1,031 matches
-
îmbibate de sudoare și împuțite după douăzeci și una de runde de softball, cu lenjeria de corp mirosind a transpirație de sportiv, cu mușchii brațului zvâcnindu-mi discret de-atâtea aruncări superbe și razante cu care toată dimineața am ținut în frâu alergătorii de pe culoarele dintre baze: da, cu părul vâlvoi, cu zgură printre dinți, cu picioarele cuprinse de febră musculară, cu dureri de kișkes de-atâta râs, cu alte cuvinte, să mă simt grozav, să mă simt un evreu robust, matur, rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
însângerate, iar una dintre mânecile uniformei murdare este smulsă, lăsând vederii un braț slab, la fel de negru ca și al unui lucrător într-o mină de cărbuni. Din blocul operator ies mai mulți brancardieri și medici care se apropie în pas alergător de arătările fantomatice care odată se chemaseră oameni. Câte un strigăt slab și epuizat răzbate peste forfota generală: "Apă ... vă rog, apă!". Grăbiți, șoferii dau și ei o mână de ajutor personalului medical care se agită ager și precis. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spate. Un iz puternic de vomă și mortar îmbibat cu urină le izbește violent nările. Printre tomberoanele pline, emanând mirosul unei degradări avansate, câteva pisici își dispută cu miorlăituri agresive diferite resturi alimentare. Tăcuți, escaladează gardul și aproape în pas alergător, traversează curtea scrutând fațada întunecată a clădirii, oprindu-se lângă o ușă scundă. Manfred scoate din buzunar o cheie și o învârte de două ori în broască. Pătrund într-un fel de debara, plină cu tot felul de vechituri. Praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uită și vede o bucată de schijă cu dinți tăioși. Vreo doi din plutonul lui alunecă si se rostogolesc pe pantele abrupte ale muntelui. Disperați, încearcă să se prindă de cioturi și copaci. Pier, plonjând drept în prăpastie. Înainte! Pas alergător! urlă Marius cu voce răgușită. Pornește în fugă către culme, luând-o de-a curmezișul peste lespezile colțuroase, verzi-cenușii, apoi în sus, către creastă. Numai așa pot ieși de sub focul violent. Ajung aproape de stâncă. Unii își pregătesc grenadele. Deodată, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
1923, se pregătește s-o Întâlnească pe creatura ascunsă la ea În pântec. Ținându-se de burtă, stă pe bancheta din spate a taxiului, În timp ce Lina, În față, Îi spune taximetristului să se grăbească. Desdemona inspiră și expiră ca un alergător care se străduiește să țină ritmul, iar Lina spune: ― Nici măcar nu m-am supărat că m-ai trezit. Oricum trebuia să mă duc la spital mâine dimineață. Mă lasă să iau bebelușul acasă. Dar Desdemona n-o ascultă. Își deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
va face din țara Babilonului un pustiu nelocuit. 30. Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetățui; puterea le este sleită, și au ajuns ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărîmă zăvoarele! 31. Se întîlnesc alergătorii, se încrucișează solii, ca să vestească împăratului Babilonului, că cetatea lui este luată din toate părțile, 32. că trecătorile sunt luate, bălțile cu trestie sunt uscate de foc, și oamenii de război îngroziți. 33. Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
să plecăm...” - conchise el făcând semn fetei să se ridice. În acel moment Gică Popescu dădu la iveală o banknotă de o sută lei pe care i-o oferi ospătarului făcând precizarea. „Adăn-e repede o sticlă cu vin dar pas alergător, după cum a-i observat, de azi dimineață ne grăbim...” Tony Pavone rămase surprins. Acest gest Îl indispuse, determinându-l să privească cu alți ochi omul căruia Îi făcuse nenumărate favoruri. „Face pe grozavul În fața prietenei mele, tocmai el , care nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
greu de Înfăptuit. Și așa, Înainte de a primi ordinul de dezbrăcare arestații abea se puteau mișca fiind Înghesuiți la maximum, dar acum...? Unul din liberi, răgni. „Împachetați țoalele după care scriți pe ele numele vostru. Iar după această ispravă, pas alergător la baie nu Înainte Însă de-a vă tunde părțile păroase. Uite, aveți câteva foarfeci...! Să lucrați repede, În caz contrr, vă snopesc În bătaie jagardele dracului...!” Pentru ca, bătaia de joc să fie extinsă Într-o așa manieră Încât să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
or trei Liberi care bătură la ei ca la fasole, până În momentul ce unii țipând de durere se prăvălise jos Încercând să se apere! Bătaia de joc va continua. Socotind Încheiată operația tunsului ori jumulitului părților păroase, Liberii ordonară pas alergător la baie care se afla Într-o cameră alăturată sumbră și ostilă care desigur era construită tot din lemn și era neîncălzită ignorând cele 25 Grade Celsius. Arestații dârdâind de frig, fură rânduiți câte zece doisprezece la un duș ordonând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de pe scaune iar acesștia În compesație, loveau cu pumnii și picioarele Încât ajungeai la tribunal, gata maltratat...! Ajunși În curtea din spate al Tribunalului Mare, gardienii formară un cordon cu armele În poziție de luptă, prin care arestații În pas alergător fiind dirijați Într-o mică cameră de așteptare fără ferestre or alt mijloc de aerisire. Câteva momente un gardian Îi atenționă, să fie cuviincioși În fața judecătorului, să nu comenteze acceptând pedeapsa meritată, să nu Întoarcă capul către asistența din sala
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îi pătrundea sistematec pe sub Îmbrăcăminte În timp ce gerul Îi tăia respirația. Îi era frig și cald În același timp. Pe loc realiză Înserarea iar el trebuia să prezinte raportul de lucru zilnic. Hotărât să lupte, să zdrobească mârșăvia comisă, În pas alergător coborî scările... Câteva zile Încă, sub influența nedreptății făcute,Tony Pavone vărsă lacrimi amare de suferință. Își reveni treptat, ajutat de Maistrul de șantier, de scrisorile pline cu afecțiune primite dela Atena, dela Șeful Șantierului. Un rol important l-a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
liniștit. Băgase frica În caralii,sperând să-l scutească de o altă percheziție domiciliară și astfel s-o pondereze pe Atena care Îl amenințase: dacă nu se rezolvă nimic la Pașapoarte, Îl va lua de mână tranversând Bulgaria În pas alergător...! Este adevărat. Prima tentativă de-a părăsi România eșuase dar, avea Încredere În omul acela ce-i promisese ajutorul contra numerar. Permanent În căutare de noi lucrări de investiții ori reparații, Tony Pavone Își aduse aminte de Fabrica de Vermut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În jurul marginilor, Însă de obicei oriunde puteam deschide un pic copertele, pînă În mijlocul cărții, asemeni unui burghiu. Preferatele mele erau edițiile Modern Library și, ori de cîte ori aveam posibilitatea, pe ele le alegeam, poate datorită logo-ului lor - un alergător cu o torță. Așa mă vedeam cîteodată, un Alergător cu o Torță. Și vai, ce cărți am descoperit În timpul acelor prime zile Îmbătătoare ! Chiar și azi, simpla recitare a titlurilor mă face să-mi dea lacrimile. Recitați-le, rostiți-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pic copertele, pînă În mijlocul cărții, asemeni unui burghiu. Preferatele mele erau edițiile Modern Library și, ori de cîte ori aveam posibilitatea, pe ele le alegeam, poate datorită logo-ului lor - un alergător cu o torță. Așa mă vedeam cîteodată, un Alergător cu o Torță. Și vai, ce cărți am descoperit În timpul acelor prime zile Îmbătătoare ! Chiar și azi, simpla recitare a titlurilor mă face să-mi dea lacrimile. Recitați-le, rostiți-le Încet, fără grabă și lăsați-le să vă sfîșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Ai crede că o curvă proastă, care e în stare să lucreze într-un abator, n-are cum să fie așa de gingașă! Află unde e directorul și unde locuiește și după aia spune-i să vină aici în pas alergător. Flint se așeză pe un scaun, timp în care sergentul Yates scotoci grăbit prin birou. — Hopa sus, hopa sus, zise inspectorul, împingând-o ușor cu piciorul pe secretară. Dacă există cineva care are dreptul să se întindă un pic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
putrefacției, de la verzui la maroniu și roșcat... Știam că mă fixează cu ochii lor nevăzuți și că sânt gata să se arunce toți deodată asupra mea. În plase învălătucite, dese până la alb lăptos, pândeau alții, mult mai mari decât cei alergători și cu labe scurte, musculoase. Într-un cui strâmb și ruginit erau înfipte pagini rupte dintr-o carte cu figuri geometrice. Gaura neagră care se căsca în scaunul lustruit mișuna și ea de o viața larvară. Ca un gest de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pământul înțelenit, pe care nu creșteau decât scaieți, buruieni și din loc în loc albăstrele timide. Peste tot erau găuri de gărgăuni. Păianjenii de pământ care se aventuraseră mai departe de gaura lor, verzi și puternici, proptiți pe picioare musculoase de alergător, se aruncau la trecerea noastră înapoi în adăpost. Am fi vrut să ne uităm după ei, apropiindu-ne ochiul de acele văgăune misterioase, dar o fantasmă ne oprea, făcîndu-ne să ne cutremurăm: păianjenul ieșind fulgerător și sfîșiindu-ne pleoapa. Pe cer
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu obstinație și fără șovăială pedepsele ce-mi păreau nemeritate și absurde, doar luasem premiul al III-lea la fiecare sfârșit de an școlar. Așa că, într-o după-amiază însorită de iulie, am sărit pe geam în spatele casei și în pas alergător m-am îndepărtat, nu spre scăldătoarea morii ce era mai aproape de casă, ci înspre confluența Moldovei cu Moldovița, la „Curu’ Buzăului”, unde am stat tot timpul ca pe ace, cu mâncărimi în fund, ce prevesteau o confruntare impardonabilă cu autoritatea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și atunci când, în calitate de oaspete, eram tratat, pe fondul înjurăturilor, cu lovituri de pumni și picioare de cei care nu știau să piardă. Eram ferm convins, încă de atunci, de justețea dictonului „Fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă” și devenisem un alergător profesionist pe distanțele scurte dintre vestiarul echipei noastre și camionul acoperit cu prelată, care îmi dădea o falsă siguranță, căci nu de puține ori îi erau sparte geamurile sau înțepate cauciucurile. Revin la dezvoltarea mea somatică, mult îmbunătățită datorită practicării
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
neutri (fără să avem nevoie de concluzii) prin abandonul total al ciclului cauzal. În conceptul cauzalității avem de-a face cu o intenție a gândirii care-și dilată prea mult anvergura și vizează astfel incorect propria ei finalitate: ca un alergător care-și ia un elan disproporționat față de săritura pe care-o execută. Un armean avea o prăvălie de cafea, ca mai toți armenii. Și mirosea bine la el în prăvălie, ca în orice prăvălie de cafea. Intră unul la el
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și flămînd în orfelinatul din Ardeal, apoi naștera Cristinei. Acele neliniști de după plecarea Teonei proveneau de fapt din conștiința nerealizării sale, peste care se adăuga boala tatălui, țintuit în pat de paralizie. Pornise în viață cu elan și, asemeni unui alergător de cursă lungă, la cei 30 de ani, s-a oprit să-și tragă răsuflarea și să se întrebe unde a ajuns. Înțelesese că s-a înșelat mereu. Chiar și-n dragostea lui pentru Teona. Pătrunderea în iureșul grijilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că timpul scurs între mine, cel de la 15 ani ― când, în fiecare dimineață, ieșeam în curte și săream gardul pe stadionul "Progresul" din Cotroceni unde alergam șapte ture de stadion (3 km!), animat de imaginea idolului meu sportiv de atunci, alergătorul de fond Emil Zatopek ― și eu, cel de acum, nu are asupra mea nici un efect, că sânt tânăr, nespus de tânăr și că, prin nu știu ce miracol, am evadat de sub regula timpului. Mă sufoc, bineînțeles, după 30 de trepte și le
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acum, nu are asupra mea nici un efect, că sânt tânăr, nespus de tânăr și că, prin nu știu ce miracol, am evadat de sub regula timpului. Mă sufoc, bineînțeles, după 30 de trepte și le declar celorlalți că în fond eu sânt un "alergător de viteză", în ciuda faptului că avusesem toate aparențele unui big animal care se rostogolea greoi în sus. Important e însă că "m-am încălzit": sânt cuprins de o adevărată isterie ludică și, după ce execut, pe treptele amfiteatrului, provocat de vastitatea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ora două și un sfert, iar biroul ei era la etajul șapte. Ar fi putut lua liftul, dar lifturile erau lente și, Înainte, rămăsese blocată, așteptîndu-le, așa că recurse la scări. Mergea repede, fără să se oprească, la fel ca un alergător de cursă lungă: Își Încrucișase brațele sub piept, ținea tocurile mai sus, pentru că treptele erau tari, din marmură, iar tocurile făceau zgomot. CÎnd trecu pe lîngă un bărbat, acesta rîse. „Da’ ce-i atîta grabă? Știi ceva ce noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gunoi. - La naiba, murmură Burke, simțind cum pielea de la cot îi este jupuită. Nenorocitul dracului! - Nu am făcut nimic! încercă motociclistul să se apere. Ce ai cu mine? - Taci din gură! Burke îi puse cătușele și, pentru că tipul era un alergător destul de bun, folosi și o legătură de plastic pentru glezne. Elegantă și eficientă. Își examină apoi cotul însângerat. - La naiba, pierd sânge! Au, doare... Nenorocitule! - Dar eu nu am făcut nimic. Eram și eu la târg acolo. Eu doar... Scuipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]