25,860 matches
-
preot care slăvește existența. Și tot că un preot, el repeta anumite enunțuri, până când le transformă într-o muzică obsesiva: Atâta, atâta beție de sunete reci și sublime/ se înalță din trâmbița ta, o serafime, o serafime/ Aripile tale mai albastre decât eternele zboruri/ risipesc pretutindeni, prin spații, uitatele spaime și doruri/ În orașe străine se prăbușesc catedrale din înaltele înalturi/ se nasc eterice sfere de gheață peste eterice stânci și bazalturi/ Și totuși ce bucurie și câtă, o, câtă uitare
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
eterice stânci și bazalturi/ Și totuși ce bucurie și câtă, o, câtă uitare de sine/ risipesc prin apusuri seninele, calmele ghețuri alpine/.../ Atâta, atâta beție de sunete reci și sublime/ se înalță din trâmbița ta, o serafime, o serafime,/ Păsări albastre și căi fumurii se desprind din calotele sfinte/ și oameni înalți intra și ies din morminte/ pretutindeni e sărbătoare, beție, dragoste, pace/ pretutindeni se zbat în lumina mii de chipuri buimace" (Aurul înălțimilor). Repetiția persuasiva are uneori cicluri foarte scurte
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
albastru-albastru/ se aplecau pe strada/ îngustă-îngustă"; "Oameni, oameni, care dintre voi și cine, cine/ are un suflet mai curat decât mielul?// Fața voastră, vai, fata, vai, fata/ că și sângele lui este roșie, roșie"; Am văzut fecioare înalte/ cu sâni albaștri și cearcăne verzi"; Un barbat încă tânăr/ stă în fața unei ferestre deschise/ și scrie într-un registru mare și verde" etc. Irealitatea lumii din poezia lui Nichita Danilov are și un secret umor. Totul este prea clar, prea tranșant ca să
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
îl redimensionează - este contrapotentată de însuși spiritul Oxfordului, tern dar și etern, de o statornicie exasperanta și în același timp reconfortanta. Simbolul desăvîrșit al acestei lumi este bătrînul portar Will, un nonagenar cu privire limpede, îmbrăcat mereu în aceeași salopeta albastră, care pur și simplu nu știe în ce zi trăiește. În fiecare dimineață el decide, după o logică necunoscută celorlați, ce zi urmează să trăiască, reluîndu-si astfel la nesfîrșit experiențele trecute. Astăzi este ziua din 1962, în care i-a
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
și ea o ființă/ îmi spune Îngerul/ și se face nevăzut printre file" (Înger îngerașul meu). Ori: "Picătură de ceai/ luminează palid chipul ferestrei/ cu sfiala ating liniștea/ cuibărita în lucruri/ transparente pe care le pot ușor numără/ în globuri albastre" (Gratii). Ori: "Reverberat în cristalul/ atîtor neîntîmplate întîmplări/ cu coaja lor amară asuprind/ trecerea/ ochiul povestind sărbători// goluri ne pîndesc/ pe altarul comun/ refugiu tocmit în ninsoare/ unde de o vreme împărțim/ aceleași cuvinte" (15 februarie). Relațiile predilecte pe care
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
Cântec de dric); "și poate va veni o zi/ când capul va tăia securea/ când nicăieri va fi aici/ și când aici va fi aiurea// corăbii albe craniile noastre/ orbite vide vântul ia la prova/ așa ca niște vele mari, albastre/ și totuși plutim spre Moldova" (Moldova). Anii au trecut... Adolescentul care părea atins de geniu și-a luat o diplomă de inginer, a părăsit Galațiul natal și s-a stabilit în București, unde lucrează în prezent la revista Capital. A
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
la fel ca si ghemul acela de sub coaste, care-l făcea să plîngă din senin. Rîdeau de el într-un fel ticălos și-i venea să dea cu picioarele. A doua zi era Paștele și veneau Iepurașii. Avea un arc albastru, dar cum să i-l dea, cine s-o învețe? Nu era o toana de copil, era dragoste pripită, care coborîse prea greu și prea mare peste zarzăre verzi. Îngrozitor, am pățit la fel!... M-au culcat și m-am
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
mi se face pielea de găină.// Stau pe muchie și mă uit prin pîlnia asta de fereastră/ la părul din curtea baboiului:/ nu e adevărat, așa de frumos e,/ prea limpede, mînjit cu verde,/ că de început.// Meșterii în halate albastre s-au uitat la cherestea:/ uscată. Dulapi ai? Dulapi?/ Dulapi n-am. Scîndura. Scîndura veche, uscată, am./ Dulapi n-am./ Meșterii au plecat. Ia-ți dulapi, dacă vrei pat. Dulapi./ Stau pe patul făcut de meșter: mare,/ cu fire de
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
sacre", se luptă cu sîngele sau, aidoma îngerului cu Iacob: S-a întors în grabă la ceilalți și tăcea ascultînd/ murmurul cristalin luptîndu-se cu sîngele sau sărac,/ cu mareele nopții egeice" (ibidem). Astfel cultură se implică în fiziologie: "îți simt albastrele vene,/ arhaicul puls, fervoarea etrusca și auriculul latin/ fluxul de sînge ce vine din Ionică/ îți albește mai tare picioarele că două coloane,/ de marmură, Agrigento e stîngul, Selinunte e dreptul," (Elegia italica). Sau: "Dar aud clipocind Ada și Tevere
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
siguranta cuiva care visează și știe că visează astfel încât se poate aruncă într-o prăpastie fără să pățească nimic: "De-aceea mă las în seara aceasta sfârtecata de fructe/ tu scrii la o masă aplecata puțin spre infern/ salța vulpea albastră din ochii tăi/ spre desișuri abrupte/ unde pletele-mi lungi că o moarte/ pentru dragoste ți le aștern." (Vulpea albastră) Descoperirea suferinței Ca document sufletesc, poezia Denisei Comănescu înregistrează momentul trecerii de la ingenuitatea unei fete care încă se joacă cu
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
aceea mă las în seara aceasta sfârtecata de fructe/ tu scrii la o masă aplecata puțin spre infern/ salța vulpea albastră din ochii tăi/ spre desișuri abrupte/ unde pletele-mi lungi că o moarte/ pentru dragoste ți le aștern." (Vulpea albastră) Descoperirea suferinței Ca document sufletesc, poezia Denisei Comănescu înregistrează momentul trecerii de la ingenuitatea unei fete care încă se joacă cu păpușile la luciditatea unei femei mature. Este o trecere bruscă și într-o oarecare măsură dureroasă. Noaptea magică a copilăriei
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
Nu voi vorbi de Bikaneer nimănui, niciodată". Paginile de jurnal din 1931 înfățișează o vînătoare de crocodili și altele, din 1929, despre Himalaya. Tulburătoare sînt paginile jurnalului himalayan, munte care îi apare că o cutie de metal suspendată, surprinzător de albastră, cu orgia vegetală în vai, cu muchiile pietroase și norii albi pe creste. Și, deodată, în mai 1929, această mărturisire: "Iubesc Asia cu cît mă apropii de centru. Prefer Rajputana Hyderabadului, si Kasmirul, Bengalului.". Și, aici, nu departe, e Darjeeling
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
poeme preluate din: Blues & Parcul, 1997, Sătul prin care mă plimbam rasă în cap, 1997, Cocosul s-a ascuns în tăietura, 1996, Parcul, 1991, Văr, 1989, Blindajul final, 1981, Structura nopții, 1979, Poeme albe, 1978, Poezii, 1974, Ceară, 1970, Sânge albastru, 1969. Așa se face că, după încheierea lecturii, scrutam cu privirea, "în zare", în căutarea acelei perioade îndepărtate când poeta încă nu începuse să se exprime. Inspirată ordonare a unei creații! Ea îi oferă cititorului posibilitatea să se identifice cu
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
și cina au început cu coniac, care eu nu l-am băut, apoi cu icre, cașcaval, marinată de pește, sardine, șuncă, jambon și salam. Apoi o ciorbă de bulion, după care veniră, pe rînd, pești întregi giletați roșu, galbăn și albastru, apoi epurii și fugiăi, după care pasteuri în diferite forme, ba de turnuri, ba ca de pepeni, pere și mere, toate înăuntru cu porumbi, cu rețe și gîscă. Apoi torte, care băbuca le tăia și împărțea. Advocatul Seleski a adus
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
lui Grigore Vieru, Mama se relevă după cum s-a mai spus (supra) drept simbol mesianic al Patriei, al Limbii Române, ori „jertfă” de întemeiere / zidire: Mamă, / Tu ești Patria mea ! / Creștetul Tău / Vârful muntelui / Acoperit de nea. Ochii tăi / Mări albastre. / Palmele tale / Arăturile noastre. / Respirația ta / Nor / Din care curg ploi / Peste câmp și oraș. / Inelul / Din degetul tău / Cătare / Prin care ochesc / În vrăjmaș. / Basmaua / Steag, / Zvâcnind / Ca inima... / Mamă, / Tu ești Patria mea ! («Mamă, tu ești»); Pe mine
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
îi spune că se vor vedea mai bine a doua zi, asigurîndu-l că vor lua masa împreună în ziua următoare. * "A doua zi, la orele zece, Gazonal, pus la patru ace, avînd în vedere împrejurarea (se îmbrăcase cu hainele lui albastre cu butonii auriți, o cămașă albă, o vestă albă, și ea, precum si niste mănuși galbene), isi aștepta verișorul umblînd încolo si-ncoace pe bulevard vreme de o oră, după ce aflase de la cafegiu (nume dat șefilor de sală în restaurantele de
Comedianti fãrã a sti by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17455_a_18780]
-
pasiuni ardente sunt ființe comune, socialmente condamnate la o existență mediocra, lipsită de orizont, alături de copilul pe care și-l cresc singure. Datele lor fizice, deloc de neglijat, sunt și ele similare, până la a părea interșanjabile: blonde, fragile, cu ochi albaștri, corpuri zvelte, învestmântate în ținută unisez a ultimelor decenii (blue-jeans obligatorii etc.), insă care explodează pur și simplu atunci când se lasă descoperite în intimitate. Ambiguitatea naturii feminine se menține, sau chiar sporește, și dincolo de certitudinea orgasmului: "Sub ține, ai din
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
pentru că la prima exercitare a misiunii acestuia să dăm bir cu fugiții, să ne aducem aminte că suntem un popor pașnic și tolerant -, tot așa nu știm ce înseamna U.E. Pentru multi dintre noi, aceste litere se reduc la tăblițele albastre pe care pâlpâie stelele galbene de pe mașinile luxoase ale occidentalilor sau la culoarul "rapid" de la intrarea în marile aeroporturi occidentale. Și mai înseamnă un pașaport care te scoate din statutul de etern paria. Dincolo de aceste aspecte există, însă, realitatea economică
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
lacuri artificiale, gata oricând, la diluvii, să se reverse peste casele din aval - se lăfăiesc nemiloase, stârpind copacii. Câte un "gard" (nu, nu "gardul viu", de lemn câinesc, ori de iasomie, sau de șoc, ci urmașul celui cu morții "ochi albaștri") ați face semn - că "pe vremuri", ăn dreptul dărâmăturilor peste care se crea "Casă Poporului" - să nu zăbovești an contemplarea acestor cavouri de rapaci. Regiunea era renumită, chiar până acum vreo 30-40 de ani, prin cusăturile gen "blouse roumaine", vezi
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
și moartea că un joc -, pentru ca, ăn lumea lui Kusturica, până și morții ănvie - cât se poate de firesc - ca să mai petreacă o clipă! Distribuția e "amatoare", cu excepția a doi-trei actori profesioniști (de pildă interpreta Idei, țigăncușa blondă cu ochi albaștri, Branka Katic, sau un actor drag lui Kusturica, Miki Manojlovic, interpret principal an Tata e an călătorie de afaceri și an Underground, acum an rolul secundar al oficiantului drogat al căsătoriilor, din finalul filmului). Din 3500 de țigani, Kusturica a
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
singurul care ar fi știut să povestească "unitățile de frumusețe și adevăr" ale filmului, de pildă întrebarea ziaristului îndrăgostit prea tîrziu și întors la locul "crimei", daca sinucigașa i-a strigat numele, atunci...; sau revelația că îngerul blond, cu ochi albaștri, care cîntă la pian, din povestea mamei, e, de fapt, un copil hidos, handicapat, ciung. Cineva spunea, frumos, ca "Dumnezeu stă în detalii". Dacă filmul lui Nicolae Mărgineanu rezista, rezistența lui trebuie căutată în "detalii" a de la detalii de costume
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]
-
661-858). Annotationes ad Decrementa Aulae Othmannicae. Lib. III (p. 1-206, resp. 859-1064). Această a doua parte aparține celui de-al doilea copist, care a scris cu litere mai mici, aproape drepte. La sfârșitul manuscrisului sunt legate cele 18 file (hârtie albastră, 31 x 19 cm), cuprinzând, cum am semnalat mai sus, Viața lui Dimitrie Cantemir, scrisă de Antioh în limba franceză. În așteptarea ediției critice și a traducerii integrale în limba română, pe care le pregătește Dan Slusanschi, cititorii au deocamdată
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
să te gândești la tot felul de prostii? Ce rost are? (Melodia se termină.) Nils: Cum, adică, ce rost? De ce trebuie numaidecât să aibă rost? Cele mai frumoase lucruri din lume sunt cele aparent gratuite: un nor alb pe cerul albastru, zborul unei păsări, adierea vântului care încrețește apa din fiord, zâmbetul întâmplător al unei femei pe care n-o mai vezi pe urmă niciodată... Paul: Fleacuri... Și, pe urmă, toate lucrurile pe care le-ai amintit nici nu sunt atât
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
26) Fără nici cea mai subțire înclinație pentru morbid, extravaganțe, plăsmuiri destructurate, aleatoriu, calambur, happening.(27) Solar. (28) Soliditatea morală, sensibilitatea trăirilor pana la detaliu, nepriceperea organică de-a disimula, de-a pune la cale farse, îl redau în lumină albastră a unei voioșii cordiale, sugerând interlocutorului că are de a face cu o personalitate lesne abordabila, cu un bonom. (29) Modul său special, rezolut, de a fi incoruptibil (30)". De la procuror la cantautor Procurorul general al României, Mircea Criste, a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]
-
Luminița Marcu Cu volumul de debut al Alexandrei Voicu Diavolul are ochi albaștri, editura Vinea confirmă un obicei mai vechi, acela al volumelor elegante, îngrijit alcătuite astfel încît să satisfacă ochiul cititorului; pentru ca tot aici editură confirmă și un obicei mai nou, acela de a publica o fotografie generoasă a autorului. Nu cred
Cîntece cu toată gura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17625_a_18950]