1,673 matches
-
bucuria nouă-a vieții. fug rătăcind cărări de vis gâze și fluturi șugubeți care s-au zăpăcit și ei, umblând pe câmp aproape beți, albinele culeg nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în razele de soare de dimineață la azur. un pitpalac nebun și singur se vaietă pe un tăpșan că a îmbătrânit, săracul, și n-a ieșit de-acum un an. această dulce
AU ÎNFLORIT SALCÂMII IAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359840_a_361169]
-
Ce dorul îl preschimbă în durere, Eu te rechem în vechea rugăciune Ce-mi ține-aprinsă flacăra víeții, Să mi te-arați ca o minune În raza de lumină-a dimineții. În fiecare vis și deșteptare, Te-aduc spre mine cu alai, Că ai rămas aceeași provocare Ce tot mai mult mă-depărtezi de Rai. Mă porți prin târguri cu vestire Cu funia la gât și fără cruce, Mă vinzi pentru o clipă de iubire La orice umbră care te seduce. Te
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
Doamne, du-mă pe tărâmul tău să văd visul plaiurilor cerești!>- l-am rugat eu. Și m-a luat de mână și m-a urcat la ceruri pe scări de mătase printre îngeri și serafimi care ne înconjurau cu tot alaiul lor...< Am să te las să trăiești o viață, mi-a spus Domnul; dacă o vei trăi în pace și liniște sufletească ai să vii pe aceste meleaguri, dacă nu, te voi duce în iad...> Și ce-am văzut eu
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
veac Curg oloaiele făr’ de-ncetare. Stelele-n clopotniță se fac Toate ceară pentru lumânare. Nouă zile și-ncă-atâtea nopți Clopotele-au plâns să dea de știre Că pe-un car cu patruzeci de roți Sfântul a trecut în nemurire. Lung alai de preoți și mireni L-au jelit la Putna în tăcere. Deși-n miez de vară frigu-ncet îl cerni De tristețe înghețau albinele în miere. Stelele-n clopotniță căzute Deveniră ceară pentru lumânări Bourul îngenunchease-n munte Ștefan era lacrimă
CULESE DIN ATLET MOLDAV , AUTOR EMILIAN MARCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359984_a_361313]
-
bolovani, Sfărâmați de mulții ani, Cu un sigiliu încă nepătat, Peste lumea mare aruncat. N-am ales nici o cărare, Am mers pe drumul mare, Fiind o grea încercare, Trecută cred, de fiecare. Îndreptat spre ultim plai, Însoțit de-un trist alai, Îl vor duce pe Mihai, Nu se știe dacă-n Rai! Care a trecut prin lume, Cu angelicul său nume, Căci a fost și el un fir, Ce va dormi în cimitir! Sub pământul cel străbun, Mai multe nu vă
CER ASCUNS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359200_a_360529]
-
Și nu-mi doresc decât mereu să am dreptate Când visele se-ntorc din ceruri pe pământ. Iubirea mea din muguri și neștiute șoapte Livezile sunt albe, doar pașii tăi lipsesc, Să treci prin primăvară cu fiecare noapte, Să vezi alai de fluturi, sa simti cât te iubesc. Caisii-s albi, iubito, și-atât de sinceri sunt Cu fiecare floare, cu tot ce-i înconjoară, Și tot ce le-aparține stă prins într-un cuvânt Păstrat la mine-n suflet oricât
GHEORGHE UNGUREANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359203_a_360532]
-
purtat cu o coroană de struguri după gât, flancat de doi slujitori ai forțelor populare în uniformă, prin tot satul. Când am auzit, m-am și înființat în cohorta de copii care se mărea văzând cu ochii și am urmat alaiul, hlizindu-ne și făcându-i prăpăditului clipele și mai amare, decât orice altă pedapsă. Ieșea lumea la porți, fiecare comenta după cum îl tăia capul, iar el era oprit în dreptul fiecărei case cu apostrofarea: Mai zi mă' o dată! La care el
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
lințolii. SĂNII FĂRĂ CAI Aleargă săniile noastre fără cai, Printre roiri de fluturi și albine, Din zilele de primăveri senine, În blânda revărsare-a florilor de mai. Plutesc apoi pe valurile fine, Ce să se joace vin, cu vara în alai Și spuma alb-a mării-ntreagă poți s-o ai, Zăpezi de parc-ar fi, diamantine. Și mai alunecăm prin toamna fără ploi, Pe pârtii reci, de frunze-ngălbenite, Cărările-s la fel de vechi, la fel de noi. Dar zilele, de iarnă nu-s
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
delicată și fragilă; -descoperirea sentimentului iubirii, personificat într-o „iubită-cometă”, metamorfozată în femeia cu însușiri ideale; -plutirea cu barca iubirii pe „lacul plin de vise”, într-un echilibru fragil vis-realitate, a cărui rupere duce la conștiința iluziilor din vis, cu alaiul lor de regrete, dezamăgiri, deziluzii; -labilitatea stărilor și trăirilor, provocată de ruperea echilibrului vis-realitate; -apariția consecințelor acestor dezecchilibre, prin confruntări reverberate în stări extreme, contradictorii:extazul iubirii, urmat de îndoieli, temeri, disperări, supărări, ajungând până la atitudinea refuzului de a iubi
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
dar și mangosiți) deopotrivă: “La ce să mai jelească aceea ce-a fost ceară/ obscură și inertă, sortită consumării,/ când razele plecate din sine în afară/ lumină sunt și viață din moartea lumânării”?//... Sigur că da!...Brusc , în toiul viforniței, alaiul im/pertinent și in/util nu mai face nici un pas. Nimeni nu mai mișcă. Până și crivățul începe să nu mai bată. Până și nourii se fac puzderii...și lasă lumina (prima? ultima?) să-și pogoare mirarea înspre Poarta cestui
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
colibele dacilor, încărcate de lapte și brânză, înconjurate de stupi grei de miere, adăposteau familii fericite până la înspăimântătoarea năvălire barbară, a triburilor pe cap având coif înzestrat cu mari coarne de bour. Să ai posibilitatea unei vânători simple, ocazia unui alai de rațe sălbatice în avânt, din care să ochești un rățoi gras, priveliștea unor somni bătrâni, dezvoltați (ca halterofili ai apelor) care se pescuiau cu, am auzit, carele din Dunăre, îndemânare la vâslit, pentru a-ți purta iubita înspre mal
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339283_a_340612]
-
să i se ofere tentații ca să se depărteze de ea. Și repede. Avea să se ocupe de asta. Dincolo de apartamentul ei, în coridorul care trecea pe lângă curtea femeilor, spre odăile eunucilor, Safiye auzi clinchetul slab al porțelanului. Jupâneasa cafelei și alaiul ei așteptau afară. Ar fi știut că erau femei acolo, chiar și fără să audă zgomotul: o senzație ușoara de anticipare temătoare, aerul devenit mai dens. Cum ar fi putut să descrie de unde știa aceste lucruri ? În ciuda faptului că nu
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
intra în suflet și în minte” (p. 297) deoarece versurille se constituie a fi învăluite în aur. Fiecare poemă este o picătură de aur topit, o picătură de diamante scânteietor, o picătură de lumină stelară, o picătură de mister nocturn, alai nuntesc ce ne-a deschis, ca oricărui cititor, porțile Universului în care hohotesc, dansează și sărbătoresc miliardele de vise ale celor care au fost, sunt și vor fi, prinzându-și mâinile într-o horă a nesfârșirii, astfel că starea pe
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
de întâlnirea în cuvânt cu un „Prieten”, ce i-a fost model: ,,Lacrimi de busuioc înflorit, de vară în pârg și chiciură noaptea! Chihlimbar și tămâie rănită. Pe sub porțile Raiului, îți trimit crizanteme. Lăcrimează împăturită, scrisoarea ta. Te vestesc cu alaiul întreg al vorbirii mele: a sosit, a sosit Pessoa, a sosit, în sfârșit, Primăvara”, ci și de la percepția cititorului citind-o, dincolo de plăcerea lecturii: Cu lacrimile ploii vestească-mă lăcusta, c-am urgisit psaltirea și ființa, iar din adâncul slovei
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
colibele dacilor, încărcate de lapte și brânză, înconjurate de stupi grei de miere, adăposteau familii fericite până la înspăimântătoarea năvălire barbară, a triburilor pe cap având coif înzestrat cu mari coarne de bour. Să ai posibilitatea unei vânători simple, ocazia unui alai de rațe sălbatice în avânt, din care să ochești un rățoi gras, priveliștea unor somni bătrâni, dezvoltați (ca halterofili ai apelor) care se pescuiau cu, am auzit, carele din Dunăre, îndemânare la vâslit, pentru a-ți purta iubita înspre mal
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339587_a_340916]
-
Ștefan-Vodă îi dărui trei boieri s-o întovărășească: Lascu, Sînger și pe Gherasim cu jupânesele lor. Regele Cazimir al Poloniei primi pe tânăra domniță moldoveancă și pe însoțitorii ei cum se cuvenea viitoarei țarine moscovite, dându-i bogate daruri, și alaiul domnesc porni mai departe, ajungând la Moscova de postul Sfîntului Filip. Acolo, tânăra domniță, întâmpinată de mama cneazului Moscovei Ivan al III-lea, Maria Iaroslavna, fu găzduită la mănăstirea Voznesenskaia, unde a rămas până la celebrarea cununiei. Ulterior, prin mijlocirea mamei
FIICA LUI ŞTEFAN CEL MARE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340709_a_342038]
-
Articolele Autorului Eu rămân la țărm de vise Și mă sprinjin de cuvinte, Prin seninul din cerneluri Las ferestrele deschise... Caii zburdă liniștiți Că e rost de primăvară, Ghioceii cei smeriți Sună clopotul de seară... Zburdă-n parcuri veselia Prin alaiul de copii, În palate, bucuria Te așteaptă să revii. Lasă grijile mărunte Și le vâră într-un sac, Celor mici și puși pe sotii Nu vreau să le fac pe plac. Curcubeul după ploaie Zămislit cu har de îngeri Te
RĂMÂN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340957_a_342286]
-
Până când Încep să-l părăsească pe rând, frunzele toate: Amante-nfrigurate, uitând că le-a fost drag; Ce soartă mă mai paște, mă mir de nu se poate Că deși casă-mi este pădurea...sunt pribeag... Mă mai mângâie toamna cu-alaiul ei de ploi Mireasă rătăcită prin ramurile mele, Când mai dansează luna un menuet în doi, Sau când arcușul nopții doinește printre stele... Referință Bibliografică: Lemnul învierii / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie
LEMNUL ÎNVIERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341282_a_342611]
-
veghea asupra ținutului strămoșesc pe care să nu-l înstrăinați niciodată. Când ne vom întâlni în cer vă voi trage la răspundere pentru încălcarea poruncilor mele! - Prea multă liniște nu vom avea, căci fratele Domniei Tale va sosi cu mare alai să intre în posesia moștenirii. - Poruncesc ca nimeni să nu sufle o vorbă despre moartea mea!... Totuși, ca orice muritor de rând, am și eu rivali și este posibil ca vreo iscoadă să-l înștiințeze... Nu vreau vărsare de sânge
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
cealaltă lume ca un tânăr viteaz, unde mă așteaptă frumoasa mea prințesă... Sau nu știți că dincolo de moarte renaște o nouă viață în care omenirea este egală, frumoasă și în floarea vârstei?... Când vă vine rândul vă voi primi cu alai îngeresc în Împărăția Cerurilor unde toți, indiferent de gradul de nobilime, avem același stăpân, pe Bunul Dumnezeu cu Grădinile Raiului... Acest bărbat blajin cu supușii săi, dar aprig cu dușmanul și trădătorii, își păstră demnitatea și în ultimele clipe ale
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
uriașă te așteaptă! După câțiva ani de domnie îți voi încredința tronul neamului de la nordul Dunării cu o armată ce va speria imperiile de la răsărit și de la apus! Conform planului întocmit de tată și fiu, peste câteva zile porniră cu alai spre ținutul Vâlcelelor. În drumul lor se opriră în cetatea Gorjiilor. Căpitanul Vladimir, împuternicit să administreze aceste meleaguri în numele său, îl întâmpină la o răscruce de drumuri cu o ceată de călăreți. Radu Valdescu poposi două zile la curtea domnească
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
din urmă căpitanul Preda îi convinse că este firesc ca fratele lui Pătru Valdescu să fie primit cum se cuvine și să ceară înscăunarea ca Principe al Vâlcelelor pe Mihai, nepotul răposatului. Ca urmare a acestei înțelegeri formară un mic alai care se deplasă la castel să-i facă primirea lui Radu. De asemenea, hotărâră să-i divulge încă din prima seară despre bântuirea ținutului de forțele întunericului și să nu se hazardeze în înfruntarea acestora. Cu pregătirile necesare așteptară sosirea
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
călăreți pătrunseră pe poarta larg deschisă a cetății. Însuși căpitanul Preda îi întâmpină și-i asigură că Radu Valdescu este așteptat așa cum se cuvine unui principe. N-a durat mult și dinspre pădure s-au auzit tropotele cailor și trâmbițele alaiului se contopiră cu cele de la curtea domnească. Principele înainta țanțoș și autoritar ca un adevărat stăpân. În curte, gazdele se înclinară cu respect și-l primiră cu bunăvoință. Căpitanul Preda, cu privirea-i pătrunzătoare și fața dură rosti cu vocea
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
în bisericile noastre creștine, prin sfintele rugăciuni, smerenie - toate îndreptate pentru noi, oamenii . Ion Marin avu, într-o noapte un vis; Se făcea că murise și ajunsese La Poarta Raiului. Dar când să intre la Poarta Raiului, Înconjurat de marele alai, Îngerul Rafail se apropie De el și îi zise: -Ioane, nu poți intra pe aici, Du-te mai jos pe dreapta, Și vii de la poarta a doua, Păzită de îngerul Mihail. După ce intri, ne vom revedea, Mai târziu, În grădinile
,, FOCURI MOCNITE ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341408_a_342737]
-
Am citit și recitit cu glas tare NUNTA CUVINTELOR ca să-mi intre în suflet și în minte. Fiecare poemă este o picătură de aur topit, o picătură de diamant scânteietor, o picătură de lumină stelară, o picătură de mister nocturn, alai nuntesc ce mi-a deschis, ca oricărui cititor, porțile Universului în care hohotesc, dansează și sărbătoresc miliardele de vise ale celor care au fost, sunt și vor fi, prinzându-și mâinile într-o horă a nesfârșirii, astfel că starea pe
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]