10,371 matches
-
fel supuși, pe piept, iar ea era ca un nufăr suav ce-și deschidea,în sfârșit, cu răsfăț, petalele. - Vreau să aud acum ce-și spun îndrăgostiții. Te iubesc, Iozefina. Și eu te iubesc, Gerard. Acestea fiind zise, dragilor, în fața Altarului Iubirii, sunteți cununați pe viață - zice Roji pleznindu-și mâinile. E adevărat? - întreabă ca buimacă, Iozefina. E adevărat, numai că toate astea vă costă - glumește Roji destul de forțat Trebuie să mai și bem ceva cu această ocazie, nu? Roji dispare puțin
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din neștiință. Degeaba ne rupem oasele muncind zi și noapte fără discernământ, dacă nu apelăm înțelept la forța incomensurabilă din interior sau mai direct spus, La Dumnezeu, sau cum vreți voi să-i spuneți, atunci rezultatul o să fie crucificarea pe altarul bolii. Dacă ne vom folosi doar corpul, raționamentul, calculele matematice și logica dirijate indiscutabil de mintea noastră inteligentă, ne vom epuiza repede și nu vom avea nici satisfacție, dar nici fericire în viața asta unică a noastră. Dar dacă ne
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
fel obsesiile brebaniene, în jurul cărora se organizează personalitatea și opera: înfruntarea ratării, răzbunarea prin operă, voința de construcție, eul paranoid, situarea în linia lui Dostoievski și Nietzsche, maeștrii niciodată uitați, explorarea psihologiilor obscure etc. Nicolae Breban ar sacrifica orice pe altarul romanului: viață socială, viață intimă, jurnal, jurnalistică, istorie, filosofie, arta subtilă a nuvelei sau cea miniaturistică a schiței - totul. Pentru că, în cele din urmă, le poate recupera în construcția monumentală și încăpătoare, sintetică și minuțioasă, monolitică și plurivalentă a romanului
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
literatura, Nicolae Breban rezolvă problema sensului vieții, atât de copleșitor filosofic pusă încă din titlul cărții, optând irevocabil pentru "îngroparea în operă, în vocație" (p. 324, în volumul I). Nu am folosit întâmplător termenii dintr-o aceeași arie semantică: religie, altar, amvon, preot. Scrutându-și originile chiar în debutul cărții, prozatorul constată întâlnirea unui șir de preoți, pe filiera tatălui, cu un clan de comercianți nemți, pe filiera mamei. Rezultatul nu putea fi, constată scriitorul, decât un hibrid, adică "un fel
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
președintelui afgan, cu ocazia vizitei oficiale pe care a efectuat-o la București pe 22 septembrie 1989, după ce, cu numai două zile mai devreme, primisem o delegație chineză. I-am spus atunci că toți liderii politici sunt victime sacrificate pe altarul istoriei - și am avut dreptate... Chiar nu vrei să-ți citesc? Totul e consemnat aici, În cele mai mici amănunte. Pablo arătă spre caietul pe care-l purta sub braț. Agneta ridică nehotărîtă din umeri. — Bine, dacă ții cu tot
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
destul de Îngrijorat și, la un moment dat, Își manifestă chiar disponibilitatea de a-și prezenta demisia, În cazul unui eșec. — Domnule colonel, nimic nu se obține fără sacrificii, nu-i așa? Întotdeauna marii conducători au știut că se sacrifice pe altarul istoriei. Iată, și eu sunt dispus să mă sacrific spre binele poporului roland. — Majestate, să nu exagerăm. La ce ar folosi demisia Majestății voastre? — Stați puțin. Să nu mă Înțelegeți greșit. Eu Îmi exprim această disponibilitate numai În eventualitatea că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care pe unde găsiți loc, se adresează Curistul celorlalți făcînd pe gazda, încercați să vă întindeți oasele cum puteți, că nu se știe cînd o să mai aveți ocazia, le face semn către un rînd de bănci de lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
demolat și alte biserici, iar unele s-au mutat dintr-un loc în altul pe butuci, trailere, în schimb a ta o să fie doar o grămadă de moloz mîine-poimîine, a început să-mi toarne despre picturile alea că erau neprețuite, altarul, jilțurile, covoarele, mobilierul, obiectele de cult, că toată șandramaua era un monument istoric, a-nceput să se isterizeze, să țipe: criminalul, că ne demolează și bisericile, nu îi era de ajuns că ne călcase toate drepturile în picioare, urma s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a venit să creadă ochilor ce era acolo, Părințele, de unde ai făcut rost de toate jucărioarele astea? Mi le-a dat un necunoscut, ei nu mai văzuseră așa ceva, habar n-aveau de păpușele care zăcuseră atîta timp în ascunzișul din spatele altarului, împărțiți-le, le-am ordonat că n-avem timp, faceți ce știți, de azi înainte eu îmi iau mîna de pe voi, foarte urît, jenante vorbe din partea unuia ca tine, Părințele, zice Roja, halal păstor, nimeni n-a sesizat însă dedesubtul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să am de-a face cu tine. Aici s-a rupt firul, te-ai implicat prea adînc în acțiune, Părințele, o fi cum spui tu, dar nu mai pot da înapoi acuma, mortul de la groapă nu se mai întoarce, în spatele altarului cămăruța aia dosnică fusese ticsită cu arme și grenade pe care doar niște foi de cort decolorate de soare le fereau de privirile oricui și-ar fi băgat nasul acolo. — Am ieșit pînă la urmă și eu din pasaj, mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la nimereală prin cameră erau cam tot ce putea produce Georgie în materie de podoabe de Crăciun, și totuși încăperea avea o strălucire aparte, amintind de o peșteră în care zăcea o comoară abia întrezărită. În fața lumânărilor, ca într-un altar, se afla unul dintre cadourile mele pentru ea, un suport pentru bețișoare de tămâie: doi războinici chinezi minusculi din bronz, care țineau pe post de săbii bețișoarele parfumate. Fumul ce se înălța din ele plutea mai întâi ca o ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
țărmul Țării Galilor. Camera era Antonia. Răsufla amprenta personalității ei. Mirosul de trandafiri, abia perceptibil, stăruia, așteptând zadarnic să fie împrospătat de căldura focului. Toate obiectele din jur erau ea - covoarele mătăsoase, pernele înfoiate, dar mai ales polița căminului, micul ei altar, papagalii din porțelan de Meissen, ceașca din argint italienesc, paharul din sticlă de Waterford, cutiuța de prizat tabac pe care i-o dăruisem când eram logodiți cu inscripția: Prietenie dezinteresată, dragoste nedisimulată. Încercam o durere nouă, cruntă, văzând toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
beat; și am mai rămas o clipă pe loc, sprijinindu-mă de ușă. Dar am constatat imediat - lucru care mi s-a părut puțin ciudat - că pe ea n-o prea interesa apariția mea. Parcă m-aș fi oprit în fața altarului unei zeități îndepărtate și preocupate doar de ea însăși. Honor Klein era cufundată în gânduri. Am înaintat încet de-a lugul mesei. Astfel am constatat că Palmer și Antonia luaseră cina. Masa fusese așezată pentru doi și sticla de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
făptură comparabilă cu Maimuța mai cunoscusem eu până atunci - sau o să mai cunosc vreodată? Nu că nu m-aș fi rugat, desigur. Nu, te rogi și te rogi și te rogi, îți înalți rugile pline de ardoare către Dumnezeu pe altarul de pe colacul toaletei, toată adolescența îi aduci ofrandă jertfa vie a spermatozoizilor tăi, litri întregi - și-apoi, într-o seară, spre miezul nopții, pe Lexington Avenue, colț cu Fifty-second Street, când ești de-acum pe cale să-ți pierzi credința în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a intrat la Liceul Weequahic la vârsta de doisprezece ani, cu un coeficient de inteligență de 158, o sî-u-tă cin-ci-ze-ci și op-tî, zice el asistenței radioase și înmărmurite de admirație. Simt adorația mulțimii cum suie și mă învăluie acolo, pe altar - ei bine, nu m-ar mira prea tare ca, după ce-și termină Rabbi poliloghia, oamenii să mă ridice pe umeri și să mă poarte în jurul sinagogii ca pe însăși Tora, să mă plimbe cu un aer grav de colo-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la o săptămână după ce împlineam doisprezece ani, în toiul copilăriei mele, după patru ani de ură crâncenă îndreptată împotriva lui Tojo, Hitler și Mussolini, și de dragoste pentru această republică bravă și fermă! De jertfire a inimioarei mele ovreiești pe altarul democrației noastre americane! Ei bine, am învins, vrăjmașul zace mort pe-o alee din dosul străzii Wilhelm și e mort fiindcă m-am rugat eu să crape -, iar acum vreau ceea ce mi se cuvine. Răsplata mea de soldat - cur american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
picioare. Doamna Peters Își Întoarse fața spre soțul ei și-i spuse: — Berea aceea. Stomacul meu nu se mai liniștește. Face atâta zgomot, că nu pot dormi. Domnul Opie visa că urca niște scări largi, cu trepte de marmură, spre altarul Domnului, Îmbrăcat În odăjdii, cu crosa de crichet sub braț și mănușa de joc atârnându-i la glezna mâinii. Dr. John, În sfârșit adormit, cu o pastilă amară dizolvându-i-se pe limbă, vorbi la un moment dat În nemțește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
moft fără sens din partea lui Cromwell să dărâme statuile. Parte din puterea Fecioarei rezidă În statuia Fecioarei și când capul era smuls, un braț frânt și cele șapte săbii sparte, se aprindeau mai puține lumânări și nici rugăciunile rostite la altarul ei nu mai erau așa de multe. Era de ajuns ca un bărbat precum dr. Czinner să fie ruinat de o femeie și tot mai puține fete proaste precum Coral Musker vor fi convinse că puterea și istețimea Îi aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi putut avea obiecții cu privire la conotațiile comerciale ale unui botez tematic Phoebe Bebé: Întreaga biserică era plină până la refuz cu primule galbene cultivate special și cu panglici din satin alb legate În funde peste tot, chiar și pe crucea de la altar. Cu toate că eram destul de obosită În după-amiaza aceea, eram atât de emoționată de revenirea acasă a lui Hunter, Încât mă simțeam neobișnuit de plină de energie. Iubeam. Era ușor să fii amuzată Într-un mod plăcut de parada de maternitate afișată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dusă. Adică, chiar așa, copilul ei nu are bunici? Sau oamenii mai În vârstă nu pot fi văzuți aici pentru că nu poartă destule haine de la Balenciaga? Lauren avea dreptate. Când ea și ceilalți alți treisprezece nași au fost chemați la altar, era imposibil să nu observi că nici măcar unul dintre nași nu era vreun mare industriaș, sau super-mare-și-tare administrator de fonduri de investiții, ori vreun mogul media. Nașele erau frumuseți bogate, din lumea modei sau alese din lumea bună. Indiferent ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Soarbe ultimele picături de vin și zice: — De pe bar am luat-o. De-acolo, de lângă castronul cu portocale și statueta de alamă. Și Mona își înfige amândouă mâinile în codițele roșii și negre și-și apasă creștetul capului. — Ăla e altarul! zice. Arată cu degetul spre paharul gol și zice: Ai băut ofranda mea pentru Zeiță! Helen înfige paharul gol în palma Monei și zice: Păi ce-ar fi să-i mai aduci o ofrandă Zeiței, dar dublă? Suntem în apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
piept și pe fund. Părul pubian îi seamănă izbitor cu cele două fire crețe care mi-au rămas lipite în palmă după ce am dat mâna. Mâna lui Helen se retrage în manșetă; se duce la consolă, ia o portocală de pe altar și începe s-o curețe de coajă. Sosește un bărbat pe nume Bursuc, cu un papagal adevărat pe umăr. Sosește o femeie pe nume Clopoțel. Sosește Campanulă. Sună la ușă Sticlete. Pe urmă Oposum. Pe urmă sosește cineva pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spital murmură, dîndu-și seama că și Vlad îl urmărește cum pleacă. Rămîi tu s-o aștepți vine răspunsul lui Vlad și-atunci femeia va avea de ales între cel ce-o copleșește cu atenții și cel ce se sacrifică pe altarul chirurgiei. Ba nu mai aștept deloc! hotărăște Mihai uitîndu-se la ceas. Dacă vine cursa, o avea atîta minte șoferul să-mi lase geamantanele la bagaje. Salut! Vlad face un gest de salut și se întoarce spre sala de așteptare, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aranjarea amalgamului, amplasarea și ritmul construcțiilor. Clădirile sunt mărețe, solemne, misterioase și maiestuoase. În ce privește tehnicile arhitecturale, acestea conțin multe concepte din pictura chineză, lucru care le dă un farmec aparte. Unele temple și clădiri religioase, cum ar fi pagodele și altarele, ating perfecțiunea în exprimarea doctrinelor religioase și în crearea unei atmosfere sacre, de exemplu Templul Xuankong din Shanxi, Templul Cerului din Beijing și Pagoda de lemn din ținutul Yingxian, Shanxi. Arhitectura chineză este expresia artistică adâncă a istoriei și culturii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe o axă. Sălile construite în jurul acesteia sunt imense și frumoase, iar cele laterale sunt relativ mici și simple. În fața construcțiilor imperiale, pe partea stângă, este ridicat templul strămoșilor, unde împărații se închină acestora, iar pe partea dreaptă se află altarul unde este venerat zeul pământului și al grânelor. Grupul de construcții imperiale are două părți. Cea din față este locul unde împărații desfășurau activitățile administrative și organizau diferite ceremonii și ritualuri. Partea din spate era rezervată locuinței împăratului și familiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]