13,186 matches
-
Nebănuitele cotituri ale vieții E iarnă, e sfârșit de ianuarie, după amiază târziu. Azi am încheiat conturile unui capitol din viața mea, cel mai trist și mai zbuciumat. Rătăcesc pe aleile parcului care la această oră e aproape pustiu.Vântul suflă înghețat, răvășindu-mi părul cu sălbăticie și patimă, dorind parcă să-mi atragă atenția că nu sunt de tot singură. El îmi este alături și mă scutură în felul său
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
Orice ființă urmează o linie, o traiectorie în viață. Adesea făpturile se învârt în jurul aceluiași punct, trazează cercul, iar ele sunt punctul”. Astfel, noțiunile abstracte, nedefinite devin lucruri și chiar ființe vii. În Actul II, decorul se schimbă: suntem pe aleea unui parc, toamna. Aceiași elevi și încă alții. Tătulea își istorisește drama familială. Autoarea ca de obicei, trece de la o discuție aparent banală, la o problemă socială gravă care-l apasă pe unul sau altul dintre personajele sale. “Tătulea: Și
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
verde crud Lângă lacul ce-oglindește chipul lor în taina serii De iubire cântă cerul și pădurea în amurg Ei își jură-n veci credință pe altarul cald al verii. Din înalturi luna cade peste chipu-i de copilă Pe alei se scutur teii așternându-le covor Lotuși se deschid sfielnic sub a stelelor lumină Sfântă-i noaptea ce unește drag cu drag și dor cu dor ! Referință Bibliografică: ÎNSERARE / Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2025, Anul VI
ÎNSERARE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380139_a_381468]
-
că avea o cultură vastă, practica judo și deținea centura neagră. Cuprinzându-mi umerii, ne-am ridicat de pe banca pe care stătusem mai bine de o oră și ne-am îndreptat spre ieșirea din parc, dar nu-l părăsim. Străbatem aleile lăturalnice să ne prelungim plimbarea, iar copacii își arcuiau ramurile deasupra noastră mișcându-se lin, sub o caldă adiere. Ne amintim de faptul că în urmă cu câțiva ani, după ce el revenise dintr-o deplasare în interesul firmei la care
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
s-or face noi. Ninge-i, Părinte, liniște și pace Celui ce-a fost mereu neliniștit, Ce Țara și-a iubit cu prisosință Și prin iubire s-a făcut iubit. Ninge, Părinte, peste el cu inimi, Ninge cu codri și alei de tei, Sărută ochii lacului albastru... E Eminescu zeul între zei! Spiritul său în veci de veci nu piere, E Eminescu sprijinul ceresc, Căci universul său de poezie Trăiește-n orice suflet românesc. Oriunde-am fi, oriunde ne vom duce
GÂNDIŢI-VĂ, ROMÂNI, LA EMINESCU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380242_a_381571]
-
nu de tine, Prin parcul secular, o să mă plimb, Și tot gândindu-mă un pic la mine, Priveam tăcută, la copacul gros și strâmb. Dar dintre tufe, un melc micuț și umed, se ivi Și se opri în fața mea, pe-aleea de ciment, Își scoase-antenele și drept în ochii mei privi, ,,Micuțule! Tu ce vrei de la mine, ești dement?". Și dacă totuși, ai ceva să-mi spui, Spune-mi așa...mai de departe, Mi-e teamă, mai bine-n tufa ta
MELCUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380243_a_381572]
-
e teamă, mai bine-n tufa ta rămâi, Că-n drum, te-așteaptă doar o moarte. Dar cum de mine, cu binișorul n-asculta, L-am dojenit și-n tufa lui l-am așezat. Însă, doar într-o clipă, pe-aleea de ciment era, Mai rău eu l-am certat, și iarăși l-am luat. Dar când veni a treia oară, l-am lăsat, Poate, totuși, avea ceva să-mi spună, L-am mângâiat și-apoi l-am ascultat, Însă in
MELCUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380243_a_381572]
-
să-l alungi! În câte ploi să mă ascund Trecând prin tine, aer sfânt, Să vărs iubire pe pământ, Pentru acel de dor flămând? Și-n câți din fulgii ce plutesc Să cern din puritatea ei, Să troienesc cu ei alei Pentru acei ce se iubesc? Sau câte-n noapte adieri Dospind de-arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite mângâieri? Adie-n picături sau fulgi, Al vrerii Tale mir și semn Pentru iubirea mea îndemn, Dă
DORUL [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380282_a_381611]
-
Mihail Sadoveanu, ale lui Paul Goma, ale lui Mihai Eminescu (așa am simțit când am pătruns pe tărâmul Nistrului). Am sorbit picătura atât de apreciată în lume a vinului de Cricova, am mers agale în contemplarea marilor oameni ce străjuiesc Aleea Clasicilor din centrul Capitalei. Să nu uit și... străzile, atât de românești. Și, bineînțeles, oamenii! De fapt, când vorbesc despre oameni îmi vin în minte cu toții: din toate timpurile și din orice spațiu, pentru că pur și simplu cred că suntem
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]
-
care va parcurge, de vineri, 14, spre sâmbătă, 15 iunie, un drum întins și divers. Programul artistic al Nopții de la ICR va fi prefațat, de la ora 18.30, de o lecție demonstrativa de limbă română pentru străini, în grădina de pe Aleea Alexandru nr. 38. La ora 19.30, va avea loc deschiderea expoziției de design de obiect „Made în RO“, organizată în parteneriat cu Designist, în cadrul căreia vor expune artiștii vizuali ArhiDot Design, Lightsquare, Căi verzi pe pereți, Una că Luna
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94087_a_95379]
-
multe lacrimi scurse la temelie se prăbușesc. Singurătatea le afectează totalitatea însușirilor esențiale care trezesc admirație și respect. Și despre oameni putem spune că sunt asemenea zidurilor : dacă nu-i clădești cum trebuie se prăbușesc. Zidul care pornește de la marginea aleei este crăpat pe suprafețe mari, cu bucăți lipsa, și stă pregătit să se prabusască. Trebuie să ai curaj sau să fii inconștient atunci când te angajezi să pășești pe lângă acest zid care mai face și parte dintr-o clădire căreia îi
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TRISTEȚE DE TOAMNĂ Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu te-ntrista!... Cad frunze pe alei... Copacii plâng cu lacrimi clorofile, Se-așează nostalgia peste tei, Lin, vara se transformă-n amintire. Nu te-ntrista!... Voi fi mereu aici... Cu tine mi-s în toamna ce-mi răsfață În minte o iubire-licurici, Să-mi lumineze episodul
TRISTEŢE DE TOAMNĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378204_a_379533]
-
multe lacrimi scurse la temelie se prăbușesc. Singurătatea le afectează totalitatea însușirilor esențiale care trezesc admirație și respect. Și despre oameni putem spune că sunt asemenea zidurilor : dacă nu-i clădești cum trebuie se prăbușesc. Zidul care pornește de la marginea aleei este crăpat pe suprafețe mari, cu bucăți lipsa, și stă pregătit să se prabusască. Trebuie să ai curaj sau să fii inconștient atunci când te angajezi să pășești pe lângă acest zid care mai face și parte dintr-o clădire căreia îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
multe lacrimi scurse la temelie se prăbușesc. Singurătatea le afectează totalitatea însușirilor esențiale care trezesc admirație și respect.Si despre oameni putem spune că sunt asemenea zidurilor : dacă nu-i clădești cum trebuie se prabușesc.Zidul care pornește de la marginea aleei este crăpat pe suprafețe mari, cu bucăți lipsa, și stă pregătit să se prabusască. Trebuie să ai curaj sau să fii inconștient atunci când te angajezi să pășești pe lângă acest zid care mai face și parte dintr-o clădire căreia îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
Iară de mine parcă zici că nu-s. Cu tine am făcut cândva contract Și văd c-acum nu vrei să-l mai respecți. Ne-om întâlni prin săli de tribunal Poate așa tu o să mai regreți. Văd parcuri și alei acuma goale Dar pline de trăirile din noi. Nu am de gând să îți fac osanale Când e distanță între amândoi. Plouă în suflet și mai nou în gând Să mă întorc la tine nu mai pot. Eu tinereții n-
CONTRACT PRENUPȚIAL de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378322_a_379651]
-
profesor, două scene caracteristice. Popescu se află într-un oraș din Germania. E căldură mare. Trecând printr-un parc, concetățeanul nostru o ia prin iarbă, pe la umbră. Un agent cu căutătură fioroasă strigă gros: - Verboten! D. Popescu (fugind repede pe alee, fâstâcit): - E “verboten”? Scuzați, n-am știut! Măi, ai dracului, ce ordine! Unde vezi așa ceva la București? Încă plin de emoție, d. Popescu scoate o țigare, o aprinde și aruncă bățul de chibrit pe jos. Același glas grozav răsună: - Verboten
George Călinescu despre nemti si români [Corola-blog/BlogPost/93627_a_94919]
-
gânduri. Erau prietene de mulți ani și, ca de obicei, își împărțășeau și bune și rele. Obosite, privind pe fereastră, atenția le-a fost atrasă de un tânăr brunețel de aproximativ douăzeci și cinci-douăzeci și șapte de ani, care mătura aleile din spatele blocului. Gazda, Simona, exclamă: - Uită-te! Vezi băiatul acela? Îl cunoști? Este băiatul care face curățenie în bloc la noi... - Îl știu, răspunse Emanuela, oarecum mirată, privind lung către acel om. Oare de ce mătură la această oră? - Doamne! continuă
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
Pavilionul patru - copii, etajul unu, rezerva cinci. Doamna doctor Străinu se ocupă de ea. Doriți să mergem acum? Pot să vă însoțesc, dacă doriți! - Desigur. Au plecat amândoi, Emanuela cu un pas înapoia lui pentru a-i arăta calea. Pe aleile spitalului nu erau prea mulți oameni pentru că încă nu era oră de vizită. Au ajuns la pavilionul căutat. Avea o intrare laterală. Pătrunzând în interior, un miros greoi de medicamente, de clor, dar și mirosuri de urină, se ridica parcă
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
de mică Și într-o clipă ești a nimănui, Când ce-a fost viu în noi parcă abdică Singurătății lemnului din cui. Și dintr-odată carnea ta finită Ce trepida asemeni unui arc, A înhumat prin sânge o artrită Reînghețând aleile din parc. Pe care au pășit odinioară Atâtea generații de transfugi, Ce-au renegat înghețul să nu-i doară Scheletele din albul lor când fugi. Însă e rău prin ce ne este bine Și binele ne strânge uneori, Când tâmplele
DINTR-ODATĂ de CRINU SORIN LEȘE în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377149_a_378478]
-
OMAGIU Mă-ntreb, gândind la alte căi lactee: Ce este viața, lucru sau idee ? Un vis senin în noaptea-ntunecată Sau, din cenușă izbucnind, scânteie ? E-un parc imens cu-atâtea flori și păsări, În care mergi pe-o singură alee ? Un ghiul de aur încrustat cu-o piatră De briliant, de jad sau de camee ? Un fluture zburând din floare-n floare, Oprindu-se robit de-o orhidee ? Un lacăt ferecat cu iscusință, La care cauți, potrivind, o cheie ? Ba
GAZELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377203_a_378532]
-
mai văd grămăjoare de zăpadă, negricioase la suprafață, care se simt amenințate de primele grade ce urcă în termometru. Magazinul este la trei blocuri distanță de cel în care locuia dânsa. Ca să ajungă mai repede, nu-și îndreptase pașii pe aleile dintre blocuri, ar fi trebuit să ocolească drumul și-ar fi pierdut din timp. Soțul său, domnul Tică o aștepta cu masa pusă, în timp ce își citea ziarul. Așa că adidașii săi îmbrățișară suprafața de pământ, pe care se vedeau câteva fire
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
Flori de măr Grădina ta, Iubire, nu o știu Tu-mi spui de ea ca de un adevăr E prea devreme sau e prea târziu Și flori de măr îmi ningi de-acolo-n păr. Cu ochi-nchiși văd cum alei strecoară, În timp ilogic, pasul tău fugar Și nu e dimineață și nici seară Și nu există nici un fus orar. Prin porți de cer, haotică mișcare, Lumini și umbre peste tine vin Tu îți ferești privirea-ntrebătoare, Spre flori de
FLORI DE MĂR de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377249_a_378578]
-
Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1510 din 18 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Am auzit că vine primăvara, căci au sunat din clopoței gingașii ghiocei, și-au prins a râde razele de soare, în timp ce-i desenau portretul pe alei. De la fereastra clasei noastre, se văd copacii întinzându-și crengile nerăbdători, dorindu-și mângâierea caldă a primăverii care să-i scalde într-o mare veselă de flori. Cu gândul la mulțimile de mărțișoare, care vor ridica în grad hăinuțele, cu
VINE PRIMĂVARA! (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377294_a_378623]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > ÎȚI AMINTEȘTI? Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2183 din 22 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Îți amintești? Îți amintești de-aleile bătătorite, de pașii noștri, ce zorii sărutau, de roua de pe florile-adormite, de violetele, ce în albastru lăcrimau? Îți amintești de banca solitară, ce ne-aștepta lângă cireșul înflorit, înveșmântată-n alb, în fiecare seară, ne oferea odihna și un ram
ÎȚI AMINTEȘTI? de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377306_a_378635]
-
tăcuți, de noaptea rece și albastră, de aștrii pâlpâind, abia iviți? Îți amintești magnolia-nflorită, de liliacul, ce cuvinte dulci ne susura, de-acea iubire tandră, negrăită, când visul meu cu-al tău, se împletea? Îți amintești castanii candelabre, ce-aleea noastră luminau în serile târzii, și-alăturea de noi, tăcute umbre, ne însoțeau până în toamnele arămii. Acum, doar eu îmi amintesc de-o primăvară, În care cireșii, cu petale albe te-nveleau, doar eu îmi amintesc de-o seară când
ÎȚI AMINTEȘTI? de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377306_a_378635]