649 matches
-
se va întâmpla ceva frumos. Parcă era „Tărâmul copiilor!”... Să fim oameni în toată firea, ce caut eu aici?! a spus tare și cu un glas rece. Copil, o voce plăcută parcă mângâia aerul ca să-i trimită și lui un alint, visul oricărui copil este de a rămâne copil. Copilăria este, la propriu, un vis. Ai învățat multe. Nu întotdeauna ți se îndeplinesc dorințele. Mai greșești, te îndrepți, înveți. Nu cred că există, practic, un vis mai atrăgător decât copilăria! Așa
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
gândul se-ndreaptă spre tine, în joacă, Iar luna se plimbă alene prin veacuri, Luceferi dorind să viseze, provoacă Povești de iubire ascunse-ntre lacuri. Când totul din jur ne îndeamnă la viață, Rămâne doar vântul să ne-adie cu-alint Și-un soare să cânte, c-o stea-n dimineață: "De aur e tăcerea", cuvântul de argint. Un suflet, un ghiocel... Un ghiocel răsare din noroi Privind la lumea tristă și stingheră, Vestește primăvara, calde ploi, Păcat că puritatea-i
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dorinți, Pierdute-s clipele de doruri prea cuminți, Lacul adânc luciri tăioase ascunde, O undă lină și-n hău gându-mi pătrunde. în stuful uscat îmi stă acum tăcerea Și... în cumpănă, uitată, mângâierea, în coajă de copac esență de alint, Pe frunze caut dulci cuvinte să mă mint. Scorpia Te duc în sat, îți dau cazma Mă pui în pat? Mi-ai luat bazma?! Te pun să sapi! Lotu-i mare, Tu crezi că scapi? îți cos picioare! Să-mi iei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
calde peste strună, Ochi de cer la colțul zării, Strajă-n poarta neuitării. Și pe-o geană nrourată, Ie și bujori de fată; Tăciuni negri de fecior încă neștiind de dor. Bob de vise ne’mplinite, Frunți de neguri adumbrite, Alint blând la sân de mamă, Griji sub colțuri de năframă. Răsărit de soare blând, Pâine la cel ce-i flămând, Mână caldă-n altă mână, Două inimi împreună. Floare albă răsădită Cu rouă de ochi stropită. E porunca pururi sfântă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
manechin, dar nici cât o batoză, cum se vedea acum. Deoarece până la Revelion nu avea cum să slăbească, hotărî că urma să-și țină blana de nutrie pe umeri ca pe o pelerină. Și când dansăm? Întrebă Gheretă cu un alint În voce care nu scăpă Zorelei. Vorbești ca un poponar, Gheretă, veni disprețuitoare replica femeii. Când dansăm, apăsă bine pe acest cuvânt, tu o să stai pe scaun cu blana În brațe. Să nu-ți fie frig. Se apropie de oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Russ continuă cu întrebările: Cum îl cheamă pe taică-tău, fiule? Doar îl cunoști, ’tenente. Aha... Friedrich Vogel. Fritzie, mai pe scurt. — Mai pe scurt ca Liz Short? — Ăă, desigur... ca Liz, Betty, Beth, Dalia... o mulțime de nume de alint. — Amintește-ți de luna ianuarie, Johnny. Taică-tău a vrut să-ți pierzi virginitatea, nu-i așa? Ăăă... mdaaa. — A plătit o femeie pentru două zile, corect? — Nu o femeie. Adică nu una adevărată. O currrvă! O currrrrvă.... Prelungirea cuvântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de ciudată și de drăgălașă era camera de zi. — Lee a murit? mă întrebă Kay. M-am așezat pentru prima oară în fotoliul lui preferat. — L-au ucis jandarmii sau o mexicancă sau complicii ei. Ah, iubi, eu... Vorba de alint a lui Lee mi-a sunat discordant. M-am uitat la Kay cum stă în pragul ușii, luminată din spate de razele ciudate de soare. — A angajat niște jandarmi să-l ucidă pe De Witt, dar asta nu înseamnă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
curgea, se stabilea un ritm Între rostirile transparente ale lui HJ și replicile În staccato ale Theodorei pe tastatură, iar ea se simțea ca un pianist care acompaniază un mare cântăreț. „Prințesa mea de Remington“ deveni unul dintre numele de alint pe care le folosea afectuos pentru ea. Afectuos, dar fără să flirteze. Cu deux-pièces-urile obișnuite, Închise la culoare, și cu bluzele ei simple, Theodora avea ceva care nu invita la flirt. Era frumoasă, cu o siluetă suplă și dreaptă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de ces vins d’Espagne, Ils ne sont pas faits pour nous C’est le vin à quatre sous Qui nous sert de champagne! Ca toate familiile numeroase, și familia Du Maurier Își avea limbajul propriu compus din nume de alint, zicale și aluzii, pe care Herny le Învăță rapid. Beatrix, botezată după eroina romanului Henry Esmond, era „Trixy“. Sylvia era cunoscută drept „Tornada“, datorită temperamentului său exploziv, numele lui Marie Louise fusese prescurtat dând „May“, În timp ce Du Maurier Însuși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iarba vorbea, iar florile cântau. în unele din aceste transformări Virgil Jones nu apărea deloc. în altele era un monstru imens care supura. în altele era mort. în altele îi auzeam vocea vorbindu-mi, susurându-mi în ureche cuvinte de alint și sfaturi. Era un botez prin foc. Virgil Jones și cu mine: ciudată pereche de tovarăși de pat. El, un om istovit, umbra trecutului său, cu siguranța pe care i-o dădea cunoașterea unui mare eșec; eu, un om incomplet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lătrat „la om”, zbătându-se să rupă lanțul ruginit pentru a-i da de cheltuială curcanului Cristofor, invidios pe succesul acestuia. Toată lumea s-a adunat În jurul copilului, stergându-i frumusețea de costumaș, lacrimile de frică și surpriză, spunându-i vorbe de alint și Împăcare, copleșindu-l cu atenții și sfaturi. Abia atunci au realizat că luați cu vorbele de oameni mari, Îngrijorați de viitorul copilului, au uitat să-l sărute pe guriță, operație pe care Va o suportă cu un dezgust nedisimulat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
toți le ziceau ... „lămâi”, aveau un aspect verde-lucios și, odată rupte, Împrăștiau În jur un parfum dulce Înțepător. Apoi, cerceta cu privirea ograda și grădina, nu recunoștea mai nimic din mirificul său univers de la Cățălești, iar când Îi lipsea căldura alinturilor cu care-l copleșeau bunica și mătușile sale Începea să plângă cu o acustică și durere ce urca de la simplu la complex, de la scâncet și până la un plâns sugrumat. Ajuns la faza de apogeu nedorit, intervenea Vizanti cu două „ham-ham-uri
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
schimbă mina și-i Împăienjeni ochii, Încă frumoși, Va se trase Înapoi cu sfială. Tatăl se rușină de ignoranța copilului său și spuse: N-o mai cunoști pe Mamaia?! M-ai uitat, muța-mamii, muța-mamii!! Hai, vină la bunicuța ta! Auzind alintul magic, muța mamii, băiatul a simțit cum toate clopotele suflețelului său bat simultan aducându-i cele mai dragi cântece ale celor mai fericite segmente din copilăria sa de până atunci, s-a topit de iubire și rușine și s-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și înconjurat de lumini. — Ce-ai pus în vinul ăla? întrebă iar. Dar Veterinara stătea cu gâtul întors, îi vedea urechea pe pernă, ca o scoică perfectă, ca un trandafir în boboc, sub desișul părului. Îl chema printre dinți, șuierând alinturi întocmai ca o șerpoaică sau ca o iapă în călduri, cum zisese Godun când băuse cât el. — Pentru ce ai vrut să mă-mbeți? o mai cercetă încă, icnind întrebarea și, dintr-odată, n-o mai văzu. — Acum ești un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Abia deprinsese aromele, gustul și vina secretă pe care i-o împingeau de la vârful unghiilor până la rădăcina firelor de păr de pe cap aceste gesturi furișe și interzise. Sebas îi dăduse microbul unei libertăți vicioase, ca pe o gripă. O învățase alinturi ale femeilor de mult izbăvite de iluzia iubirii eterne și a cavalerilor salvatori. Sebas o învăța să se ierte și să se cruțe: fericirea ascunsă și tulburată pe care o simțea în tot trupul era pacea ei meritată, după zile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și, pentru a treia oară, Omar se simțise trecând ca printre burdufuri cu apă: mii de fețe îi zâmbeau unui disc de neon, care era soarele virtualității. Se gândi să tasteze „Armin-dodo“ și dădu căutare pe acest nume uitat, de alint, de care se despărțise de când fiu-său era băiețel. Îl găsi de îndată, ca pe o stalactită agățată de un tavan plin de țurțuri. Era un tânăr frumos și necunoscut, îi venea greu să creadă că în el fiul lui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
În Scoția la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Într-o baladă compusă În zona de graniță, unde Dandy, dar și Andy, ar fi diminutivul lui Andrew. Câteva lexicoane Îl găsesc pe Dandy, tot ca nume propriu și tot ca un alint al lui Andrew, Încă din veacul al XVII-lea. Nu toți savanții, fie ei lexicografi sau istorici, cad Însă de acord. Pentru unii, dandy pătrunde În Anglia În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, adus din America prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ironiilor și scepticismului celor care scriu despre aceste locuri ale perdiției, ele au o strălucire tot mai puternică, iar bărbații eleganți le populează În valuri, ca niște noi „hoarde de aur”. Doar că dandy-i mai colecționează câteva nume de alint, nu de batjocură, ca-n Franța: swell, fast, smart. Și, cu precădere, the Lions. Leilor englezi și francezi le vom destina Însă un capitol aparte. Să o spunem de la bun Început: cluburile sunt o „instituție engleză”. Lady Gore știe prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un râs hilar.) Ce... nebun! (În oglindă.) Nebuniile! (Se lipește cu fața de oglindă.) Ehe-he... (Se privește admirativ.) Nebuniile! (Duios.) Nebunaticule! Se sărută pe sine de câteva ori, zgomotos, în oglindă.) Brrr... (Se privește extatic.) Bzzz... (Își rotește buzele, cu alint, pe suprafață oglinzii.) Bzzz... Na! (Pupătură macabră.) Țoc! (Extaz, își apropie ochiul de oglindă, se privește atent în ochiul stâng.) Uuuu... Își mângâie ochiul, clepfăie, își smulge câteva fire de păr din geană.) Na! Nnnna! (Mirat până la demență, își privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zemoasă. Îmi dispăruse scârba. Mă aprinsesem. Am vrut să mă retrag, să o trag peste mine, să intru cu toată setea în ea. Nu mă lăsa. Se aplecase peste mine, cufundându-mă în ea. Începuse să vorbească dezlânat, chicoteli, înjurături, alinturi, vorbe fără șir. Când n-a mai putut, a început să bolborosească scurt, de parcă clocotea un cazan imens în pântecele ei. Mi-a dat drumul, descătușându-se cu un geamăt grozav, ca un horcăit. A stat câteva clipe prăbușită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Anul Nou, acum nu-i un moment potrivit. Apoi, ca să-și schimbe gândul rău pe unul bun, spuse: — Azi aflăm rezultatele la tragerea loteriei! Ce ne facem dacă câștigăm? De când îl auzea pe bărbatul ei cu vorbe dulci și de alint care, pe drept cuvânt, își închipuia că sunt pentru ea, nevasta se îmbunase și nu mai era așa arțăgoasă ca mai înainte. Îi răspunse cu glasul ei din tinerețe că-și dorea să aibă o trăsură și cai frumoși, cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ale nopții, tânărul evreu În așteptare, ciocolatele, mașina după colț, cursa rapidă și primejdioasa Îmbrățișare furișă. Dar nu era cineva cunoscut. Reveni În nedorita, temuta aventură Într-un ținut străin, care nu putea fi controlat cu un cuvânt măiestru. Nici un alint, oricât de abil, nu va satisface Întunericul pe cale de-a se lăsa. Trenul Întârzie, se gândi Myatt, ieșind pe culoar. Își pipăi buzunarul vestei, căutând cutiuța cu stafide pe care o purta Întotdeauna acolo. Era Împărțită În patru compartimente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
O, cât de tristă, cât de tristă ești, Tu, floare pensulată cu uleiuri Ce pari căzută din vecii cerești Să-ntruchipezi durerii, noi temeiuri; Nu-mi satur ochii, prinși de oglindiri Ce mi te torn în suflet cu încetul, Alint păgân, pentru atâtea firi Înțepător și acru, ca oțetul... Culorile, nu ele te-au născut, E-o altă tain-a viețuirii tale, Dintr-un amor, rămas necunoscut Purtând stigmatul candid, pe petale... Cine-a avut destinul într-o mână Și
FLOARE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83796_a_85121]
-
unii de alții, ce mînă nevăzută sau fire insesizabile accentuează sau diminuează distanța sau căldura apropierii, ce ne face să simțim atracție sau necesitatea de a ne îndepărta? Uite de exemplu elektra (îi voi spune așa sau hai s-o alint spunîndu-i macky), în comunicarea cu ea tot nu am ajuns să înțeleg de ce în unele momente căldura apropierii sufletești, a privirii, a înțelegerii este o certitudine între noi și de ce în alte momente pur și simplu nu avem ce să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
CÂND?... Când e alint și când e înșelare Din toate gesturile pe care le împarți? Că nu mai știu de-i sâmbătă ori marți, Iar trecerea minutelor mă doare... Cu toate ale tale, timpul crud, Ca într-o dramă îmi devoră vina, Îmi fură
C?ND?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83755_a_85080]