670 matches
-
critică a Hortensei Flexner; Yourcenar rămâne în Europa până la primăvară 1970 67 Este aleasă în Academia Regală Belgiană An Istorie Cultură 1959 Castro răstoarnă regimul Batista din Cuba Sarraute, Planetarium 1960 Introducerea noului franc francez Ionesco, Rinocerii 1961 Învingerea revoltei algeriene. Gagarin efectuează primul zbor în cosmos Genet, Les Paravents. Se fondează Tel Quel. Robbe -Grillet, Ultimul an la Marienbad 1962 Criza rachetelor cubaneze. Pompidou devine președintele Franței Alexander Soljenițîn, O zi din viața lui Ivan Denisovici 1963 Asasinarea lui J.
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
treia. Atât democrațiile occidentale, cât și statele comuniste par să fi fost protejate, în general vorbind, de acest fenomen, deși au existat, pentru a ne limita la perioada postbelică, incidente apropiate puciurilor sau tentativelor de puci în Franța în timpul războiului algerian din 1958, în Spania la câțiva ani după restabilirea democrației la jumătatea anilor '70 și în Portugalia, unde unii ofițeri au încercat să împiedice întoarcerea deplină la democrație după răsturnarea dictaturii de către militari în 1974. O lovitură de stat s-
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a fost apropiat o vreme de "Action Française" a lui Charles Maurras. Apoi a participat la mișcarea de rezistență împotriva ocupației germane, în timpul războiului, suportînd și detenția din acest motiv. Ultima sa implicare în viața politică a fost în timpul crizei algeriene. S-a retras apoi în activitatea universitară, ca profesor la Institutul de Studii Politice de la Sorbona. În afară de această carte, pe care Institutul European o prezintă publicului românesc, a mai scris tratate pe teme politice și militare, memorii (Le nationalisme français
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu excepția punctelor strategice Gibraltar și Falkland). Belgia abandonează definitiv Congo după 1960. După ce cedase în fața Marocului și în Tunisia (1956), Franța recunoaște independența celei mai mari părți a fostelor sale colonii din Africa și în cele din urmă restituie Algeria algerienilor islamici (1962). După 1970, Portugalia își va lichida atît coloniile, cît și regimul dictatorial. Acest proces de decolonizare nu face altceva decît să opereze replierea națiunilor europene asupra continentului lor. El purifică noțiunea de Europă de aspectele sale cele mai
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
militar și om politic francez, luptător în Rezistență, prim-ministru între 1972 și 1974 (n.trad.). ** Trimitere la Serviciul de Afaceri Indigene Nord-Africane al poliției pariziene, existent între 1925 și 1945, care se ocupa cu supravegherea imigranților nord-africani, în special algerieni (n.trad.). 38 Am publicat deja o versiune lungă a acestor rezultate în cartea noastră L'Opression quotidienne (Debarbieux, 2003). Ni s-a părut totuși necesar să le reluăm și să le rezumăm, mai ales că tirajul acelei cărți s-
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
un ferment numit koji (n.tr.Ă. Sos de pește specific bucătăriei vietnameze (n.tr.Ă. Varietate de ceapă (Allium Fistulosumă cu bulbi mici, care se formează În vîrful tijelor (n.tr.Ă. Amestec de condimente specific bucătăriilor tunisiană, marocană, algeriană, obținut din ardei iuți roșii uscați, semințe de coriandru, chimen și usturoi (n.tr.Ă Sos de soia pentru obținerea căruia se folosește o proporție mai mare de semințe de soia decît În sosul obișnuit (n.tr.Ă. Lichid de
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
asupra Egiptului și vor denunță tratatul de pace cu Israelul, ceea ce va avea importante consecințe negative asupra intereselor americane în Orientul Mijlociu".1094 Mediile occidentale privesc și analizează cu atenție și deosebit interes manifestațiile populare împotriva guvernelor egiptean, libian, tunisian, yemenit, algerian și iordanian 1095 care cu siguranta, într-o oarecare măsură, aruncă o undă de suspiciune și în ceea ce privește evoluția de moment a procesului de pace israeliano-palestinian. Odată îndeplinite toate aceste condiții încheierea propriu-zisă a conflictului israeliano-palestinian depinde (aproape în mod exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
sau recunoașterea unei căi de acces la universalitate pînă la o formă de invidie sau chiar de ură, ca în cazul unei părți din literaturile postcoloniale. "Scriu în franceză pentru a le spune francezilor ca nu sunt francez", afirma scriitorul algerian Yacine Kateb, în 1966. Noțiunea de identitate trebuie deci manipulată cu precauție, cu atît mai mult cu cît, de cîteva decenii deja, alături de cea de alteritate, ea se află în miezul discursurilor din cadrul Studiilor fran cofone și al cercetărilor postcoloniale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a construit ficțiunea pornind de la o anchetă extrem de riguroasă asupra acestei întîmplări monstruoase ce a suscitat emoții și analize cu implicații radiante. De altfel, implicarea autorului nu este cu totul inocentă. Născut în 1947, la Alger, dintr-un tată evreu algerian și o mamă bretonă, Morgan Sportès a trăit în țara natală pînă la independența acesteia, în 1962. Adult, a călătorit mult, rezidînd o vreme în Tailanda și în Japonia, înainte de a se instala în Franța. A scris circa douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din marile orașe franceze), este necesar să analizăm mai amănunțit originile naționale ale emigranților (tabelul 2.5). În decada imediat următoare războiului, majoritatea proveneau din alte țări europene Italia, Spania și Portugalia. Din anii 1950 încoace, nord-africanii (marocani, tunisieni și algerieni) și turcii sunt cei care predomină. De asemenea, a fost și un număr mic de imigranți din Iugoslavia în această perioadă. Importanța acestor categorii diferite de imigranți este că primul grup, al europenilor, avea aceeși religie (catolicismul) și cultură (latină
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
interdicții cu privire la Islam și la (ne)reprezentarea figurii Profetului Mohamed se regăsesc peste timp și în cuprinsul comunităților musulmane din Occidentul european și american. În Franța republicană trăiesc astăzi 6 - 7 milioane de mahomedani. Cei mai mulți dintre aceștia au origine etnică algeriană, restul fiind marocani, tunisieni sau africani din fostele țări coloniale. Ei au ajuns în Franța așa cum au apărut și primele comunități de turci din Germania: din rațiuni economice"176. Această consistentă prezență a unei alte minorități religioase ține de o
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
putut oferi un pașaport francez tinerelor consoarte, dintre care nu puține însărcinate sau mame, deja, a trei-patru copii"179. În joc a fost o politică compensatorie a statului francez față de trecutul colonial al Franței și față de nenorocirile aduse de războiul algerian ,,inițiat inutil și pierdut lamentabil de Charles de Gaulle"180. Franța în care a avut loc atentatele de la redacția revistei Charlie Hebdo este subtil și curajos prezentată de Vasile Dîncu drept "proprietara unui narcisism și a unui excepționalism tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Indii. În Africa, cîteva reprezentanțe de coastă în Senegal nu-i interesează decît pe comercianții din Marsilia și Bordeaux. Restaurația intreprinde expediția Algerului pentru rațiuni de prestigiu, cu scopuri de politică internă și pentru a pune capăt pirateriei corsarilor. Beiul algerian cedează Algerul la 5 iulie 1830. Monarhia din Iulie a fost stînjenită de acest legat. Ea nu trece decît progresiv la "ocupație restrînsă", apoi de la aceasta la cucerire, terminată în 1847 cu căderea lui Abd el-Kader; și încă anumite regiuni
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Algeria, cel de-al Doilea Imperiul facilitează implantarea societăților financiare și favorizează lucrările publice. Sub influența unui saint-simonist convertit la islamism, Ismail Urbain, apare grija pentru populațiile arabe. Imperiul dezvoltă așa-numitele "birouri arabe" conduse de ofițeri, mai apropiate de algerieni decît este "regimul civil", acesta fiind mai favorabil coloniștilor. După o experiență de asimilare care nu îi satisfăcea decît pe aceștia din urmă și crearea unui Minister al Algeriei, Napoleon al III-lea revine la regimul anterior și dorește asocierea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dificultăți. Faure îl readuce pe tron pe sultanul Mohamed al V-lea, la 16 noiembrie. Negocieri destinate să ducă la "independență în interdependență" se anunță. Edgar Faure speră că alegerile legislative vor permite degajarea sentimentelor opiniei publice față de dificila problemă algeriană. El se folosește de condițiile prevăzute prin Constituție: două crize guvernamentale în mai puțin de optsprezece luni îi permit să procedeze la dizolvarea Adunării. Alegerile sînt astfel devansate cu cîteva luni. Dar inițiativa președintelui Consiliului, acuzat că este un nou
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sprijinul MRP și al unei părți a moderaților, dornici să evite ca susținerea comunistă să conducă la un Front popular. Guy Mollet, în declarația sa de investitură se declară favorabil, după încetarea focului și după alegeri libere, recunoașterii unei "personalități algeriene", dar presiunea coloniștilor din Algeria și a mediilor naționaliste, pe de o parte, intransigența, pe de altă parte, a FLN, care cere independența, nu permit președintelui Consiliului să ia inițiativa. Guvernul recunoaște, în martie 1956, independența Marocului și a Tunisiei
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cere independența, nu permit președintelui Consiliului să ia inițiativa. Guvernul recunoaște, în martie 1956, independența Marocului și a Tunisiei. El promulgă, la 23 iunie, legea-cadru care va permite o evoluție a statutului teritoriilor coloniale, dar este prins în angrenajul problemei algeriene: terorism, represiune, rol crescut al armatei. Guy Mollet obține susținerea dreptei, într-o manieră de uniune națională, în special cu ocazia expediției franco-britanice în Suez în noiembrie 1956, pentru a răspunde naționalizării canalului de către colonelul Nasser. Ea se soldează printr-
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
angajase pe calea unei creșteri pe care n-o mai cunoscuse niciodată. Dar instabilitatea regimului, incapacitatea sa de a face alegerile decisive, inaptitudinea sa de a suscita o veritabilă adeziune a opiniei publice îl condamna să fie înlăturat prin criza algeriană. DOCUMENT 1 Preambulul Constituției din 27 octombrie 1946 " Imediat după victoria repurtată de popoarele libere asupra regimurilor care au încercat să aservească și să degradeze persoana umană, poporul francez proclamă din nou că orice ființă umană, fără deosebire de rasă
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cheie ale activității țărilor implicate (cărbune și oțel) și deschisă lumii exterioare. 30. A V-a Republică sub de Gaulle (1958-1969) De Gaulle, revenit la conducere, face să fie aprobată o Constituție care dă Franței stabilitate politică. El reglează problema algeriană și, respingînd supranaționalitatea, urmărește construirea Europei. Opozițiile politice regăsesc o pondere apreciabilă începînd cu alegerile prezidențiale din 1965. Criza din 1968 relevă aspirațiile diverse ale unei societăți traversate de profunde mutații și contraloviturile sale antrenează plecarea generalului de Gaulle după
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
regim inedit, în același timp parlamentar și prezidențial, își capătă puțin cîte puțin chipul, dar în toamna lui 1958 el pare înainte de toate făurit pentru de Gaulle, care are nevoie de o mare libertate de acțiune pentru a regla problema algeriană. Alegerile legislative din 23 noiembrie 1958 confirmă scăderea Partidului Comunist. Diversele partide care se reclamă de la generalul de Gaulle se mențin, în timp ce Uniunea pentru Noua Republică (UNR), gaullistă, reia scorul RPF din 1951. Al doilea tur antrenează în schimb o
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
imediat pe unul din fidelii săi, Michel Debré, prim ministru. SFIO nu participă la guvernare pentru că dezaprobă politica de austeritate introdusă prin ordonanța din 30 decembrie, dar va acorda sprijinul său generalului de Gaulle în marile orientări ale politicii sale algeriene. Decolonizarea. Decolonizarea Africii negre și a Madagascarului se face fără criză majoră. Doar Guineea votează cu nu la referendumul din 28 septembrie 1958, refuzînd astfel statutul de stat membru al Comunității instituite prin articolul 1 al Constituției și alegînd independența
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
membru al Comunității instituite prin articolul 1 al Constituției și alegînd independența. De fapt, Comunitatea a fost efemeră. Începînd din 1960, Republica Malgașă și statele Africii negre deveneau pe deplin independente și semnau acorduri de cooperare cu Franța. Reglarea problemei algeriene a fost de altfel complexă și dramatică. De Gaulle, la întoarcerea sa la putere, nu decisese o soluție precisă, dar era convins că "integrarea" nu avea viitor, că independența era ineluctabilă și că, în scurt timp, dezvoltarea economică a Algeriei
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în scurt timp, dezvoltarea economică a Algeriei și o formulă de asociere deschideau calea către o evoluție necesară. La 16 septembrie 1959, generalul de Gaulle proclamă recurgerea la autodeterminare. Trei soluții vor fi propuse populației: secesiunea, atribuirea cetățeniei franceze, "guvernarea algerienilor de algerieni, cu sprijinul Franței și în strînsă uniune cu ea". De Gaulle se află de acum încolo în fața unei opoziții dintre cele mai hotărîte a partizanilor Algeriei franceze. Ea se afirmă cu ocazia "săptămînii baricadelor Algerului" (24 ianuarie-1 februarie
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
timp, dezvoltarea economică a Algeriei și o formulă de asociere deschideau calea către o evoluție necesară. La 16 septembrie 1959, generalul de Gaulle proclamă recurgerea la autodeterminare. Trei soluții vor fi propuse populației: secesiunea, atribuirea cetățeniei franceze, "guvernarea algerienilor de algerieni, cu sprijinul Franței și în strînsă uniune cu ea". De Gaulle se află de acum încolo în fața unei opoziții dintre cele mai hotărîte a partizanilor Algeriei franceze. Ea se afirmă cu ocazia "săptămînii baricadelor Algerului" (24 ianuarie-1 februarie 1960) și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în Hexagon? Nu aceasta era voința generalului de Gaulle, după cum atestă schimbarea denumirii secretariatului la Comunitate, devenit la 18 mai 1961 Minister al Cooperării, și politica pe care o va pune în practică. O altă politică externă. Eliberat de ipoteca algeriană, de Gaulle poate, cu mai multă autoritate, să continue marile orientări ale politicii sale externe. Încă de la întoarcerea la putere, el anunțase aceste orientări. Ostil unei Europe supranaționale, făcuse în materie europeană două alegeri considerabile: să nu pună în discuție
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]