10,591 matches
-
și la pupă, legate câte două în paralel cu alte trunchiuri de salcâm. Fiecare luntre dispunea de un capac bombat, care avea să etanșeze conținutul pe parcursul drumului fără pulbere. Sutele de mii de ambarcațiuni încărcate cu grâu și miere de albine fierbinte așteptau, cu capacele ridicate, fecioarele. Ca la un semn a venit apusul, când soarele își luă rămas bun, fluturându-și eșarfele însângerate. Și fetele au urcat în bărci. Capacele au fost trântite cu zgomot și ferecate. Se auzeau gemete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
arta iubirii unicului student desprins din Rai, dar cu însușirile Iadului. M-am înțeles cu tânărul înrobit după fata de miere și am îmbrăcat-o de asemenea în straie de grâu. E drept: când mergeau împreună prin oraș, roiuri de albine întunecau cerul, mai ales în preajma uneia, mai ales, pentru că mătasea broaștei dăinuia din dragoste pe trupurile lor, mirosul creând pârtie zeițelor prin mulțimi. * * * P entru prima oară, în lume era pace. Avioanele, submarinele și cuirasatele părăsiseră teatrele de război, cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin stație cu colegii lor din celelalte fronturi mai bine dotați logistic și având ca avantaj și bariera Dunării, pe când aici baricadele nu ar fi putut opri o eventuală înaintare prin învăluire a grâului. A legiunilor sale dinspre Chiscani și Albina. Cu toții priveau la imensitatea galbenă din față, întunericul din est sau din vest putând fi oricând străpuns și forțele umane distruse. Oceanul nopții s-a desfăcut în două, lăsând vederii un canion larg, mărginit de apele zidurilor de noapte. Strategia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se prăbușeau nori înghețați și brăilenilor le crăpau ochii de atâta întins de zare netedă și una cu cerul mohorât. Parcă era mai bine atunci când ți se oprea privirea în grâu! spuse paznicul de sector al câmpiilor dintre Mogador și Albina. Colegul de la Baldovinești îi răspunse prin stație. Aici infinitul a ras tot. Văd până în Transnistria! Ciorile înghețaseră în cer. Țurțurii din nori nici nu le clinteau în ploaia de meteoriți. Un pilot din viitor se prăbuși la pământ chiar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lumea se uita curioasă la mine, încărcat cu rucsacuri, boccele și târând în plase de pescuit furate de la lipoveni, elemente de recuzită din Rai, cu Îngeri dormind în paturile cu baldachin ale Zeilor plecați cu treburi, ci pentru că atrăgeam toate albinele orașului în jurul meu, fapt înduioșător pentru mine, dar supărător pentru călătorii robotizați de cenușiul muncii lor la fermele din Baldovinești, n-aveau niciun chef să le bâzâie ceva la cap, să-i stropească vreo picătură din canistrele în care bâltâcâiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zânelor, fascinat de tamburina cu clopoței rochița-rândunicii pe care una dintre ele i-o fixă între două coloane suple de raze lunare, cu gura cupelor strânse pentru a păstra în muțenie cântecul. Pe câmpia dintre Brăila și Cazasu, milioane de albine își îmbălsămau tăcerea cu pioșenia din chiliile hexagonale, singurul zumzet, dar atât de meditativ încât și tăcerea însăși se mira de necuprinsa limpezime, pentru că era o liniște totală. Moleculele își încetaseră divizarea, virușii luară și ei o pauză, iar atomii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cele din urmă topindu-se de căldură și să devină praf cosmic. Și cine ar fi bănuit că movila acoperită cu pânză de camuflaj din mijlocul stupilor putea fi profesorul de matematică Moș Eveniment, care studia, din antichitatea tinereții, viața albinelor. Anii din acele veacuri s-au topit ca picăturile de ploaie în vârtejurile Dunării, el așezând deasupra matematicii universale necunoscutele, ecuația existențială a ființelor din clasa insectelor, Ordinul Himenoptere, familia Apide, genul Apia, specia Mellifica. CERERE Doresc ca în urma evaluării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
iar chemat, să mă întâlnesc cu toți ceilalți, marionete-vii sau marionete-moarte, privindu-ne filmul existenței proiectat de Magiștri. Care au scos măștile, lăsând să li se vadă fețele neschimbate de zecile, sutele, miile de zile scurse. Și privind imaginea unor albine zumzăind pe ecran. ÎN PRIM PLAN, PE PĂMÂNTUL CU SMOCURI DE IARBĂ ȘI TUFE DE IASOMIE, ZĂCEA TRUPUL URIAȘ AL UNUI TRÂNTOR DE PESTE 2 METRI LUNGIME. LA CÂTEVA PALME DEASUPRA PÂNTECULUI, SFÂRTECAT DE COPULAREA CU MISTERUL, NE PRIVEA, LUMINAT DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a-nceput să fie insuportabil. Să stea liniștită, totul era în regulă, începu Angelina s-o încurajeze, mai bine mai tîrziu decît niciodată. Îi era foame, sete? Prefera un loc mai aglomerat sau unul mai retras? își amintiră că braseria Albina de pe strada Academiei e la doi pași. Să mergem, se hotărîră fără să stea deloc pe gînduri. M-am prins la ce vă gîndiți, dom’ Roja, spune Tîrnăcop. Nu zău, zice Roja, nu mai poate omul spune nimic fără să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pentru distinșii săi locuitori, mici doze din parfumul Sânzâienilor. Nici o boare de vânt nu adia și nici un norișor nu se vedea pe cerul verii, mai senin ca niciodată. Mici tremurături locale ale aerului erau produse de mulțimea de dute-vino ale albinelor harnice și preocupate de perpetuarea speciei și de Îndulcirea oamenilor acriți de neajunsuri. Mai zburau și diverse gâze cu forme ciudate, fluturi cuceritori care etalau viitoarelor partenere, cromatici atrăgătoare ca să nu mai amintim de caii-popii -libelulele ce-și aveau raiul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pocneau de viață în muguri de frunză crudă; teii generoși răsturnau cupele pline cu nectar peste creștetul trecătorilor; panseluțe firave împărțeau pe din două culorile cu un roi de fluturi aripi multicolore printre frunze, petale de acuarelă în cer. O albină, enervant de avară, culegea polen de lună plină, confundând-o cu o păpădie. Felinarul din fața liceului, repeta ca un elev prostuț: Și eu sunt o stea, și licuriciul este o stea, și lumânările cimitirelor sunt stele. Cerem partea de cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înjurătură printre dinți.) Unii nu aveau cu ce să cumpere un pișcot, două, la 50 de bani, alții scoteau felia de pâine unsă cu marmeladă, cei mai mulți înghițeau în sec. Peste drum era cofetăria "Marga", covrigi polonezi însiropați cu miere de albine 5 lei, eclere acoperite cu ciocolată 4 lei, savarine cu multă frișcă 3 lei. În clasă erau și copii de bani gata, părinți bogați, maistru la țigarete, primar în Santa Mare, medic neurochirurg etc. Pentru ei erau permise toate bunătățurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fresce, de pe catapeteasmă, într-o ordine bine stabilită, pe rând, fără grabă, fără invidie, fără fățărnicie, coborau în fața Fecioarei cu Pruncul în brațe și le sărutau picioarele, apoi, în aceeași ordine firească a cerului, își ocupau locul precum larvele de albină în fagure. Primii erau Arhanghelii, apoi Ierarhii, Cuvioșii, Prorocii. Petru nu a suportat niciodată ierarhiile: Oare în rai să fie ca în viață: parter, etajul 1, etajul 2, etajul 10; urban, suburban, mahala; generali, ofițeri, soldați; boieri, arendași, slugi? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-mi folosește." Dacă află părintele stareț, te leagă în stupină de un copac. Și eu am fost prins în chingi două zile, pentru că am râvnit la cizmele părintelui Macarie. O săptămână m-am uns cu seu de oaie, înțepăturile de albină le-am simțit până-n oase. Aici, nu ai ce să dăruiești, Petre, pentru ca aici nimic nu-ți aparține. Nu ești pe de-a-ntregul al tău, cum să mai fii al altora? Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ioana... Așa, Ioana. Pe aici, numele ăsta nu se prea poartă, dar pe acolo... Povestea că Oltenia e cea mai bogată țară din lume, că vinul roșu e mult mai tare ca la noi și că la fiecare stup de albine cresc vreo zece salcîmi. Chiar așa spunea - „salcîmi“, nu „fraxăni“, nu „acăți“, nu „acățari“, ci „salcîmi“, ca să se simtă că el nu mai e ce a fost și că e mai bine așa cum e acum. — Dar ție, Îl Întreb, nevasta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
întrebă copilul. "Nu" veni răspunsul. "Ești cioban?" " Da." " Atunci cum de ți-ai lăsat turma ? Nu se aude nimic altceva" spuse copilul. Și, într-adevăr, se făcuse atât de liniște în poiană, încât se auzeau cosașii în iarbă și zumzetul albinelor, ba chiar și zborul fluturilor în jur. Amuțise până și foșnetul lung al brazilor și clipocitul pârâului... "Păi, tocmai că am venit s-o caut" răspunse străinul. "Dar ai pierdut-o ?" Nu, răspunse el. S-a rătăcit ea singură. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
există. ...Era tare frumos afară. Stăpânii mă hrăniseră bine și pe urmă mă legaseră lângă casă. Mă tolănisem la soare. Mirosea iarba fragedă, mirosea și aerul , dulce-amărui, așa, ca primăvara a soare cald, a miere, a flori și zumzet de albine, vedeam cu un ochi cum se suia pe firul de iarbă o buburuză... vedeam petele negre pe aripile stacojii... și cred că adormisem la soare, când am simțit că trage cineva de hățul meu. Mă dezlegau ! Oare ce să însemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
gastrică, dată probabil de vreun ulcer sau un neo gastric. Până nu-l deschidem, nu putem ști... ― E o urgență. Vedeți ce echipă operatorie avem și să fie pregătit pentru intervenție. Voi fi și eu acolo. Țigăncile se foiau ca albinele la urdiniș. Când Gruia a făcut primul pas spre ieșire, ele au tăbărât pe el, ca la pomană. ― Domnu’ doctoru’. Bunule. Spuni dacî scapî? - a Întrebat țiganca pe care acuma Gruia a recunoscut-o de-a binelea... ― Trebuie operat de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rusești” - a apreciat Toader. „Nu cred că au oprit transportul, ci doar e o pauză Între coloane” - am Încercat eu să păstrez optimismul. Am rămas În așteptare... Pe la primul cântat al cocoșilor, cred, un bâzâit ca al unui roi de albine a adiat din stânga noastră... Toader a privit la mine și la Păpădie cu mare atenție... „Am vrut să văd dacă nu vi se vede cumva căciula sau altceva de culoare Închisă. Pe albul omătului, te ia ca din oală” - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
binețe de departe. Ai uitat să mai treci pe la mine!... N-am avut timp, că aș fi venit, se scuză Virgil, intrând în curte și îi întinse ardeleanului mâna. Dar ce, te-ai făcut șef de moară sau tată de albine? îi replică glumeț celălalt. Aflând că i se mai născuse încă un fiu, el îi scutură mâna bărbătește și îi ură din suflet să fie un părinte mândru și mulțumit de copiii lui; în ceea ce-l privea, "porumbica" lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în care se găsește nu este nici sumbru, nici înfricoșător. Irizații albastre, dar mai blânde, mai estompate ca fulgerele dinaintea furtunii, străbat această nemărginire și nici o bubuitură de tunet nu le urmează. În schimb, Dora percepe o zumzăială ca de albine care crește și descrește în intensitate. Un ușor parfum de brad și de rășină se răspândește atunci când muzica asta ciudată se întețește. "Oare sunt tot eu ?", se întreabă Dora. " Și dacă sunt tot eu, oare unde mă aflu ?" O încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Își presimte ochii închiși dar nu are senzația materială a greutății pleoapelor. Singura legătură cu corpul întins pe masa de operație, cu capul fixat pe suportul numit tetieră, este doar urechea stângă care înregistrează variațiile de intensitate ale corului de albine și nara stângă care adulmecă parfumul proaspăt de brad. Încearcă să își miște buzele, să întrebe cu glas tare: "Oare unde mă aflu ?", dar cuvintele rămân captive ale cămășii care o înveșmântă. Dintr-odată, are senzația că nu este singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
va reîntoarce la materie. Dacă o radiografie a acestui spațiu ar fi posibilă, desigur s-ar putea vedea corpuscule minuscule agitându-se ca într-o mișcare browniană. După o oarecare toropeală urechea stângă pare să perceapă din ce în ce mai bine. Zumzetul de albine a devenit scrâșnet de mașină de găurit care perforează o scândură. Așa trebuie să și fie, căci simte rumeguș cu parfum de brad ieșind prin nara stângă. Urechea vigilentă înregistrează un ordin dat de o voce depărtată ca filtrată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că soarele se află la doar trei sulițe deasupra orizontului. Târzior-târzior, dar încă mai merge! Păcat că am pierdut roua dimineții, că atunci coasa fâșâie frumos-ascuțit prin trifoiul umezit și bine mirositor. Rămâne să ne mulțumim acum numai cu simfonia albinelor culegătoare, a chibzuit el bălăbănindu-se cu coasa în spinare în drum spre ogorul de la Poiana. Voi să știți că Mazilu' cade cu gâtu-n coasă! Că iar îi bat și zice că până disară mai are în față o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]