1,215 matches
-
dezamăgirile mamei (...). Iubirea arătată de părinți, atât de emoționantă și, în fond, atât de copilărească, nu este altceva decât o formă de narcisism”. Gentzbittel (1991), directoare a Liceului Fénelon, are experiența apăsătoarei ambiții parentale care se ascunde adesea sub masca altruismului: sacrificiul pentru propriul copil. „Sunt sigură, scrie ea, că elevii ai căror părinți nu au construit în locul lor un proiect profesional, o planificare a studiilor sunt binecuvântați de Ceruri (...). Nefericit cel ce descinde dintr-o familie de cadre didactice: dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
glas aspirațiilor sale amoroase prin mijlocirea unui rival mai chipeș: el își ajută chiar rivalul să o cucerească pe femeia pe care o iubesc amândoi. În schimb, un alt exemplu dat de A. Freud este ceva mai discutabil: ea atribuie altruismului obișnuința, foarte frecvent semnalată, a anorexicilor de a hrăni în mod excesiv persoanele din anturaj (Sandler, 1985/1989). Să fie oare într-adevăr vorba de o identificare a anorexicului cu mâncăciosul care îi servește drept înlocuitor? Se pare că ar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
porțiile enorme pe care le pusese în farfurii. Și tânăra anorexică adaugă că ea nu se atingea de nimic: „Abstinența era încă o dovadă a superiorității mele morale. Manifestul comportamentului meu era: «Sunt un supraom. N-am nevoie să mănânc»”. Altruismul ca manifestare a masochismului. Pornind de la constatarea că altruismul poate fi cauza unor sacrificii dureroase, A. Freud și-a pus întrebarea dacă masochismul nu este cumva o componentă a acestuia (este vorba de masochismul moral descris de Freud, 1924b/1974
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
tânăra anorexică adaugă că ea nu se atingea de nimic: „Abstinența era încă o dovadă a superiorității mele morale. Manifestul comportamentului meu era: «Sunt un supraom. N-am nevoie să mănânc»”. Altruismul ca manifestare a masochismului. Pornind de la constatarea că altruismul poate fi cauza unor sacrificii dureroase, A. Freud și-a pus întrebarea dacă masochismul nu este cumva o componentă a acestuia (este vorba de masochismul moral descris de Freud, 1924b/1974, și nu de masochismul sexual). Ea are în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
îi facilitează altcuiva obținerea unei plăceri pe care ar dori-o pentru sine și obține o anumită satisfacție din această atitudine). Spre deosebire de masochism, în acest caz este urmărită suferința (imposibilitatea de a obține plăcerea), și nu satisfacția de substituție. Baza altruismului este așadar alta. Biografia Madeleinei, pacientă pe care Janet a studiat-o îndelung în De l’angoisse à l’extase (1926/1975, vol. I), se constituie într-un exemplu de altruism bazat pe masochism. Pe când era foarte tânără, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a obține plăcerea), și nu satisfacția de substituție. Baza altruismului este așadar alta. Biografia Madeleinei, pacientă pe care Janet a studiat-o îndelung în De l’angoisse à l’extase (1926/1975, vol. I), se constituie într-un exemplu de altruism bazat pe masochism. Pe când era foarte tânără, într-o noapte, Madeleine a fost avertizată de o voce că va trebui „să sufere de toate durerile celorlalți oameni”. Timp de douăzeci de ani ea își va da toată silința în această
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
suferind, după cum ne spune Janet, de un delir psihastenic însoțit de îndoieli și obsesii. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Transformarea pulsiunii în contrariu, care apare în perioada copilăriei, ar putea fi apropiată de altruism. Este vorba de transformarea sentimentelor de gelozie în afecțiune, în relația cu rivali care sunt frații, surorile și părintele de același sex cu subiectul. Dar, în acest caz, tandrețea reacțională al cărei obiect sunt nu se întinde, ca altruismul, la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de altruism. Este vorba de transformarea sentimentelor de gelozie în afecțiune, în relația cu rivali care sunt frații, surorile și părintele de același sex cu subiectul. Dar, în acest caz, tandrețea reacțională al cărei obiect sunt nu se întinde, ca altruismul, la ansamblul ființelor umane. Freud constată în această privință (1901/1988) că unii adulți retrăiesc în visele lor perioada anterioară formației reacționale. Ei sunt înfricoșați de faptul că visează moartea părinților (mai ales a părintelui de același sex), a fraților
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sex), a fraților sau surorilor. Nu este vorba de o dorință actuală, precizează Freud, ci doar de reapariția unei ostilități resimțite în copilărie, înainte ca formația reacțională să intervină „acoperind și inhibând” această violentă dușmănie prin relații afective. Legăturile dintre altruism și afiliere au fost deja studiate anterior (vezi pp. 127-134), deci nu vom reveni asupra subiectului. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Altruismul poate fi non-defensiv? Cu alte cuvinte, poate avea alt fundament decât rezolvarea unui conflict? A. Freud atinge
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
înainte ca formația reacțională să intervină „acoperind și inhibând” această violentă dușmănie prin relații afective. Legăturile dintre altruism și afiliere au fost deja studiate anterior (vezi pp. 127-134), deci nu vom reveni asupra subiectului. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Altruismul poate fi non-defensiv? Cu alte cuvinte, poate avea alt fundament decât rezolvarea unui conflict? A. Freud atinge prea puțin această idee, dar se întreabă totuși câte dintre manifestările altruiste sunt procese defensive destinate să contracareze efectele negative ale resentimentelor, angoasei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
altruiste sunt procese defensive destinate să contracareze efectele negative ale resentimentelor, angoasei, fricii și dorinței. Fără a oferi vreun răspuns la această întrebare, autoarea pune accentul pe patologia legată de autoritarism, care constituie, în opinia sa, semnul distinctiv („pecetea”) oricărui altruism. Căci, deși admite că există și binefăcători cumsecade, ea consideră că numeroși altruiști sunt autoritari, precum acei „indivizi insuportabili care le dictează celorlalți, punct cu punct, ce să facă pentru a fi fericiți” (Sandler, 1985/1989). În ceea ce-l privește
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ea consideră că numeroși altruiști sunt autoritari, precum acei „indivizi insuportabili care le dictează celorlalți, punct cu punct, ce să facă pentru a fi fericiți” (Sandler, 1985/1989). În ceea ce-l privește, Freud respinge ideea că ar putea exista un altruism „normal”. El insistă cu vehemență asupra caracterului injust, aberant și nociv al altruismului, ilustrat, în opinia lui, de acest precept al religiei iudaice (preluat mai apoi de creștinism): „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Altruismul este injust pentru că-i
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dictează celorlalți, punct cu punct, ce să facă pentru a fi fericiți” (Sandler, 1985/1989). În ceea ce-l privește, Freud respinge ideea că ar putea exista un altruism „normal”. El insistă cu vehemență asupra caracterului injust, aberant și nociv al altruismului, ilustrat, în opinia lui, de acest precept al religiei iudaice (preluat mai apoi de creștinism): „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Altruismul este injust pentru că-i privează pe apropiații subiectului, pe cei dragi lui, de dreptul de a avea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ar putea exista un altruism „normal”. El insistă cu vehemență asupra caracterului injust, aberant și nociv al altruismului, ilustrat, în opinia lui, de acest precept al religiei iudaice (preluat mai apoi de creștinism): „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Altruismul este injust pentru că-i privează pe apropiații subiectului, pe cei dragi lui, de dreptul de a avea o preferință. Este aberant, căci de ce să-l iubești pe străin, căruia „i se cuvine mai degrabă ostilitatea, ba chiar ura mea? El
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dreptul de a avea o preferință. Este aberant, căci de ce să-l iubești pe străin, căruia „i se cuvine mai degrabă ostilitatea, ba chiar ura mea? El nu pare să aibă nici cea mai mică iubire pentru mine”. În sfârșit, altruismul este nociv, cel puțin pentru individ, întrucât îi cere prea mult, ducându-l la revoltă sau la nevroză. Altruismul merită deci o revoltă vehementă, tocmai pentru că este irealizabil, de vreme ce „omul nu e o ființă blândă, care are nevoie de dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai degrabă ostilitatea, ba chiar ura mea? El nu pare să aibă nici cea mai mică iubire pentru mine”. În sfârșit, altruismul este nociv, cel puțin pentru individ, întrucât îi cere prea mult, ducându-l la revoltă sau la nevroză. Altruismul merită deci o revoltă vehementă, tocmai pentru că este irealizabil, de vreme ce „omul nu e o ființă blândă, care are nevoie de dragoste (...), el numărând pe bună dreptate printre atitudinile sale pulsionale și o parte însemnată de înclinație spre agresiune” (Freud, 1930
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
e o ființă blândă, care are nevoie de dragoste (...), el numărând pe bună dreptate printre atitudinile sale pulsionale și o parte însemnată de înclinație spre agresiune” (Freud, 1930/1995). Freud nu recunoaște că ar poseda el însuși vreo formă de altruism, afirmând, de altfel, cu franchețe: „În adâncul meu, sunt întru totul convins că dragii mei semeni, cu câteva mici excepții, sunt niște neisprăviți” (Jones, 1957/1975). El admite totuși că, fără influența civilizației, care-l obligă pe om să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
surori” (Freud, 1908a/1974). Această rivalitate poate duce la o altă trăsătură de caracter: simțul dreptății. Constatând că el nu poate fi cel privilegiat, fostul invidios cere ca nimeni să nu se bucure de favoruri speciale (Freud, 1921/1981). Astfel, altruismul este văzut de Freud ca o formațiune reacțională, întrucât se înregistrează o transformare a egoismului în altruism și a cruzimii în compasiune (1915/1981). Dar acest lucru nu este decât o iluzie, ne avertizează Freud. Într-adevăr, vom vedea că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că el nu poate fi cel privilegiat, fostul invidios cere ca nimeni să nu se bucure de favoruri speciale (Freud, 1921/1981). Astfel, altruismul este văzut de Freud ca o formațiune reacțională, întrucât se înregistrează o transformare a egoismului în altruism și a cruzimii în compasiune (1915/1981). Dar acest lucru nu este decât o iluzie, ne avertizează Freud. Într-adevăr, vom vedea că în formațiunea reacțională încape o bună parte de ambivalență, iar pulsiunea transformată nu dispare în întregime. În
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de nenumărate ori aspectul frustrant și deci patogen al civilizației, el recunoaște că umanitatea trage foloase de pe urma reprimării instinctelor pe care o impune membrilor săi. Ce-ar fi devenit societatea umană fără transformarea (adesea fragilă și limitată) a egoismului în altruism și a cruzimii în compasiune? Atunci când e rigidă, formațiunea reacțională poate fi extrem de dăunătoare. În nevroza obsesională, ea ocupă un loc deosebit de important, întrucât joacă un rol hotărâtor în modificarea eului (1926/1995). Unele dintre exemplele de mai sus demonstrează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
toate piețele publice să-i fie ridicată o statuie. Pe scurt, spune regele: „Să nu mai fiu decât eu în conștiințe”; - afilierea: „Vorbiți. Înconjurați-mă, rețineți-mă. Să fiu sprijinit. Nu se plânge destul în jurul meu, nu sunt plâns îndeajuns”; - altruismul: pentru prima dată, regele se interesează de menajeră și de viața ei grea. Alte exemple, alese din viața cotidiană și nu din ficțiune, ne permit să percepem rolul intelectualizării în situații dramatice. Numeroși părinți, confruntați cu moartea apropiată a copilului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei activități de diversiune (aici, sublimarea). În timp ce ne dedicăm întrajutorării semenilor, căutăm sprijinul sau prietenia celorlalți, ne privim pe noi înșine cu umor, creăm o operă de artă sau facem o muncă intelectuală (recunoaștem, succesiv, patru asigurări de nivel ridicat: altruismul, afilierea, umorul și sublimarea), înlăturarea nu intervine direct, ci se realizează ca un plus. În domeniul voinței conștiente, ne aflăm în fața unui fenomen comparabil cu cuplul refulare/contrainvestire, care funcționează ca o asociere a două mecanisme de apărare inconștiente. Relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
frecvența mecanismelor de apărare și evoluția lor în funcție de vârstă, el notează că acest mecanism - atât la copii, cât și la adulți - se situează pe locul al doilea, imediat după activism, și cu mult în fața unor mecanisme mai adaptate, cum sunt altruismul, sublimarea, anticiparea și umorul (în Amiel-Lebigre și Gognalons-Nicolet, 1993). Că reveria este un refugiu e lucru cert. Dar oare e numai atât și nimic mai mult? Da, răspunde Freud (1908b/1985), care afirmă că omul fericit nu cade niciodată în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
va trata cu o tandrețe excesivă, fără „a deveni totuși, în ansamblu, mai iubitoare decât celelalte femei și nici măcar mai tandră cu alți copii”. Această transformare nu a devenit încă „o dispoziție generală a eului” cum ar fi, de pildă, altruismul. Identificarea cu agresorul este și ea o transformare a pulsiunii în contrariul său: simțindu-te agresat, agresezi la rândul tău. A. Freud (în Sandler, 1985/1989) dă exemplul unui copil care, după ce a fost la un cabinet stomatologic, se joacă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de défense familiaux, teză de doctorat ciclul 3, Université des sciences sociales de Grenoble, Grenoble. Bachelard G. (1957), La Poétique de l’espace, PUF, Paris. Bachelard G. (1960), La Poétique de la rêverie, Quadrige-PUF, Paris. Badcock C.R. (1986), The Problem of Altruism. Freudian-Darwinian Solutions, Basil Blackwell, Oxford. Balier C. (1988), Psychanalyse des comportements violents, PUF, Paris. Balint M. (1968/1971), Le Défaut fondamental, Payot, Paris. Barnes M. și Berke J. (1971/1973), Mary Barnes, un voyage à travers la folie, Seuil, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]