2,776 matches
-
pariez pe creierul suplimentar. Trecuse mai mult de o oră de când discutau. Crang se mărginea să facă, din când în când, unele remarci. Neliniștit și chinuit de îndoieli, Gosseyn îl pândea cu coada ochiului pe omul cu ochii de culoare alunei. După spusele lui Kair, el fusese cel care îl găsise și îl arestase. Tipul, sigur că trebuie să-și joace rolul de agent al lui Thorson, dar și-l juca cu prea multă duritate. Gosseyn se hotărî să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
înălța în cordoane de pâclă fină, care înnodau cerul peste nisipuri. Exact la amiază, începea mirosul de pâine, care se pitula ca șopârlele prin cotloane. Erau lipiile de dinainte de ultima rugăciune și umpluturile cofetarului Rumieh. Era dulcele de melasă al alunelor gratinate și tăvălite apoi în sirop și în cioburile de migdale și de fistic, care străluceau ca bucățile de oglindă. Orașul arăta ca o iesle a credințelor și a focului. Ai fi vrut să sfârșești în el, fără ca vreun om
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ordinii, trebuia să se întoarcă la muncă. Teheranul fierbea, ca o oală așezată pe flacără. Peste tot era zăpușeală și, odată întors, trebuia să își schimbe hainele. Șeful atelierelor îl servea cu bucăți de plăcintă proaspătă, alții - cu fistic și alune ce le primiseră ca desert. Toți erau localnici din sud și veneau de acasă pe motorete. Vântul cald le scotea din pori mirosul de ceapă și de carne tocată. Îl priveau cu încrederea speriată a celor care nu au soluții
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de galbeni, încinși bine la mijloc Și pe drumuri părăsite ei se iau și se pornesc 580Și trecând pintr-o pădure din ținutu - mpărătesc, Din tufari cu crenge grele el s-apucă să adune În basmaua pistruită ca o mână de alune. Iată că ajunși la poartă - auzir-un vuet mare, Chiuiri, halaiu de nuntă, veselii de masă mare. 585Cînd în poartă - văd o babă de-ale noastre. - Bună sară. - Mulțămim voinici din lume. - Ce s-aude-aici afară? - Ia -mpăratul... își mărită fata... - Cine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ia auzi, mătușă hăi, Eu ți-oiu da bănet de silă, galbeni zimți chiar un căuș Dacă, cum vei ști, ghiontită, mi-ai pătrunde pintre uși Și la masă dinaintea împăratului vei pune Ca plocon pentru mireasă astă mână de alune. 41 {EminescuOpVI 42} 595Iară baba, cumu-i baba, dă cu ghiotura să treacă, Mai ghiontită, mai sucită, mai împinsă cîte-o leacă, Intră-n casa unde-i masa, pune-n talger dinainte Testemelul cu alune, făr a zice trei cuvinte. Împăratul pune
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ca plocon pentru mireasă astă mână de alune. 41 {EminescuOpVI 42} 595Iară baba, cumu-i baba, dă cu ghiotura să treacă, Mai ghiontită, mai sucită, mai împinsă cîte-o leacă, Intră-n casa unde-i masa, pune-n talger dinainte Testemelul cu alune, făr a zice trei cuvinte. Împăratul pune mâna și alunele sglobie 600Peste fața cea de masă durăind se împrăștie. Dar în mijlocul basmalei un inel în loc rămasă - Un inel care-l pierduse de mult tânăra mireasă. - Tată, uite - inelul care într-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
42} 595Iară baba, cumu-i baba, dă cu ghiotura să treacă, Mai ghiontită, mai sucită, mai împinsă cîte-o leacă, Intră-n casa unde-i masa, pune-n talger dinainte Testemelul cu alune, făr a zice trei cuvinte. Împăratul pune mâna și alunele sglobie 600Peste fața cea de masă durăind se împrăștie. Dar în mijlocul basmalei un inel în loc rămasă - Un inel care-l pierduse de mult tânăra mireasă. - Tată, uite - inelul care într-o noapte mi-a perit Făr-să știu nici cum, nici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dară L-a găsit? 605Cine a adus alunele - astea? Logofeții spun că baba. O strigară de la poartă să s-urnească mai degrabă. Când în locu-i cine vine? - un voinic strein. El spune: - Împărate pre-nnălțate, eu vi l-am pus în alune. Iară cioara cea de mire pe trei perini șade-n puf, 610Slugi îl apără cu creanga de muscuțe și zăduf; Cum trecuse Călin pragul de sub el o pernă cade, Cum veni-n mijlocul casei nici a doua nu mai șade
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pământ De sălbatecă ce sunt; Ele pică pe obraz De atât amar necaz; De mănânc pâine uscată Ea-i cu lacrimi picurată. 112 De-ai juca ca nuca-n ciur La străini tot nu ești bun, De-ai juca ca aluna Străinu-ți bagă vina; Că să aibă strinul vreme Către mine - ar tăia lemne Și să aibă strinul rând Zău m-ar ținea tot flămând; De-ar urla valea de zamă Din strin dracu-a face mamă, De-ar urla valea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i da Tu de boală nu-i scăpa. - Sui mămuță-n deal la cruce, Să tragă clopotele Ca să vie mândrele, Să vie și mândruța mea Care mă iubesc cu ea, Din vrâsta copilărească Din coliba părintească. 208 Frunză verde de alună, Sara-n codru, ici pe lună, Mi se primblă - un voinicel Cu cojocu contășăl, Cu cușma neagră de miel. Se primblă încetișor Cu pasul lui cel ușor Ș-a ajuns la nucul mare Care venea către vale. La tulpina nucului
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nevasta mea, da-ntîi hai să mă duc într-un loc, care ți-am spus eu - la Fata - mpăratului Roșu. Și se iau și se pornesc. Mergând ei printr-o pădure, aproape de curtea-mpăratului, o cules CĂLIN - NEBUNUL o basma de alune. Ajungând la poartă a auzit un vuet mare. Da ei erau îmbrăcați cu ițari și cu cojoc și-ncinși cu chimiriu. Da baba cea de la poartă era de-a noastră; - Bună sara, mătușă! - Mulțămesc D-tale voinice! - Da ce-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o ia? - Bucătarul, c-o ucis doisprezece smei. Da CĂLIN - NEBUNUL îi zice - așa babei: - Mătușe, iaca-ți dau un căuș de galbeni, să-mi faci ce ți-oi zice. - Ți-oi face voinice. El a luat basmaua cea de alune. Era basma de-a noastre-neagră cu floricele p-împrejur - ș-o pus inelu-n mijloc ș-o zis așa: - Du, mătușă, și pune dinaintea împăratului, măcar că te-or ghionti și te-or da afară, vîrî-te-așa cu de-a sila. Baba s-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tem de nimică. Nu-și ce floare te-aș numi Doar de te-aș înnemeri. Să-ți zic floare am priboi Căci că dai gura la doi, Să-ți zic floare garofiță, Iubita mea cuconiță, Să-ți zic floare de alună Prea-iubita mea stăpână; Ce să-ți fac să-mi vii la mână Să mă mângâi c-o corună, Căci raza ta mă omoară Când vorbești din gurișoară, {EminescuOpVI 444} Iar codița de pe spate Ș-aceea mi-aduce moarte. No. 43
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să serviți. Sânt proaspete. Locotenentul refuză încurcat. Pretextă ceva în legătură cu silueta. În fond, nu suporta prăjiturile preparate pe bază de untdelemn: gogoși, minciunele, checurile economice cu parfum de floarea-soarelui... Nevastă-sa gătea ca la carte, rețete sofisticate cu migdale și alune trase în ciocolată, cu glazuri sticloase și șerbeturi fine, în culori pastelate, tarte gingașe, zimțuite, în care căpșunile sau boabele de struguri se strecurau ca într-un paneraș elegant. Detesta falsurile și băga câte 20 de gălbenușuri într-un kilogram
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a ei, chiar și după ce își dădu seama ce face, pentru o secundă sau două. —OK, să dăm la o parte chestiunea cu fratele. Ne vom întoarce la ea. La celălalt capăt al barului, Maggie observă un evreu ortodox, ronțăind alune și citind Jerusalem Post, ca și cum ar fi așteptat pe cineva. Nu își aducea aminte dacă era acolo când au ajuns. —Trebuie să stau pe un scaun ca lumea. Se ridică, făcându-i semn lui Uri să o urmeze. De îndată ce găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aminte dacă era acolo când au ajuns. —Trebuie să stau pe un scaun ca lumea. Se ridică, făcându-i semn lui Uri să o urmeze. De îndată ce găsi un loc la o oarecare distanță de bar, chiar în spatele bărbatului care ronțăia alune, puse băutura pe masă și se așeză în așa fel încât să aibă un câmp vizual deschis. Acum, dacă bărbatul voia să se uite la ei sau să le citească pe buze, trebuia să se întoarcă și să se arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un pulițist d-ăștia e comnis’, m-aș trezi pe loc cu fundu-n Angola. Da’ mi-ar place să zic unei mutre d-ălea că-i comnis’. Că az’ după-masă stam la Woolsworth ș-o față a ciordit o pungă de alune, iar aia de la casă s-a pus pă zbierat de parc-o ’nțepase. Tii! Și-uite acuș’, un d-ăl de păzește a pus laba pe mine ș-o mutră d-ăsta de pulițist m-a-nhățat și m-a cărat aci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un d-ăl de păzește a pus laba pe mine ș-o mutră d-ăsta de pulițist m-a-nhățat și m-a cărat aci. N-are omu’ nici o șansă! Aăău! Buzele lui supseră adânc din țigară. N-au găsit urmă d-alune la mine, da’ pulițistul ăla to’ m-a târât aci. Și paznicu’, cred io, e to’ comnis’, adică d-ăla de-și ucide și pe ta’su! Bătrânul își drese glasul, jucându-se cu hârtiile lui. — Pe tine-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
su! Bătrânul își drese glasul, jucându-se cu hârtiile lui. — Pe tine-o să te lase pro’abil să pleci, își dădură cu părerea ochelarii de soare. Mie o să-mi-o frece puțin ca să mă speriu, cu toate că ei știu c-alunele alea nu-s la mine. Pro’abil o să-ncerce s-arate că le am. Pro’abil o să cumpere o pungă ș-o să mi-o vâre p’ascuns în buzunar. Ăia de la Woolsworth o să-ncerce pro’abil să mă-nfunde pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mă-nfunde pe viață. Negrul părea destul de resemnat și mai suflă un nor de fum albastru care îl învălui și pe el și pe bătrân cu cartonașele lui cu tot. Apoi, spuse ca pentru sine: — Mă-ntreb cine-a ciordit alunele alea. Pro’abil chiar paznicu’. Un polițist îl chemă pe bătrân la biroul din mijlocul camerei, unde stătea un sergent. Agentul de stradă care îl arestase era și el acolo. — Cum te cheamă? îl întrebă sergentul pe bătrân. — Claude Robichaux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
te rog, gura, îi strigă sergentul. Mi-o țin! — Îți vine și ție rându’ îndată. — De ce? Eu n-am făc’ pe nimeni comnis’, spuse Jones. A cășunat degeaba pe mine paznicu’ ăla de la Woolsworth. Și mie nici nu-mi plac alunele. — Taci din gură! — Bine, încuviință vesel Jones și scoase un val gros de fum, ca un nor aducător de furtună. — N-am vrut să spun nimic din ce-am spus, îi explică domnul Robichaux sergentului. M-am enervat și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
putea fi sigur că cel puțin o cunoștință a sa lucra acolo. Printre amicii săi erau și proprietari și vânzători de bilete și jucători. Ba chiar primea în fiecare an, de Crăciun, câte o felicitare de la un vânzător ambulant de alune, care își vindea marfa în parcajul stadionului Memorial din Baltimore. Se bucura de multă simpatie. La Conacul lui, Levy stătea doar în intervalele în care nu era nici un fel de sezon sportiv. Acolo nu avea prieteni. De Crăciun, singurul semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mulțumesc Cerului că are mama ceva bani. Am știut întotdeauna că va veni ziua când mă voi întoarce la ea. Va trebui probabil să renunțe totuși la San Juan. Nu le putem ține în viață pe Susan și Sandra cu alune. — O, mai taci din gură. — Tu îmi spui mie să tac din gură? Doamna Levy sălta în sus și în jos. Te așteptai să privesc falimentul tău în tăcere? Nu-i normal să fac planuri pentru mine și pentru fiicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
umplut În farfurie. De fiecare dată putea ghici foarte ușor cine gătise ardeii - Banu, Cevriye sau Feride. Dacă Îi gătea Banu, ardeii erau umpluți din belșug cu tot felul de chestii care altfel le-ar fi lipsit teribil, printre care alune, anacard sau migdale. Dacă Îi gătea Feride, ardeii erau umpluți din belșug cu orez și atât de umflați că era imposibil să-i mănânci fără să se crape. Când tendința ei de-a umple ardeii la refuz se adăuga plăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a aplecat În față și, cu un zâmbet, i-a spus fetei ei celei mari: — Vrei să-mi dai mie jumătatea aia din farfuria ta? Diabet, ne-diabet, cum ar putea cineva refuza o bucată de burma? CAPITOLUL PATRU Alune prăjite Asya Kazanci nu reușea să-și dea seama ce anume Îi făcea pe unii oameni să țină atât de mult la aniversările zilelor lor de naștere, Însă ea personal le ura. Le urâse Întotdeauna. Poate că dezaprobarea ei avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]