancă. Darurile au fost încuiate într-un dulap, la cancelarie, pentru a fi înmânate a doua zi. Dimineață, la ora opt, când trebuiau să înceapă orele, Luana nu se afla încă în clasă. Mara se agită în bancă, întrebându-se ce s-a întâmplat cu prietena ei. Se auzi o lovitură puternică în ușă și în clipa următoare, spre surprinderea tuturor, intră în clasă Moș Crăciun. Prichindel și cocoșat, susținut cu grijă de doamna dirigintă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și nu vorbi. Se întorcea de la cursuri, încuia ușa și refuza să iasă, în ciuda insistențelor Cristinei. Într-o dimineață realiză că nu e însărcinată și răsuflă ușurată. Atunci îi veni în minte să se răzbune, să-l facă să se agite, să sufere, așa cum suferea ea. Trecuse o lună și jumătate de la discuția pe care o avuseseră în fața cantinei. Luana îl așteptă la intrarea în cămin. Ernest apăru în colțul aleii și văzînd-o dădu să se întoarcă. Se răzgândi și-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
hăinuțele împletite cu atâta sârg de Sanda. Purta acum fustă de blugi și un pulover culoarea cerului, mulat pe gâtul alb și sânii ca de adolescentă. Camera era ticsită de tineri și la un moment dat începură, cu toții, să se agite. Fetele se retraseră grupulețe, vorbind pe șoptite, ghiontindu-se și făcând semne spre ușă. Băieții se grăbiră să-l întâmpine pe acela care tocmai intrase. Privind spre el, Luana înțelese că era, nimeni altul, decât faimosul Ștefan Escu. Într-adevăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și se adunau la intrare, presând geamurile de sticlă. Luana și Ștefan se aflau în camera lui Victor. Auziră strigăte în stradă și se repeziră la fereastră. O armată de tineri, ajunși la capătul răbdărilor, își strigau nemulțumirile, amenințau, își agitau pumnii. Milițienii, debarcați de urgență, nu reușeau să le facă față. Victor îi strigă din cadrul ușii și, fără să priceapă ce le spune, îl urmară pe hol. Întreg căminul fusese cuprins de haos. Sub presiunea aglomerației de la parter, geamurile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
școală generală, intrată, peste noapte, într-o afacere încâlcită cu o englezoaică. O înnebunea zilnic pe Luana cu ideile lui fanteziste, cu speranțele născute din imaginile minții, montate în a vedea afaceri prospere la adăpostul relațiilor Marinei cu străinătatea. Se agita frenetic prin casă, pronunțând la fiecare cinci minute numele doamnei Bumbescu. Marina în sus, Marina în jos, întreaga zi, spre exasperarea nevestei. Până la marile realizări, Ștefan urma să facă două drumuri în Ungaria de unde, împreună cu alți băieți, avea să aducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
reținută, Luana făcu impresie bună printre colege. Într-o dimineață, se întâlni în stația de tramvai cu două dintre ele și până la fabrică sporovăiră întruna. În fața lor, doi bărbați încadrau o femeie atât de gălăgioasă, că le acoperi discuția. Se agita ca pusă pe ace și gesticula în toate părțile, râzând zgomotos, cu o frenezie matinală nemaiîntâlnită. Se agăța de însoțitorii ei ciupindu-i de braț ori ghiontindu-i cu cotul, gata să-i arunce de pe trotuar. Prima impresie a fetei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Rebeca Schtac a murit? Nu știu despre ce vorbești. Femeia o privi cu neîncredere dar doamna Noia afișa cea mai sinceră necunoștință. Dumnezeule, n-ai aflat? Rebeca Schtac e moartă iar bărbatul tău a fost arestat! Luana încremeni. Colega se agita îngrozitor, marcată de inimaginabilul eveniment. Nebunul ăla..., nu-mi amintesc numele, a așteptat-o aseară în fața ușii apartamentului. A stat ascuns în umbră și când ea a apărut s-a repezit să-i vorbească. Femeia a țipat iar Radu, înarmat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
lor, Noia venea zilnic, după terminarea programului, să-și ocupe locul de veghe și ispășire. Luana nu suporta să-l știe acolo. Sanda, orbită de resentimentele împotriva acestui individ, intrat în viața fetiței ei doar să-i aducă nenorocirea, se agita prin casă spumegând de furie. Micuța Aniela, rănită de vorbele grele aruncate împotriva părintelui său, turna gaz pe foc luându-i apărarea, plângând și cerându-l înapoi acasă. Exasperată, Sanda îl sună pe Ștefan. Speriată, alarmată, fără să explice ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]