946 matches
-
alta cu o bucată mare de budincă, pâine, tacâm și o ceașcă mare cu un lichid albicios. Am simțit atunci că mi-era foame. Am luat tava în brațe, m-am așezat pe taburet și am început să mănânc. Lichidul albicios era ceai cu lapte. De fapt, eram la curent că în tot timpul războiului era băutura de toate zilele, transporttată, în general, în niște termosuri mari, apa fiind total interzisă. Mâncasem tot. După un sfert de oră, ușa se deschise
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
frunzele cu ploaia rece; ultimele frunze de mesteacăn străluceau pe crengile goale ,ca niște monede de aur; stejarul bătrân și gros a fost îmbrăcat într-o platoșă de aramă; vântul răscolește pădurile; o adiere rece înfioară crengile copacilor; un covor albicios acoperă iarba poienilor și covoarele arămii ale copacilor; gâze plăpânde, amorțite de frig caută adăpost sub stratul gros de frunze uscate; pe firul de telegraf a așezat ,ca niște mărgele pe ață ,șirul ultimelor rândunele călătoare; noaptea se lasă molcom
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
pe-acolo de ani de zile. Dușumeaua din scânduri scârțâia la fiecare pas, iar tencuiala era îngălbenită de vreme. Erau uși de ambele părți ale coridorului. Mânerele erau prinse cu lanțuri peste care se așternuse un strat gros de praf albicios. Singura ușă fără lanț se afla în capătul coridorului. Părea mai fragilă din pricina sticlei mate. Prin ea se zărea lumina becului. Am bătut de câteva ori, dar nu mi-a răspuns nimeni. Am apucat mânerul din alamă ce-și pierduse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-și iar dinții mici cu strungăreață și clătinând paharul cu whisky în mână. Lichidul susură melodios în paharul de cristal, la unison cu brățara ei din aur masiv, care i se încolăcea groasă pe mână. Clara privi gânditoare brațul plin, albicios și ușor pistruiat al doamnei Neacșu. Nu-și putea explica de ce simțea nevoia să se concentreze atât de intens asupra brațului banal, lipsit de fe minitate, al Ionelei Neacșu, și mai ales asupra brățării ei șerpuitoare din aur masiv. în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
plictisit și nestatornic, împingând valurile de colo-colo și răscolind fără elan câteva movilițe de nisip. Un pescăruș solitar se plimba grav de la un capăt la celălalt al digului, ca un metronom. Valuri mici se zbăteau nevolnic, lăsând dâre de spumă albicioasă printre pietrele digului, ca niște vietăți care încercau în van să se elibereze, neștiind că dincolo de pietre e plaja și vor muri oricum asfixiate pe nisip. Oare de ce se încăpățânau să vină spre mal? De ce nu se duceau în larg
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
suri și slabi asupra lor. Una câte una se - aprindeau stelele tremurând în nemărginirea albastră a cerului, când mai sus, când mai jos - și luna, balana lor regină, palidă ca o mireasă, trecea ca o secere de argint pin norii albicioși și subțiri. Mai greoaie scârțâiau carele cu lemne ce veneau din munte; românii ședeau culcați pe foale în vârful carălor sau, mergând alături, șuierau doine bătrâne și triste ca suvenirile trecutului. Toate farmecele unei nopți de vară - lună albă și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
odată cu Pampu. Privea invariabil lacul, pădurea, cerul și lumea bulucită în fața porților mănăstirești pe care apăruse din senin icoana făcătoare de minuni. În primele zile, imediat după ce un călugăr tânăr dăduse cu ochii de Zogru, ținuseră slujbe și sfințiseră poarta albicioasă în carnea căreia părea întipărită imaginea strălucitoare a lui Pampu, înconjurată de un halou verzui, de o lumină stinsă și iradiantă. Figura lui, ușor mirată, ușor nedumerită, semăna cu a unui om luat prin surprindere. Își ținea mâinile pe lângă trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ionașcu. Acesta visa că sare un gard înalt și intră într-o grădină, dar de cum face câțiva pași se repede asupra lui o matahală neagră și nu mai poate să treacă gardul înapoi, e prins cu o mână de lemnul albicios, dar uluca se sfarâmă, lăsându-l în ghearele namilei; așa că Zogru, speriat, încercase și el să intervină: îl ridică pe Gligore și-l ajută să se prindă bine, dar nătărăul cade iarăși și privește îngrozit în sus, însă deasupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o săritură, Zogru a fost în sângele Omului Negru și, odată cu acesta, s-a repezit cu toate forțele spre mâlul gros al mlaștinii. Când s-a trezit, era la Comoșteni, un fir subțire și șerpuitor, iar în fața lui urca drumul albicios până-n cumpăna cerului de vară. Era anul 1812. Cum a găsit un vehicul, a fugit nebunește spre București și a intrat în Divanul domnesc. În mai puțin de o oră, a făcut turul boierilor, scotocind după informații, și-a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
telefon, discutând cu discipolii lui. Și, Într‑un fel, le păstra secretele. Cel puțin nu le divulga numele. Chiar și azi, În apartamentul elegant de la „Crillon”, Își ținea telefonul mobil Între genunchii goi. Kimonoul japonez Îi aluneca de pe picioarele mai albicioase decât laptele. Avea gambe de sedentar - tibia lungă și mușchii gambei abrupți, fără rotunjimi. Cu câțiva ani În urmă, după atacul de cord pe care‑l suferise, doctorii i‑au spus că trebuie să facă mult exercițiu fizic, așa Încât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
marginea patului și apoi coborât, foarte Încet, În scaunul cu rotile. Doctorul Schley urmărea să‑l țină pe Abe cu picioarele În jos, ca să i se refacă mușchii. Gambele lui lungi, foarte lungi, erau despuiate de mușchi, iar pe interiorul albicios al brațelor se vedea Încrengătura de vene. Nu te puteai Împiedica să te gândești la sângele infectat din ele. În timp ce infirmiera Încerca să‑i acopere organele genitale, Ravelstein părea să rumege o Întrebare presantă - poate dacă are vreo noimă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
deschidă ochii. Era inconștientă. - Nu răspunde. Mă simt ca un idiot când Îi vorbesc. Când a sosit autobuzul nostru, l‑am lăsat pe om tot la bar. Arăta ca o spărtură de gresie roșie peste care atârna niște iarbă uscată, albicioasă. Pe Rosamund o durea inima că‑l lăsam singur acolo, atât de amărât - așa e ea! Dar individul nici măcar nu ne‑a răspuns când ne‑am luat rămas‑bun. O jumătate de oră mai târziu, când am aterizat la Saint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cuprinse acea panică fără motiv. Doamne, cât este de atunci? Întinse mâna și pipăi iar firul rece de oțel al șinei. Se trase mai aproape, și mai aproape până simți metalul aproape de creștetul său. Respirația îi deveni regulată. Un fum albicios și moale îl învălui din toate părțile destrămându-se repede și Mihu se miră că alături îl avea acum pe Dumitru Graur căruia toți camarazii îi ziceau Nenea. De ce Nenea, Dumnezeu știe. Poate din cauza chipului său prea serios, deși vârsta
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
gravi, În tăcere. Într-un minut-două, la ora nouă, printre copacii mari din parc va Începe concertul. Aerul serii era aproape răcoros, după o zi caniculară, și briza ușoară făcea frunzișul să foșnească molcom, În timp ce șirul de felinare cu globuri albicioase forma, pe fondul unui verde Întunecat, pete de un verde mai deschis. — Nu vrei să stai jos? CÎteva scaune rămăseseră neocupate, dar ei nu se așezau niciodată. Se plimbau agale. Alții făceau la fel, discreți, ascultînd În treacăt muzica: perechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
vreau să mă bărbieresc, n-am nici ustensile, îi mărturisesc apoi simplu, mă arde trecuta lui atingere, înfiorându-mi gândul, în cele din urmă se lasă încet cu spatele pe pernă, prin fereastra deschisă glasul ascuțit al greierilor și razele albicioase ale unei luni pe care stând aici n-o văd, Mi-ar fi plăcut, vorbește el acum, să te fi putut ajuta, să fiu lângă tine, ca un frate mai mare, care a trecut cândva prin aceleași frământări, dar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
niște curve veritabile, și am pornit spre apartamentul Chelului, care se afla la doi pași, În centru. Era un apartament cu trei camere În zona Unirii, ultramodern, În care Chelul locuia singur cuc. Când i‑am văzut instrumentul firav și albicios și am auzit În ce fel dorea să mă ocup de acesta, m‑am albit la față. Degeaba mi‑am repetat În gând că, cu cât avea să fie mai umilitoare experiența, cu atât urma să fie mai utilă pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
iradia un aer de noblețe și de putere. — Să-i spui că, atunci când se termină luptele, voi trece pe la Yaemon. Danjo scoase un chiot, dădu pinteni calului și intră În râu, pentru a-i prinde pe ceilalți din urmă. Apa albicioasă se Învolbura În picioarele calului. Hiyoshi, cu resturile sucului de mei Încă În gură, Îl privea lung, ca În transă, cum se Îndepărta. Fiecare drum pe care-l făcea la magazie o deprima amarnic pe mama lui Hiyoshi. Se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
rămâne aici. Trebuie să ne Întoarcem la Hamamatsu, insistă Tadahiro. Cu cât vă retrageți mai repede, cu atât mai bine. Ieyasu nu răspunse nimic. — Stăpâne! Stăpâne! Îl rugă Tadahiro. Seniorul nu-i privea fața. În timp ce soarele asfințea, Întunericul și ceața albicioasă a serii se separau tot mai clar, la marginea câmpiei Mikatagahara. Alergând În vântul iernii, drapelele mesagerilor aduceau necontenit veștile proaste. — Sakuma Nobumori din clanul Oda a fost strivit. Takigawa Kazumasu s-a retras În dezordine, iar Hirate Nagamasa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sute de pușcași de-ai lui. Tot efectivul cuprindea mai mult de trei mii de oameni. Părăsiră tabăra la căderea nopții, În Întunecimea absolută din Luna a Cincea. Cam la ora când Își Începură drumul, prin Întuneric cădeau pieziș fâșii albicioase de ploaie. Aversa Îi audă până la piele, În timp ce mărșăluiau tăcuți. Înainte de a se urca pe Muntele Matsu, toată unitatea se ascunse În curtea unui templu de la poalele muntelui. Soldații Își scoaseră armurile, lăsară caii pe loc și luară pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un corp de atac cu o mie de oameni din linia Întâi, deschizând, mai Întâi, focul cu puștile. În același timp, din colinele de la poale erupseră detunături puternice, fumul alb Începându-se să se răspândească precum o ceață. În timp ce norii albicioși se răsfirau Într-o pâclă subțire, plutind spre mlaștină, războinicii echipați În roșu ai lui Ii porniră rapid spre depresiune. Un grup de luptători cu armuri negre și pedestrași le ieșiră În Întâmpinare. Distanța dintre cele două oștiri fu străbătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de mărire a prostatei și de prostatită: probleme la urinare, cu picurarea urinei, nevoie urgentă și frecventă de urinare, șuvoi slab al urinei, urinare cu Întreruperi, necesitatea de a se forța pentru a Începe urinarea, dureri la urinare, o secreție albicioasă la sfârșitul urinării sau În timpul defecației, incontinență, poluției nocturne, ejaculare prematură, o stare cronică de slăbiciune și oboseală. În ceea ce privește cancerul prostatei, nu există simptome specifice. La majoritatea bărbaților nu apar nici un fel de simptome. În unele cazuri, maladia poate provoca
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
2); nevăzut (2); obicei (2); oglindă (2); posomorît (2); prost (2); rățușcă (2); răutate (2); repulsie (2); sinistru (2); soarta (2); spaimă (2); cu spume (2); subiectiv (2); timp (2); de tot (2); trăsătură (2); trist (2); tristețe (2); adevăr; albicios; doar altfel; alții; Anca Zăvoranu; antipatic; antipatie; antisocial; arătare; artistic; ascuns; asimetric; asimetrie; aspect nepotrivit; baba cloanța; babă; babuin; bas; bărbat; bătrîn; bătrînă; bătrîni; bestia; bestial; bestie; bolnav; brad; bubă; bun; calvar; cap; caracteristică; caraghios; caricaturi; căpcăun; ce ești; chin
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
metastaze și evoluând în câțiva ani spre cașexie (slăbire pronunțată) și moarte. Tratamentul: se face prin excizie chirurgicală, termocauterizare, electrocoagulare, radioterapie (rontgenterapie). Urticaria Urticaria este o erupție alergica caracterizată prin plăci rotunde sau ovalare până la dimensiunea unei monezi, roșiatice sau albicioase, ușor reliefate, pruriginoase (cu mâncărime), care persistă câteva ore, dispare și reapare din nou. Există urticarii acute și urticarii cronice, (cele cronice fiind recidivante) apoi buloase hemoragice, gigante și pigmentare. Tratamentul se face după indicațiile mediculi alergolog. Lupusul eritematos Lupusul
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
dansînd calm în jurul lor. O lumină venind de nu știu unde, răcoroasă, largă, absorbită de cîmp și copaci. În vecinătatea acestui loc pacific, cochete locuințe, printre care ale cîtorva familii de italieni, aduc în spațiu grăuntele de sare. Ziduri albe, sticlă, țigle albicioase". Iată și un portret, din tușe mitologice, al lui Ion Barbu: "Neptun sever răsărit dintre talazuri de cifre, craniu masiv acoperit cu alge parcă, ochii strălucind ca la vipere în păienjenișul stelar al formulelor și ecuațiilor axiomatice din noaptea tablei
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
allei s-a petrecut în sat un eveniment nemaipomenit. Un bolovan uriaș a căzut din cer lângă răzorul lui Tasgar. Era negru cum e cărbunele, dar nu strălucea. Era viu. Ramirín a tăcut. Îi observa pe ascultători cu ochișorii lui albicioși de bătrân. Căutătorul de minuni și-a întins capul înainte cu vădită curiozitate. - Viu? a întrebat. Cum adică viu? - Lăsați-mă să vorbesc! a spus Ramirín aproape strigând. Era viu. De jur împrejurul lui se iveau niște rămurele albe cum e conopida
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]