780 matches
-
Alejandrei, visul l-a redat, Însă, doar pe Sábato, tânăr Înfricoșat, cândva, de rânjetul lumii, refugiat Între diferențialele și integralele analizei matematice, cum fusesem eu Însumi, demult, retras de privirile administratorilor și ale preoților cazoni Între copertele tratatelor de calcul algebric, ca Într-un sanctuar destinat să mă apere de orașul strâns ca Într-un sac și devastat de barbari. Teoremele se prinseseră, cândva, și de mine, precum delicatele infirmiere de un rănit care are coloana vertebrală arsă... Tinerețea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sufletelor. Nici Proclos nu se arată mai indulgent, afirmînd că teza vieții eterne Platon a împrumutat-o de la Pitagora, cum și sugestia unei alte lumi, diferită de cea a simțurilor, a luat-o tot de la el. Oricum ar fi, marota algebrică e o constantă a școlilor pitagoreice, de unde și tenacitatea cu care adepții lor caută combinații de numere și încrucișări de figuri geometrice, ajungîndu-se pînă la sentința că sufletul e „un tetragon cu unghiuri drepte”, nuanță care ar suna enorm dacă
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
nu mă judeca pentru că o iubesc pe ea mai mult decât îți iubesc chipul descompus în icoane. Amin! 56. Fericirea are chipul celui care o poartă. Fericirea nu transfigurează, nu schimonosește, nu divide, nu transformă. Fericirea nu este o formulă algebrică în care lumina se exprimă sub formă de fracție, în care întunericul extrage radical din nimic și-l înmulțește cu doi (la numărător mereu cel care se împarte, la numitor atât cât încape o inimă largă), în care setea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu trupul nemișcat, își întorcea mereu capul la dreapta și la stânga pe sulul de pernă fără cearșaf. Când în sfârșit se făcuse destulă lumină, pentru ca în fundul sălii, pe tabla școlărească rămasă acolo, să se poată distinge urmele unor vechi formule algebrice, a sosit Rambert. El s-a rezemat cu spatele de patul vecin și a scos un pachet de țigări. Dar după ce a văzut copilul, a băgat la loc pachetul în buzunar. CASTEL, TOT PE SCAUN, SE UITA LA RIEUX PE DEASUPRA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
plăcut, de problemele mari. în acea dimineață, înarmată cu un burete uriaș - de care era încîntată că a crescut în adâncul mărei divine pentru a-i scălda confortabil umerii - se gândea comod și ușuratec la fenomenele astrale, geologice, chimice și algebrice, anevoios migălite de alții spre descoperire și studiu, care compuneau atâtea atitudini de umbre și lumini, de reflexe și forme mobile de transpuneri și dizolvări care hotărau culoarea cerului, savoarea și parfumul aerului și situarea locului mic către primejdioasele rotații
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
scoate Alexandru o revistă cu asemenea jocuri. — Cum vrei. Hai, împreună, că ne antrenăm mai bine. Fii atentă! — Teoremă din opt litere, se oprește asupra unui careu. — Pitagora. Teorema lui Pitagora. — Exact. — Corp geometric din trei litere. — Cub. — Buun! — Expresie algebrică în care intervin numai semnele înmulțirii și ale împărțirii. — Adică numai înmulțire și împărțire, se gândește Teofana. — Da! — ?! Te-am prins. Spune tu! — Monom. După ce au terminat cu jocul acesta au început altele care apelau la cunoștințe de istorie universală
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sunt vizibil exterioare; numai elanuri somatorii virtuale, acumulări de operații le leagă. Extremele bogății, onoruri, frumuseți și viții atribuite de Matei Caragiale personagiilor sale sunt de aceeași natură cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o lume de ființe algebrice, pentru un grad superior de transcendență. În literatură, idealitatea personagiilor se obține printr-un exces de dărnicie. Revelațiile sunt multe în cartea "Crailor" și ca săgetate din cununile Sfintelor Locuri. Criticul Radu Dragnea îmi spunea, nu de mult, că Năpasta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe regretatul Țițeica. După ce-mi trec licența, prin februairie 1921, comunic lui G. Țițeica o altă încercare, de mai mare întindere, asupra naturii căreia el a putut să se înșele. Această lucrare înseamnă prima întreprindere de axiomatizare a geometriei algebrice, problemă care astăzi stă în centrul preocupărilor științifice (dar care atunci mai mult nedumerea) și care primea chiar din acel moment o soluție completă, în ceea ce privește teorema fundamentală a lui Abel. Mijlocul de demonstrare îl constituie anumite congruențe relative la un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Universitatea din Annamalainagar, în sudul Indiei, aproape de Madras - după cum povestește cu mult humor - a trebuit să predea învestmîntat în haină sacră și petrecut de mai multe ori cu îmbălsămate cununi de trandafiri. Adesea, trandafirii de la mâneca odăjdiei ștergeau spinii caracterelor algebrice de pe tablă, încît totul s-a cufundat, până la urmă, într-un aburos mister. Adesea, în trenuri, un capabil reprezentant de comerț, cu indiscreția breslei, îl întreabă: - În ce branșă voiajați? - Eu voiajez în matematice, răspunde d. Blaschke. Conversația îngheață totdeauna
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vreme înțelegerea contimporanilor, datorită extremei concizii și eliminării cu grijă a oricărei urme a momentului euristic. Știm astăzi, datorită operei de clarificare a lui Dirichlet, comentariilor lui Felix Klein, dar mai ales teoriei lui Dedekinnd, a aritmeticii corpurilor de numere algebrice, că secțiunea V-a ascunde teoria compunerii claselor de ideale ale ordinelor principale din corpurile pătratice. Ermetismul redactării lui Gauss se explică și prin sfiala sa, la acea epocă, de a folosi numerele complexe, a căror teorie riguroasă nu o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de Dedekind, în propria sa reconstrucție. Prin Lecțiile lui Dirichlet, dar mai ales prin celebrul supliment al XI, în întregime al lui Dedekind, care le continuă, Disquisitiones arithmeticae sunt generatorul celor mai pline de vază cuceriri a veacului trecut: teoria algebrică a numerelor. Disquisitiones pune înainte jocul noțiunilor, nu reprezentările lor prin formule. După Gauss, teoria numerelor trebuie să fie "begriffliche, keine rechnerische Mathematik"1. Mărturia o avem în pasagiul așa de des citat, unde, vorbind de nedumeririle lui Waring asupra
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
50 de ani de la doctorat), nu le elimină complet. Gauss simțea acest lucru. De aceea însărcină pe Möbius să dea fundamente satisfăcătoare demonstrației. Acest deziderat a fost împlinit de Ostrowsky, în anii noștri. A doua și a treia demonstrație, pur algebrice, sunt însă neatacabile. Mai ales a doua se distinge prin eleganța și ingeniozitatea ei și e bazată pe inducție. Despre fundarea riguroasă, din anul 1831, a calculului cu numere complexe, am mai pomenit. Aici Gauss are predecesori: pe Argand și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
analele lui Gorgonne, 1828. Articolul e departe de a anunța pe marele algebrist de mai târziu, deși depășește cu mult nivelul școlar. E interesant însă ca document întrucît arată cum prin 1828 și poate mai târziu, Galois avea numai preocupări algebrice. Nu abordase încă teoria funcțiunilor. Așadar inițierea lui în acest domeniu, cât și propriile lui investigații (care, după noi, îl clasează pe Galois mai mare teoretician al funcțiilor, decât algebrist, dacă e posibil) se petrec în anii săi cei mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
marii săi contemporani: Gauss, Abel în cercetările lor asupra funcțiunilor eliptice și abeliene, pentru a egala dintr-o dată, făcând saltul a trei decenii, pe Riemann și Weierstrass. Galois era sigur în posesia noțiunii de gen al unui corp de funcțiuni algebrice, cunoștea legătura între acest număr p și cele 2 p, perioade ale integralelor abeliene de prima speță, cât și relațiile bilineare între perioade. Din nenorocire, din aceste strălucite lucrări, nu rămân decât puținele rânduri, care termină scrisoarea-testament. Ultimul pasagiu, destul de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o prevenție de cinci luni. La 3 decembrie Galois e condamnat la șase luni închisoare, fără a i se socoti cele cinci luni de prevenție. În această a doua ședere la Sfânta Pelagia, își va fi adâncit Galois ideile lui algebrice și mai ales analitice: printr-o muncă de cap, fără însemnări în interminabilele preumblări prin curtea închisorii, luat în râs de patrioții, oameni din popor, închiși odată cu dânsul, silit adesea să ia parte la bețiile lor de rachiu, procurat prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care i le acordă un destin nemilos; a lui Cauchy, se întinde monotonă pe vreo 800 de memorii, în voia facilității unui talent prolix. Totuși spectacolul acestei vieți prodigioase nu trebuie să se traducă într-o acceptare necritică a operei algebrice a lui Galois. Știința e o construcție obiectivă care se desfășoară în afară de noi, devenită aproape anonimă prin mulțimea contribuțiilor care i se aduc. Întocmai ca și în arhitectura caracterelor, detaliile ieșite din mâna vreunui meșter iscusit se pierd în marele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aibă oarecum rolul figurilor din geometrie: acela de a fixa ideile, fără a participa esențial la țesătura internă a raționamentului - iată ideea conducătoare a lui Gauss și Galois. Divizibilitatea în domenii generalizate ale numerelor, respectiv rezolubilitatea prin radicali a ecuațiilor algebrice sunt reduse la proprietățile unor scheme abstracte, anume la compunerea formelor (în care teoria idealelor din corpurile pătratice se găsește prefigurată) respectiv la descompunerea grupurilor în șiruri de compoziție. Această direcție se afirmă prin fundarea de către unul din cei mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
teoria idealelor din corpurile pătratice se găsește prefigurată) respectiv la descompunerea grupurilor în șiruri de compoziție. Această direcție se afirmă prin fundarea de către unul din cei mai mari matematicieni: Richard Dedekind (1831- 1916) a teoriei idealelor în corpurile de numere algebrice, triumfă însă cu E. Steinitz (Teoria extinderilor) și Emmy 1 Disquisitiones artithmeticae (1801), p. 74-75. Pe romînește: "Însă nici unul din doi (nici Wilson nici Waring) n-a putut s-o dovedească, iar vestitul Waring afirmă că demonstrația îi apare cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Pappus. Dar umaniștii clasici nu vor să știe de așa ceva. Totuși gândirea se exprimă nu numai mitic, în fabulă, dar și direct, în teoreme. Poarta prin care poți aborda lumea greacă - fără de a cărei cunoaștere, după părerea mea, 1 Geometria algebrică, teoria numerelor, teoria integralelor abeliene (schema: teoria clasică sau teoria generală a idealelor). Geometria proiectivă, părți din calculul probabilităților și teoria cuantelor (schema: teoria structurilor). Funcțiunile automorfe și formele Klein-Clifford ale planului lui Bolyai-Lobacevsky (schema: grupuri infinite discontinue) (n.a.). cultura
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fără îndoială al insuficientului și tristului său simț estetic. S-ar zice că el consideră limba ca fiind un simplu instrument fără vreo valoare în sine decât aceea a utilității și că, la fel ca personajul romanului său, ratează expresia algebrică. Se vede preocuparea sa de a da fiecărui cuvânt un sens determinat și corect, fugind de sinonimie, pentru a face o limbă exactă care să sune așa cum ar trebui să sune. Pentru a fi riguroși, e drept a recunoaște că
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cădea din nou de o sută de ori și vei cădea fără încetare... Dacă ai putea să îl numești A, B, C, sau X ca în algebră? Renunță să-l numești Apolodoro sau Teodoro; pune-i un nume fără sens, algebric, numește-l Acapo sau Bebito sau Futoque, un lucru care nu semnifică nimic și căruia să îi dea el semnificație; pune într-o pălărie silabe, scoate trei și dă-i așa nume". Avito replică: "Taci!taci!taci!" și rămâne cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
care nu mă preocup decât de cadavre, mi se pare fără rost această admirație. E tot așa de enervant ca și pentru un muzician, căruia în momentul interpretării unei sonate a lui Beethoven i-ai povesti despre o importantă teoremă algebrică. Un gramatic va face în timpul morții o observație gramaticală (în isonul lui Felix d'Arvers), un funcționar își va clasa actele, un avar își va aranja banii, unul care a avut impresia că a fost un tată exemplar va da
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
povești cu spioni, undeva, În cartierul după-amiezelor calme. Mi-ar fi plăcut să știu cum mă văd pe mine oamenii. Nu ce gîndesc ei despre mine. Asta se poate lesne deduce prin comparație, prin reducere, prin substituție, ca În jocurile algebrice. Aș vrea pur și simplu să-mi privesc chipul cu ochii lor, pentru că ceea ce văd eu În oglindă este etalonul meu de măsură pentru tot antropomorfismul cu care mă Înconjur. Nu oglinda minte, ochiul exclusivist, reglat numai la impulsurile luminoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prea poate, desigur, să fi fost doar o Înscenare menită să te facă să te dai la fund, Domnul Prentice Își puse palmele pe masă și continuă: — E o problemă frumoasă. Aproape că am putea s-o exprimăm În termeni algebrici. Povestește-mi tot ce i-ai spus lui Graves. Rowe repetă tot ce-și amintea - Îi vorbi de Încăperea aceea ticsită, de luminile stinse, de vocea care-l speriase atîta... — Graves nu a apreciat, cred, toate aceste detalii, Îl Întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
definindu-i însă tot odată și pentru întotdeauna esența, valoarea profund umană: "Poezia este mai adevărată și de un sens mai înalt decât istoria", deci depășește ca adevăr uman și axiologic zilnica derulare a vieții comune, care este, în sumă algebrică, o istorie a erorilor, dese ori a răului, o desfășurare antiumană. "Viața noastră este o eroare perpetuă", scria Eminescu. * Marile probleme de întotdeauna ale spiritului uman au fost cunoașterea și libertatea metafizică. Cunoașterea absolută nefiind posibilă, gnoseologic omul își creează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]