2,639 matches
-
și criminalitate, ci între condițiile economice și sociale (asociate frecvent cu rasa) și criminalitate. Regularitățile empirice nu pot fi considerate din acest motiv, decât cu multă prudență, drept legi ipotetice. Modelul explicativ nu va ajuta să precizăm entitățile abstracte din aluatul inform al relațiilor empirice. Verificarea ipotezelor cauzale. Existența unui model explicativ plauzibil poate fi considerată drept o primă verificare a unui enunț cauzal, conferindu-i acestuia statutul unei ipoteze solide. Analiza teoretică le selectează din mulțimea ipotezelor rivale pe acelea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
virtuală a literelor câteva forturi ale credinței, prin alianța între inteligență și har, entuziasm și hărnicie. Unui creștin nu-i stă bine în postura de chibiț îmbufnat pe tușa istoriei și nici bombăneala n-am spune că e din același aluat cu rugăciunea. Teologia le cere slujitorilor săi o judecată a temeiurilor vieții comunitare, fără dispreț sau condamnare, adusă la lumina Cuvântului „destoinic să judece simțirile și cugetările inimii”. Ni se impune astăzi un exercițiu critic și autocritic, ca temei al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
salată. Uscați câteva pentru a le pune în supe. Clătite cu scânteuțe Opăriți timp de 3 minute frunzele de scânteuță. Puteți folosi orice cantitate, dar ¼ cană de frunze tocate este suficientă. Mărunțiți-le bine în blender și adăugați-le la aluatul de clătite. Adjuvant cu scânteuțe pentru salate Florile de scânteuțe sunt un ingredient interesant de adăugat la salate. Puteți folosi și frunzele tinere în salate. Puneți florile și frunzele și în tocănițe și supe. Îngroșeală cu scânteiuțe Semințele de scânteiuțe
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
de altfel - este reglată de o serie de mușchi circulari, care se contractă și se relaxează alternativ. Stomacul acționează asupra mâncării atât în mod mecanic, cât și chimic. Mișcarea stomacului fărâmițează alimentele, frământându-le la fel cum un brutar frământă aluatul. Astfel intră în acțiune sucurile digestive, cele mai importante fiind pepsina și acidul hidrocloric. Harta H prezintă modul de funcționare al stomacului și al celorlalte organe din sistem. Astfel, vă veți putea face o imagine despre ceea ce se întâmplă în
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
se mai răsuci o dată și un braț flutură deasupra apei, iar brațul se continuă cu o mână umflată, mâna unui monstru. Apoi a apărut fața. O masă alb-cenușie de materie umflată fără trăsături, fără ochi, fără gură. O gaură de aluat cenușiu, un coșmar cu păr uman în el. Un colier greu, verde, pe jumătate încopciat, făcut din pietre mari neșlefuite, ținute laolaltă de un material sclipitor, atârna de ceea ce fusese gâtul. Din acest moment, aventura o ia pe o pistă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o înlocuire a unei pulsiuni primitive, inadaptate în raport cu viața în societate, printr-o conduită valorizată din punct de vedere social. Astfel, copiii cărora le place să se joace cu propriile excremente pot sublima această plăcere făcând ceramică, pictând ori frământând aluat, dar pot să aibă și reacții ce denotă gustul pentru curățenie. Freud, la care Porret (1994) remarcă „tergiversarea (...) în a afirma dacă socotește că refularea, formațiunea reacțională și sublimarea sunt sau nu niște procese radical separate unele de altele”, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
intelectuala are însărcinarea să ușureze viața gospodinelor - a mii de femei neștiutoare - neadaptate la ritmul vieții economice moderne. Cunosc și admir o intelectuală care a stabilit, cu termometrul în mână, după observațiuni repetate și sistematizate, temperatura necesară pentru coacerea diferitelor aluaturi, în condițiunile cele mai economice, precum și raționalizarea întrebuințării combustibilului pentru o gospodărie modestă. Intuiția practică a femeii, întărită de cunoașterea științifică, dă femeii o putere de adaptare neprețuită, de care profită cultura unei țări. De altfel, nu am cunoscut femeie
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
copilăria mea visează: / Ienibahar, piper prăjit pe plită, /Pești groși ce-au adormit în sos cu lapte, / Curcani păstrați în zeama lor o noapte / Spre o delicatețe infinită, / Ciuperci cât canapeaua, în dantele, / Icre cu bob bălos ce ochiu-și cască / Aluaturi tapisate crescând grele” etc.) și Cămara cu fructe a lui Ion Pillat; în fine, poetul a fost asemuit uneori cu B. Fundoianu, versuri precum „Din staule dulci de-amintire / Vițeii ne cheamă cu muuu, / Copacii-și procură jobene / Și mor
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
veșnic, adică imposibilitate de a mai reveni asupra deciziei tale, de a te mai reconecta la sursa vieții. Se rupe circuitul economiei mântuirii: păcat-convertire-iertare-Înviere. Păcatul face pereche doar cu damnarea, ambele fiind Înscrise În veșnicia morții. Luca „Feriți-vă de aluatul fariseilor care este fățărnicia (hypokrisis)”, spune Isus. Luca nu acordă prea multă atenție logion-ului nostru. Acesta pare cumva lipit. Pasajul referitor la vindecarea mutului apare În capitolul 11, foarte departe. Luca trimite Însă direct la episodul minunilor săvârșite de „degetul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
să bârfească și fără capre de muls, bunica mea Își umplea ziua cu mâncare. În timp pe Lefty șlefuia rulmenți non-stop, Desdemona construia pastitsio, musaca și galactobureko. Acoperea masa de bucătărie cu făină și apoi, cu făcălețul, Întindea foi de aluat subțiri ca hârtia. Foile ieșeau una după alta din linia ei de asamblare. Umpleau bucătăria. Erau peste tot prin sufragerie, unde pusese cearșafuri peste mobilă. Desdemona se plimba Încoace și Încolo pe linie, adăugând nuci, unt, miere, spanac, brânză, punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Foile ieșeau una după alta din linia ei de asamblare. Umpleau bucătăria. Erau peste tot prin sufragerie, unde pusese cearșafuri peste mobilă. Desdemona se plimba Încoace și Încolo pe linie, adăugând nuci, unt, miere, spanac, brânză, punând alte straturi de aluat, apoi iarăși unt, Înainte să bage Întreg amestecul În cuptor. La Rouge muncitorii se prăbușeau de căldură și oboseală, În timp ce pe strada Hurlbut bunica mea lucra două schimburi. Se scula dimineața ca să-i pregătească soțului ei micul dejun și pachetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
anul 1967, În regia lui James Clavell, cu Sidney Poitier În rolul principal. The Great Society - sintagmă folosită pentru prima oară de președintele american Lyndon B. Johnson În anul 1964, Într-un discurs care promovează egalitatea rasială. PÎine evreiască din aluat nedospit. Prairie School - grupare de arhitecți americani al căror stil s-a evidențiat În construcții joase, gen „prerie“, comune Vestului Mijlociu și perioadei 1900-1917. Casele „Prairie style“ sînt În general clădiri pe două nivele, cu aripi și anexe pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai ușoare. Oamenii le-au dus într-o moară și le-au prefăcut în făină. Albă, moale și fină. Câteva mii de saci, o casă plină. Ieri mai eram încă în malaxoare asta-i o mașină mare, care știe frământa aluatul și câțiva meșteri vegheau împreună, să fie pâinea dospită și bună. Au așezat apoi meșterii pâinile în cuptoare, iar noi am crescut și ne-am rumenit frumos!... Vezi câtă muncă închide o pâine? Și de ce se cuvine să fie prețuită
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să-mi bage mințile În cap și să scoată răul din mine cu bătaia. Ce noroc pe capul meu să o am În continuare drept lumină călăuzitoare. Mama Scumpă a Încercat să-mi modeleze spiritul frământându-l ca pe un aluat pentru cozonaci. Și cu cât Încerca mai tare, cu atât eu semănam mai mult cu mama mea, sau cel puțin așa spunea ea. Eram lacomă, mă avertiza ea, și nu-mi puteam umple inima cu suficientă plăcere, stomacul nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că ei au evoluat În diferite zone cam În aceeași perioadă și probabil au fost inventați din greșeală. Nu e nevoie de vreo mare evoluție culinară pentru ca un bucătar să plece din bucătărie În grabă, surprins de vreo bătălie, lăsând aluatul pe masă, iar la Întoarcere să Îl găsească tare ca piatra. După-amiază vine o furtună scurtă și - ce să vezi - coca e iarăși moale. După aceea e doar o problemă de timp și rafinament ca să se descopere că, tăind aluatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aluatul pe masă, iar la Întoarcere să Îl găsească tare ca piatra. După-amiază vine o furtună scurtă și - ce să vezi - coca e iarăși moale. După aceea e doar o problemă de timp și rafinament ca să se descopere că, tăind aluatul În fâșii subțiri, e mai ușor de preparat o gustare pentru drum. Aceasta este ceea ce se numește un „timpan“1, timpanele fiind folosite drept proptele În ridicarea cupolelor, pentru ca mai târziu să devină elemente decorative, fără vreo legătură cu Întrebuințarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-vă cum să le exploatăm. Marlena știa că are dreptate În legătură cu tăițeii. Era foarte probabil să fi apărut la Începuturile civilizației chinezești. Își aminti că În mormintele Împăraților se găsiseră găluște, așa că de ce nu și tăiței? Erau făcuți tot din aluat. Însă nu știa cât de vechi erau mormintele În care fuseseră găsite găluștele. Și dacă mormintele erau vechi de numai două mii de ani? Se gândi să mintă, să Îi spună lui Dwight că au fost descoperiți ca artefacte În peșterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
știau despre ce naiba vorbea, dar suna atât de abstract și de inteligent, Încât nu putea fi combătut. Roxanne ar fi putut spune În fața tuturor că exemplul timpanelor, În Înțelesul atribuit termenului de către biologul Stephen Jay Gould, nu putea fi aplicat aluatului transformat În spaghete. Fusese adaptare din greșeală, o altă formă a saltului evoluționist. Însă Roxanne nu ar fi dezvăluit aceste lucruri În fața altora. Cum, să Își arate iarăși superioritatea intelectuală față de Dwight? Învățase să nu Își umilească soțul În public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în privința asta. Era o mâncare care nu stimula papilele gustative. Scopul nostru era să le dăm oamenilor hrana necesară pentru activitate, nu să pregătim mâncare gustoasă. Prăjiturile și pâinea le coceam tot acolo. Fabrica era mare, aveam mașini care frământau aluatul, îl tăiau și-l coceau. Aveam oameni de specilitate care ne aprovizionau. Nu făcusem cursuri de bucătari sau ceva de genul ăsta. Fondatorul (Shōkō Asahara) ne atrăgea mereu atenția: «Să pregătiți fiecare lucru în parte din toată inima.» Când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și de umane. Singurătatea de-o viață, lipsită de zbucium, petrecută de Bătrân în labirintul arhivei, îl făcea să-l înțeleagă pe Pimen. Se ascultau fără să-și vorbească, se vedeau fără să se privească, se simțeau frământați din același aluat, dospit în alte forme. Ca aerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit, într-un perpetuum mobile epuizant. Fiind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vorbele aspru, fără modulații, că pe o lecție pe care și-o învățase, din vreme. Am certat-o, i-am adus aminte de trecut, dar ea repeta tot cu aceeași voce răstită: "Acum, nu, dar poate mai tîrziu!" Nu recunoșteam aluatul moale căruia îi putusem da orice formă. Mai ales nu semăna deloc cu aceea pe care mi-o descrisese Vana. Se întîmplase ceva între timp, poate câteva argumente venite bine. Care, niciodată nu voi ști... Și atunci am țipat în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și de umane. Singurătatea de-o viață, lipsită de zbucium, petrecută de Bătrân în labirintul arhivei, îl făcea să-l înțeleagă pe Pimen. Se ascultau fără să-și vorbească, se vedeau fără să se privească, se simțeau frământați din același aluat, dospit în alte forme. Ca aerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit, într-un perpetuum mobile epuizant. Fiind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Însă prea multe nedreptăți, fărădelegile se petreceau sub nasul ei. Cuțitul Îi ajunsese până la os. Subotin Îi deochease nu numai vitele, ci și toată casa. Toate mergeau În gospodăria ei de-a-ndoaselea. Găinile nu se ouau sau se Împerecheau cu gâștele, aluatul nu creștea, laptele nu se-nchega și mâncarea din cuptor se umplea de mucegai. Găsea mereu În curte păpuși de cârpă și falusuri de cal confecționate din argilă și mucuri de țigară sau chibrite stinse În candelă... De multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de la sticlele de bere, iar monedele de cinci și de zece copeici se răsuceau Între degetele lui ca și cum ar fi fost de plastilină. În mâna sa, metalul, indiferent dacă era cui, otgon sau orice alt obiect, devenea moale ca un aluat. Cine s-ar fi Încumetat să se ia la harță cu un astfel de fenomen!? În ce privește băutura... la acest capitol brigadierul era un as. Putea să bea o sticlă Întreagă de alcool Royal și să rămână treaz. Obișnuia să ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Vesela din dulap deja dădea semne de neliniște. Cuțitele se mișcau de la locul lor și lingurile așijderea. Farfuriile trepidau În dulap de parcă le-ar fi apucat strechea. Solnița plină acum de mucuri stinse de țigară creștea pe masă ca un aluat, luând proporții neobișnuite. Toate acestea Ippolit le și vedea zburând prin Încăpere și izbindu-i pe musafiri În ochi. Însă nevasta continua să-și păstreze calmul. Acoperindu-i cu cenușă rănile, Își apropie buzele de picioarele sale ce abia Încăpeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]