78,666 matches
-
denunțat de biserică și i-a făcut pe șaizeci de opt adolescenți să se sinucidă extatic, aruncîndu-se în gol de pe Arcul de Triumf. Implicarea ulterioară a Clotildei în politică și religie a fost urmată de mariajul simbolic cu un bivol alb în Bois de Boulogne. Bine cunoscutele ei dueluri, în care a rănit trei academicieni bătrîiori și s-a ales la rîndul ei cu o împunsătură de floretă în fesa dreaptă, au făcut destulă vîlvă, iar asta pe vremea cînd încă
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
-mă drept la Descartes... Mircea Iorgulescu, tata puternic a două fețe, una măritata la Brest în Bretania, cealaltă la Marsilia, cu o mamă viteaza trăind în țară, la Valea Călugăreasca, se apropie și el tăcut de sfeșnicul în care lumânările, albe, nu galbene, ca scot fum, găurite dedesubt, se înfig într-un fel de ac, nu că la noi, introduse în tablă găurita, cu ceară scursa pe ea... Fără să ne vorbim, amândoi ne dam un pas îndărăt și tragem în fața
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
o duc cel mai bine. Zilele trecute, așteptam pe cineva în Piața Romană și o fetiță țopăia de mâna tatălui și scanda voioasă: „O să fiu bogată! O să fiu bogaaaată!”. Revăd la televizor, nu cu prea mult timp în urmă, Pisica albă, pisica neagră și imaginea fratelui mafiot al miresei, cântând în transă „Money, money, money / always sunny / in a rich manîs world”, mă urmărește inexplicabil. De când colegul meu de cameră ascultă în prostie Paraziții, un alt refren nu-mi dă pace
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
din Ungaria cel mai rău format și cel mai puțin reformat dintre statele succesoare ale Imperiului Habsburgic, prezidând peste unul dintre sistemele politice rarisime ale secolului XX: restaurația monarhică [...] Evenimentul cel mai detestabil al primului deceniu horthyst a fost Teroarea Albă din anii ’20, șcândț a fost folosită tortura, a fost reintrodusă biciuirea publică și au apărut asasinatele politice mușamalizate.” 2 Dar această unilateralizare a culpabilizărilor nu e singurul reproș de care e pasibilă cartea d-lui Pomogáts Béla. Unele aserțiuni
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
au scăpat de colectivizare pînă în ’89, despre mere, despre pămînt... Înserarea mai are puțin pînă să pună stăpînire definitivă peste drum. Mi-aduc aminte de stepa lui Cehov din povestirea Fericirea. O întindere nesfîrșită, noapte, un fascicul de lumină albă dinspre răsărit. O turmă de oi, trei siluete de oameni care vorbesc despre fericire... Eu nici măcar nu mai vorbesc... Mă uit pe geamul mașinii și, dincolo de bezna grea și nedreaptă, văd multă sărăcie, sate întregi adîncite în întuneric, nici un bec
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
disponibil la relecturi și reinterpretări pe texte grele, cu miză, cu gustul provocator al teatrului pe cerul gurii. Un spectacol care anunța spiritul unei trupe noi, încărcată de o energie specială, de ambiții constructive, coagulată și susținută pînă în pînzele albe de directorul ei, Mihai Constantin Ranin. Și, nu în ultimul rînd, mă preocupa “recidiva” lui Oniga, relația lui cu trupa aceasta tînără, deschisă, maleabilă. Este aproape ireal să vezi tineri actori relaxați, proaspeți, cu fețe luminoase, care au deja apartamente
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
după ce americanii i-au plantat sub nas steagul Rusiei e răzbunarea ironică a unui destin tembel. Adică tot o poveste cu „andrisantul necunoscut”. Oricât de pro-american aș fi (și sunt), n-aș fi ezitat să le arăt băieților de la Casa Albă obrazul. Dar nu, președintele a continut să zâmbească. Acest mărunt incident diplomatic ar fi trebuit să-l pună pe Iliescu pe gânduri. Am intrat în cărțile americane pentru că reprezentăm un pion pe masa lor de șah, și nu pentru valoarea
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
nunta aia de la Sibiu... Bravo! Ai văzut, mă, că nu-i mai lasă? Oviderzen tradiție, bien venu, lex! Iar când e vorba de leeeex - domnu’ prieten, aici i-am încălecat pe toți: de la Londra până la Tokio, via Caraibe și Casa Albă; văzui aseară la televizorul meu, că la tine nu se vede, că din ’90 încoace, am adunat vreo treizeci de mii de legi, ordonanțe, ordine, decrete... Îți spun: în afară de marii corupți, nici pasărea cerului nu mai scapă nepedepsită. - Stai, că
„Anathema, sit!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13390_a_14715]
-
simplă filozofie “estetică” a spectatorului obișnuit cu teatrul și cu muzica prezentă în concertele simfonice: “Mi-a plăcut!”. Proba teatrală arată bine, are anvergură, nu lasă timp nimănui să se gândească la ale sale. Decorul este impunător: un ingenios perete alb cu proeminențe de basorelief, ca o placă masivă de marmură, crapă la vedere și deschide perspectiva zidului arcuit care strânge cetatea Teba într-un cerc uriaș. Costume fastuoase, grele, extravagante (semnate de Cătălin Ionescu Arbore). Coloritul sumbru, viziune teatrală a
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
macabru în miezul de noapte stă paznicu-n turn Privind cum se-nșiră morminte; Ca ziua e-acum cimitirul nocturn Sub razele lunii preasfinte. Se mișcă-un mormînt, și un altul apoi: Apar un bărbat și-o femeie în noi Și albe cămăși ce atîrnă. Se-ntind și nu vor să mai steie cuminți, în horă se rînduie glezne De tineri, bătrîni, cerșetori și de prinți, Dar dansul sub văluri nu-i lesne. Și, cum de rușine aici nu mai pot, Cu toții
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
să mai steie cuminți, în horă se rînduie glezne De tineri, bătrîni, cerșetori și de prinți, Dar dansul sub văluri nu-i lesne. Și, cum de rușine aici nu mai pot, Cu toții se scutură,-și leapădă tot Și-s movile albe de giulgiuri. Picioare ezită, sar coapse acum Și toți în mișcări se încurcă; Și zăngăne, zuruie-apoi, ca și cum Bat lemne în ritm de mazurcă. Pe paznic ridicoli acum îl cuprind Și-un hîtru-i șoptește-n urechi, ispitind: ŤHai, du-te și
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
aluatul fraged și el e un Pygmalion trecut de prima tinerețe, dar măcar povestea e spusă din punctul ei de vedere. Singurele filme ceva mai vesele pe tema amorului au fost Visul unei nopți de vară (Antena 1) și Nopți albe în Seattle (Acasă). Le voi discuta pe toate minus ultimul, pe care nu l-am văzut de teamă să nu capăt diabet cinematografic, într-atât de siropos e... Luna amară e - din nou - un titlu neinspirat, tradus direct din cel
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
prag în mână cu o tingire mare de alamă pe care o freca înverșunată. Se schimbară salutări. Când să deschidă ușa paralelă ce dădea direct la ei în odaie, Cărăuțeanu, înalt cum era, cu capul pe jumătate ascuns în tifonul alb de bumbac contra muștelor și țânțarilor, întrebă spre stăpânul Magdalenei și al lui Ghiță cum se numea domnul acela pe care îl așteptase la gară și care se ducea la Techirghiol, având aerul că bănuia cam despre cine putea fi
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
Modigliani la Hepworth - pare acum eclipsata de cea exercitată asupra generației care a ajuns la maturitate la scurt timp după moartea sculptorului, în 1957: Carl Andre, Donald Judd, Robert Morris și alți sculptori minimaliști. În același timp, puritatea și misticismul albului atelier brâncușian reprezentau pentru multi o retragere din lumea contemporană. La 12 februarie 1961, la patru ani de la moartea lui Brâncuși, atelierul din Impasse Ronsin devenea un loc al reinventării artei, opus în aparență fiecărui aspect din activitatea sculptorului". Alte
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
Întorc din daruri La Moșii mei Craciuni, din cimitir Cum au mai socotit, legând batiste Cu banii, cele daruri de Ajun E rândul meu, acestor ametiste, Doi pasi să le aduc, de Moș Crăciun Și m-aș ruga, În cimitire albe, Cu cruci și oase, care cer un bir Să le țin minte “sufletele dalbe” La Moșii mei Craciuni, din cimitir Dormiți În pace, Mosul iarăși vine, Și-i este traista plină de minuni Și pe pământ, precum În cer, e
Poezii. In: Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/75_a_292]
-
punere în scenă de o maximă delicatețe și în același timp, forță, a regizorului Vlad Massaci. Și el aflat atunci, cred, imediat după debutul atît de promițător. Mi-i amintesc pe Ioana Flora și pe Bogdan Talașman, minunați, costumele lor albe, dantelate, pure, jocul lor proaspăt, studiul făcut de Massaci asupra limitei între inocență și mimarea ei. Montarea de la Casandra, deși în mare, ca propunere, pare aceeași, ea se mulează în fapt pe disponibilitățile complexe ale celor din distribuție, pe care
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
într-o parte. Pe noptieră ar putea să stea un pahar cu apă. Și, de ce-ar sta? Nu pot să-mi mișc mîinile. Zac pe spate și privesc tavanul. Mîinile mele întinse pe cearceaf. Tavanul nu e neinteresant. E alb și neted. Cuvintele: ieri, azi, mîine, le folosesc pentru că îmi amintesc de ele. O femeie cu care vorbesc destul de des mi-a spus: E un miracol că mai vorbești. Și eu mi-am spus: Asta numește ea vorbit. Femeia nu
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
local, Constantin Călin a reușit să dea provincialismului său o notă de extravaganță și noblețe, savuroasă în amprenta retro a culegerii sale de articole Despre șapcă și alte lucruri demodate (2001). Însă cu pasiunea sa pentru Bacovia, dusă până în pânzele albe, s-a ridicat deasupra oricărui localism creator, inevitabil mărginit ca orizont, și s-a impus ca un specialist de neocolit într-un subiect de importanță națională. Căci Bacovia a devenit - după cum o arată evoluția postumă a operei sale - unul dintre
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
stilul său firesc, neostentativ în care a fost conceput și jucat. Mi se pare că acum, Mihaela Sîrbu și Mihai Călin duc mai departe experiența de atunci, modul de lucru și rostirea limpede, vibrația textului investigat la virgulă, la spațiile albe dintre cuvinte. Acest exercițiu practicat cu Massaci își dezvoltă și acum anumite reverberații. Maniera de abordare tranșantă, directă de acum își are, cred, surse și în momentul Bash. Care i-a fixat în conștiința mea. Deși îi știu și i-
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
Constantin Țoiu Față de gospodăria întinsă a lui nea Mitică, ghicitoarea ședea într-o coșmelie singuratecă, văruită într-un alb intens, că o vedeai de departe și noaptea. Un coș înalt, și el alb, se înălța ca un minaret. Menaru se întreba tot mai des și îi întreba verile și pe prietenii ei bucureșteni, de ce nu mai veneau la ea berzele, care altădată își făceau pe coșul căsuții ei cuibul acela rotat, cât roata
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
și care probabil la început fuseseră roșii ca în tablourile pictorilor români aciuați pe aici, ca în sudul Franței, cel mai vestit fiind maestrul Dărăscu - așa dar, în odăița din fund se făcea o scăriță cu cinci trepte de lut, albe și ele, văruite bine cu bidineaua, și care duceau sus la dormitorul la vedere, și despre care se putea spune că dormeai la etaj... Cărăuțeanu știa că obiectele ce atârnau de pereți, cele mai multe ustensile vechi de aramă, ibrice de tot
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
focul! Și să zici că porți o ură viscerală totalismului (rușinos, românul nu mai spune comunism, pesemne ca să nu-l jignească pe dl. Iliescu)". într-un context al inutilităților agresive, ce șansă mai demnă arputea avea criticul decît tăcerea paginii albe? "Deocamdată, criticul n-a scris nici un rînd: este, poate, șansa lui". O șansă, evident, ideală, cu toate că în păcătoasa noastră lume sublunară nu putem conserva nici măcar idealitatea absenței. De cîte ori nu scriem pentru a fi consecvenți nu cu negația ci
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
deposedat de toate obiectele metalice, ți se așază mobilul în tăviță și agentul de pază îți înfige detectorul în prohab, poate ca o aluzie la sterilitatea fără margini care se întinde, asemenea unui fluid onctuos, de-a lungul nenumăratelor spații albe, de spital fictiv, cu tavanul coborît pînă la nivelul de avarie psihică. 9. Pentru că și în singura expoziție reală, aceea a precursorilor Neagu și Bernea, fascinantă prin substanță, dar ratată prin discurs și prin panotare, parcă anume spre a face
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
în ce măsură romanul lui Mihai Zamfir, Fetița, este, așa cum anunțase programatic autorul, o rescriere a romanului lui Nabokov, Lolita. Mult mai în spiritul recomandării reputatului profesor bucureștean mi se pare a fi recentul roman al lui Stelian }urlea, Relatare despre Harap Alb. Este drept, ambițiile lui Stelian }urlea au fost sensibil mai modeste (el nu și-a propus să rescrie - adaptînd-o gustului cititorului de azi - o capodoperă a literaturii universale, ci un basm de Ion Creangă, dar poate chiar de aceea, rezultatele
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
atît, forțînd puțin lucrurile, se poate spune că editorul "Ziarului de duminică" utilizează ŕ rebours formula epică sugerată de Mihai Zamfir. În sensul că, dacă Fetița era/trebuia să fie, o rescriere românească a capodoperei lui Nabokov, Relatare despre Harap Alb este, pînă la un punct, o reabordare a poveștii lui Ion Creangă din perspectiva literaturii universale. Cartea lui Stelian Țurlea, respectă întru totul derularea epică a poveștii lui Creangă chiar dacă autorul optează pentru o formulă narativă oarecum schimbată, de roman
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]