737 matches
-
domnule, îl căutăm ... Închise. Îi venea să plângă. Se duse să servească micul dejun, dar îl durea prea tare când mânca, iar oamenii din cafenea îl priveau ciudat. Își văzu reflexia în geam și realiză că toată bărbia lui era albăstruie și umflată. Totuși, era mai bine ca în noaptea precedentă. Nu-și făcea griji pentru nimic, cu excepția avocatului său, Johnson. Bănuielile lui inițiale referitoare la individ se confirmaseră. De ce se întâlniseră la un restaurant, și nu la firma lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Mai lasă dușul să curgă, iubește apa mai mult ca pe orice. Închide, se șterge la fel de apăsat, să se ducă durerea cu apa, cu vorba, cu ochii, cu timpul. Trage perdeaua, deschide, iese din cadă, aruncă de pe cap casca aia albăstruie, își pune papucii de baie, un halat alb și aproape că fuge în dormitor, pășește pe parchetul salvator din ultima cameră - singura care avea pe jos lemn -, răsuflă ușurată, intră, cu tot cu halat, în scutece, în plapuma bleumarin. Se acoperă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
olog, are o importantă calitate : mirosul de curățenie. Kawabata a urinat și revine În Încăpere, cerând Încă un ceai, pe care Antoniu i-l prepară imediat și acceptând să molfăie o bucată de brânză topită și doi biscuiți. Un muscan albăstrui, a poposit bâzâind pe ,,biroul,, improvizat pentru scris, Înfruptându-se nestingherit cu niște cristale minuscule de zahăr. Dispare Într-un târziu, bâzâind enervant, prin ușa Întredeschisă, atras de lumina zilei. Kawabata se lungește din nou pe pat și așa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o ploaie subțire, bătând în plăsele de os sub un cer fumegos. nu știu bine de-s eu sau fosta-mi reflectare-n oglindă. umbra de oțel atârnă străvezie în grindă. suflare ușoară de borangic, înșirată în bobițe de mărgea albăstruie ca piatra lunii, ușurelul meu suflet mă bântuie ca un flutur stârnit de-o lumină pietroasă. cum s-o îmbun, lumina? așchiile ei ascuțite unde să le adun? cum să-i curm fluturelui zbaterea cafenie-roșcată ca frunza de crăciuniță uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în anii pe care i-am petrecut ca funcționar la muzeu am văzut nenumărate tablouri cu oameni care citesc cărți. Dar, după câte-mi dau seama, nici măcar unul nu arăta litere adevărate. Paginile cărților deschise erau albe sau umbrite în albăstrui și cenușiu și complet lipsite de semne. Aș putea pomeni Madona familiei Pesaro, de Tizian, pictura lui Caravaggio cu evanghelistul Matei, Ingrid citind Aspenström, de Bertil Almlöf, Comitetul de conducere al azilului de săraci de Franz Hals. Sau pictura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
arunca câte o privire întrebătoare lui Cristi, care însă îl ignora complet. Ajunsese la a treia halbă pe care, trebuia să recunoască, o savura întocmai cum îi spusese chelnerul la început. Își mai aprinsese o țigară și acum privea fumul albăstrui ce se ridica calm în aerul după-amiezii fierbinți. În clipa aceea, grădina de vară se umplu de zarvă. O ceată de țigani năvălise înăuntru: șase bărbați și patru femei cu fustele largi și înflorate, înconjurați de puradei ce alergau printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să-și facă nici o grijă. Gustul iute de tutun prost îi irita mucoasa bucală. Strivi țigara de bușteanul pe care stăteau așezați, ștergându-și firișoarele de tutun care i se lipiseră de buze. Bătrânul fuma mai departe liniștit, suflând fumul albăstrui în sus. Soarele se ascunsese de acum sub linia orizontului, întunericul încă nu se lăsase deplin. În lumina scăzută a amurgului Toma zări o pâclă subțire la gura minei. La început, crezu că este numai o părere, pentru că lucrurile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ăștia atâta timp aici dacă nu erau în joc sume frumușele. Boris clătină din cap, trăgând cu sete din țigara pe care și-o aprinsese între timp: Ai idee cât au scos până acum? întrebă el, suflând pe nări fumul albăstrui. Nimic! Înțelegi? Nimic. Vezi? Ce să văd? Exact ca în Africa. Singura diferență este că nu suntem noi singurii fraieri, s-a mai înțepat unul. Vlad se opri în loc câteva clipe privindu-l descumpănit. Nu, spuse el zâmbind, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
frică, împrejur. Starostele își făcu cruce, sfătui soața să fie cu băgare de seamă, până la întoarcerea lui, apoi o luă la picior, ajutându-se de bățul de ulm, cioplit în vara acelui an. Dimineața de toamnă era răcoroasă. Un fum albăstrui acoperea întinderea pădurii. Bătrânul auzea cum lighioanele pădurii începeau să se trezească, ieșind din culcușurile nopții. Pășea cu grijă, casă nu calce, doamne ferește, pe vreo coadă de vulpe sau, mai rău, pe laba unui Moș Martin. Deodată, un țipăt
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mămăliguța turnată de la șapte seara... După rugă, când mă destindeam în așternutul răcoros, devenind fabulos de mare pentru cât mă știu toți de pipernicit, Iisus se îndepărta din locul lui din perete de la căpătâiul patului, începea să urce în lumina albăstruie care venea de la televizorul în funcțiune, iar când ajungea la zenit, din adâncul unde căzusem eu răsărea altă imagine a Lui, care tot așa urca în slavă, până sus de tot, când de dedesubt începea să urce încet altă imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de care încercasem să fug invadează din toate părțile. În sufragerie, televizorul color funcționează nonstop (habar n-am dacă l-o fi stins cineva noaptea), în camera copilului zumzăie o muzică metalică (prin ușa întredeschisă zăresc jucând pe perete umbrele albăstrui ale televizorului deschis) pentru cine, că băiatul nu era acasă când am ajuns eu. Parcă m-aș fi întors acasă, nu în casa noastră reală din Hristo Botev, în cea închipuită a copilăriei mele, unde niște oameni se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sălbateci, chitare electrice, portative muzicale și note care se desprindeau din planul lor. Bașii din boxele mari cât un perete îmi zguduiau pe ritm de rock toate măruntaiele din mine. În mijlocul sălii, tineri țopăiau fără griji. Râsul lor dezveleau dinți albăstrui colorați de lămpile de cuarț. Erau mulți colegi din școala mea, majoritatea de anul II și printre ei am zărit-o pe Creața. M-am ascuns după un stâlp urmărindu-i cu mult interes fiecare gest, fiecare mișcare și n-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care părea că nu se mai termină, ajunseseră la maturitate și se simțea de la zece pași parfumul plăcut al zambilelor, iar cupele elegante și catifelate ale lalelelor în trei culori se înălțau semețe deasupra unor așa numiți „năsturași” galbeni, grena, albăstrui, de parcă se întreceau în a atrage priviri admirative. „Hm! Mama nu a fost la cursuri de ikebana, dar și aici, afară, ca și în vazele din casă, dânsa a aranjat florile mai plăcut ca japonezele! Avea un simț al armoniei
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
față, odată cu lacrimile. O singură dată am vrut să-i dau valiza Adélei. Apoi m-am răzgândit. Acolo unde începea șirul de vile, un brad cu crengile tăiate continua să se țină în rădăcini. În vârful lui ardea o lampă albăstruie. Apa de ploaie din pădure mi-a mai însoțit pașii o vreme, apoi, după primele canale, n-am mai auzit-o decât sub pavaj, cât timp am mai ascultat-o. Dar indicatoarele mi-au abătut atenția. Mă înștiințau că atelierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aici. Acum, singura noastră nădejde este faptul că el se găsește în transportorul care părăsește azi Pământul în direcția Venus. Urmă un moment de tăcere Femeia făcu niște semne în ghid cu un instrument ascuțit Când atingea pagina, materia lucea albăstruie. În cele din urmă ridică din umeri: - N-avem ce face. Cine s-ar fi gândit că Enro va descoperi atât de curând ceea ce faceți! Din fericire ați fost iuți, iar soldații lui din acest sector sunt deja împrăștiați într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
aur, ea te va apăra de furtul amintirilor tale, te va proteja de mâinile price pute ale bandiților-cu-un-ochi-scos. odihnă tu ești odihna vieții mele, mult așteptată o plajă albă, de calcar, din care au mușcat și mușcă mări de petrol albăstrui, vineții, roșii, sărate, corozive. o haină de vulpe argintie pe care o îmbrac, ca oamenii sălbatici pentru care vulpea este doar o pradă în foamea și frigul iernii iarnă întinsă de-a lungul durerii, cu pasul greu, iarnă măsurată precis
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de a pleca, și pe cele de piatră sculptată, și pe cele de piatră brută, și pe cele de nisip, și pe cele de cioburi, și pe cele de șerpi, și pe cele de broaște, și pe cele de petrol albăstrui, și pe cele de detergent, și pe cele de furculițe, și pe cele de săbii, și pe cele de flăcări, și pe cele de motiv în sine, de lipsa dragostei tale în această dimineață parfumată de mai, cu teii plesnind
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fără umbre, învăluia cu blândețe casele tăcute, cu tot trecutul lor. Frică? Dragoș se rezemă cu brațul de cercevea, ridicat moale în dreptul frunții. Dar deja cobora înserarea și aprindeau lumina în sală. Iarna lăsa să cadă peste stradă vălul ei albăstrui de seară, iar în sticla ferestrei Dragoș își văzu oglindit conturul întunecat al capului și conturul brațului rezemat. Frică? Străbătea parcarea luminată, acoperită de un strat subțire de zăpadă încă nu prea tare bătătorită, scârțâind sub tălpi. Se urca în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mijloc, unul, îndreptându-se drept spre Prodan cel Mare, era să dea peste el, Prodan abia avusese timp să se ferească, apoi cele două excavatoare s-au oprit în mijlocul terenului, huruiau din greu, aerul s-a umplut de un fum albăstrui, puturos, șoferii au oprit motoarele simultan, s-a făcut o liniște deplină, am tăcut și noi, ne-am adunat în jurul excavatoarelor, erau vopsite în galben, iar pe alocuri ieșea la iveală rugina, numai dinții cupelor luceau vag. Atunci unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
groasă de istorie, deodată am văzut că s-a ridicat în picioare, a aruncat cartea pe jos, a turnat peste ea mai bine de un litru de spirt și i-a dat foc cu un chibrit. Spirtul ardea cu flacără albăstruie, filele cărții au început să ardă, desfăcându-se de parcă cineva ar fi vrut să le citească, caporalul nici n-a așteptat ca flăcările să mai scadă, a aruncat mangalul peste ele, apoi a așezat ceaunul fără pirostrii în mijlocul focului, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
totul pentru mine. Poate că s-ar putea ca eu să stau comod, cu un pahar în mână, și viața să facă totul pentru mine. Am deschis ochii și am urmărit cum viziunile prindeau contur... fereastra cu draperie și chenarul albăstrui al razelor de soare, cotoarele cărților de pe raftul de lângă pat, o vază de flori pe polița sobei deasupra flăcării pline a gazului, bună la vreme de iarnă și pentru baie, măsuța de toaletă cu oglinda ei și cu strictul necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
muscă oribilă care să fie dată afară pe toate geamurile și până la urmă să fie înghițită de un broscoi. Gustul libertății Șederea noastră la Paris se apropia de sfârșit. Mai aveam două zile până la reîntoarcerea în țară. Învăluită în lumina albăstruie a înserării, Ioana ne privea pe mine și pe Adina, cuprinsă de melancolie. — Suntem încă aici, i-am spus zâmbind, dar mi se strângea inima la gândul apropiatei despărțiri, căci găsisem în mătușa necunoscută o comoară pe care nu voiam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
lor și buni patrioți, să constituie un permanent izvor de îmbărbătare morală, de călire spirituală pentru toți cei ce țin la prezentul și la viitorul țării noastre. Prof. Dr. V. Tănase „...Eternul fluviu al înțelepciunii românești, și-a adunat apele albăstrui, aici în sânul diamantiu al oceanului fericirii; și iată că surâde pașnic în undele liniștitului argint, ce a fost cândva altar al sacrificiului. Sângele cald al miilor de jertfe se înalță acum din adâncuri dansând monoton și parcă răsfățat în
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ca un comandant de zbor al unui portavion. Am introdus monedele în fantele cuvenite și-am închis geamul. Apa începu să lovească mașina, încețoșând geamurile și închizându-ne în interiorul ei, luminat doar de cadranele tabloului de bord. În acea grotă albăstruie, Vaughan stătea pe diagonala banchetei din spate. Catherine îngenunche peste el, cu fusta trasă în jurul mijlocului, ținându-i penisul în ambele mâini, cu gura la doar câțiva centimetri de gura lui. Farurile îndepărtate, refractate prin soluția de săpun care biciuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
stropite pe deasupra cu alcool și aprinse, care, pe întunericul ce înainta, încăperile căpătau o atmosferă de basm. De basm halucinant, nemaiîntâlnit, pe altundeva. Și, în timp ce noul model de aîngurgita, tot ce barul putea oferi,în difuzia întunericului, și la flăcăruia albăstruie a alcoolului ce se consuma, ceva, neprevăzut, și neobservat, a intervenit, printr-o fisură, parcă, a timpului petrecut în neștire, de către acei vecini petrecăreți. Un pic de alcool s-a prelins, arzând, pe lângă tăvile încărcate cu de toate, arzând, cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]