9,188 matches
-
Numai Poet !", filozoful poet Friedrich Nietzsche proclamă că poetul nu are nevoie de adevăruri străine, care sunt mincinoase, ci creează noi adevăruri, propriile sale adevăruri: Aceasta este fericirea, Fericirea unei acvile Fericirea unui poet și a unui nebun. Să fiu alungat Din toate adevărurile! Numai nebun, numai poet! Poetul este ardere pură, care răspunde nerăbdării flăcării, ca simbol al adevărului etern. Sufletul poetului însuși este această flacără. Nesățioasă, ea se înalță mereu mai sus spre noi depărtări, spre tot alte adevăruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
multe". În afară de Sonete, poezie profund gânditoare este teatrul lui Shakespeare. Monologuri precum cel al lui Hamlet ("To be , or not to be, that is the question"...), al lui Macbeth ("Mâine, și-apoi mâine, și iar mâine/ Cu pași înceți se-alungă de la o zi la alta/ Până la ultima silabă-nscrisă-n timp"...), al regelui Lear purtând pe Cordelia moartă în brațe în mijlocul furtunii ("Vă spun, nimeni nu este de vină, nimeni"), tragedia Furtuna sunt doar câteva exemple de profundă poezie. Citim în Visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poezie a discursului scenic, gândirea înaltă și perfecțiunea artistică. Astfel, suferința îndurată de Prometeu este infinit întrecută de focul răpit și dăruit oamenilor, lumina minții care, într-o zi, îi va judeca pe zeii răzbunători, astfel că oamenii îi vor alunga din Olimp. Sublimitatea morală întrece sacrificiul la care sunt supuse Antigona și Ifigenia. Pentru Omar Khayyam totul este nimicnicie. Oamenii sunt jucării de care timpul se amuză și apoi le sfarmă și le preschimbă în cenuși spulberate de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Șiraz lărgește indefinit secretele noastre zariști lăuntrice. Inefabilul împlinește suprema eliberare spirituală: "Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea./ Remedii fără număr să afli-n cartea mea". Neliniștile sale religioase și sociale, Dante și le-a exorcizat alungându-le după poarta Infernului pe care a sigilat-o: "Lasciate ogni speranza voi che'ntrate". Petrarca, după ce constată că "Iubirea nu se hrănește decât cu lacrimi, iar timpul ruinează totul și îl aruncă în uitare", ajunge la concluzia că omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Toate semințele ce-l fac ingrat pe om! (Regele Lear,III, 2). O altă meditație a răscolitoarei tulburări a conștiinței este a lui Macbeth după ce ucide pe regele Duncan: Mâine, și-apoi mâine, și iar mâine Cu pași înceți se-alungă de la o zi la alta, Până la ultima silabă-nscrisă-n timp; Și ierii noștri toți au luminat smintiților Drumul spre-a morții pulbere. Stinge-te, tu, flacără de-o clipă ! Viața nu-i decât o umbră călătoare, un biet actor Ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-nghețe Iarna mizerabilă, Mă cuprinde o tristețe Iremediabilă. Neliniștea luptei dintre lumină și întuneric a preocupat pictorii din totdeauna. Ea a fost rezolvată de Vermeer în favoarea luminii, concentrată ontologic și axiologic în perlă, iar umbrele puține care mai răzbat sunt alungate total de un alt olandez, Vincent van Gogh. Dar lupta cea mai acerbă, de semnificație etică are loc în tablourile mai marelui olandez, Rembrandt, al cărui clar obscur scoate în lumină numai personajele pozitive moral, în sensul că sunt unicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Dar lupta cea mai acerbă, de semnificație etică are loc în tablourile mai marelui olandez, Rembrandt, al cărui clar obscur scoate în lumină numai personajele pozitive moral, în sensul că sunt unicele purtătoare ale luminii, iar pe cele negative le alungă în întuneric. Iar Leonardo da Vinci simbolizează în clarobscurul său conflictul dintre puțina lumină a cunoașterii și conștiința infinitei bezne a tainei. Dar neliniștea lui Leonardo răzbate în accente tragice în uimitoarele sale profeții, dintre care redăm câteva. Un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Așa. Ca o apă caldă, care țârâie. Țârâie liniștitor. Conștiința faptului că are barbă. David nu a avut barbă niciodată. Never say never, nu? Mama lui, în vis, cu degetele trecându-i alene prin păr și cu zâmbetul acela care alungase, odată, cu mulți ani în urmă, poate în alt timp, poate într-o halucinație, poate într-o pană universală de curent neuronal, toate, dar absolut toate coșmarurile. 46. Anonim Același gazpacho în fiecare zi. Departe de rutele lui Don Juan
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
după care și i-a scos, dându-și seama că nu-i folosesc la nimic, a aprins lampa, și a prins tâmplele între palme și a închis ochii, i-a închis strâns, strâns de tot, ca și cum ar fi vrut să alunge o rămășiță de coșmar, după care i-a deschis brusc și și-a frecat creștetul capului cu palma deschisă, s-a uitat din nou pe fereastră, la cerul mov care se limpezea în valuri de lumină fosforescentă și, în cele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de frică și-mi fac loc aici, lângă voi, și trag plapuma până la bărbie peste noi și tu suspini în somn și copilul se întoarce pe burtă și ne lovește pe amândoi și atunci vă strâng și mai tare și alung din somnul lui orice adiere de frig și mă încălzesc lângă tine și lacrimile se fac fluvii și mări și continente de cretă colorată și plâng de-acum de mă zgudui și „ce s-a întâmplat? ce ai?“ și șoapta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fi mușcat urechile, i-ar fi sfîșiat coada; l-ar fi lecuit să se gudure pe lîngă femele și să-i facă ochi dulci tinerei Hana! Căci, da, mai exista un motiv pentru care lupii tineri l-ar fi vrut alungat din haită pe Lupino. Preafrumoasa Hana, lupoaica cu blană lungă și moale, cu ochi limpezi și răscolitori și mișcări unduioase și precise, de felină parcă, pusese stăpînire pe inimile tuturor flăcăilor din haită. Periculos exemplar: frumoasă de i se dusese
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de unde mă trag. Hotărîrea mea este luată. Mîine, în zori, voi fi deja departe de locurile astea pe care le îndrăgesc atît de mult. Șocul celor auzite o cutremură pe Hana. Singurul ei camarad pleca? Dar pentru ce? Cine-l alungase? Te-au speriat lupii tineri, Lupino! Te-au amenințat; te amenință de-o bună bucată de vreme, și tu n-ai avut altă treabă decît să-i asculți... reuși să îngaime, gîtuită de emoție, lupoaica. Tu mă cunoști, Hana, atîta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
altă treabă decît să-i asculți... reuși să îngaime, gîtuită de emoție, lupoaica. Tu mă cunoști, Hana, atîta cît să știi că nu există lup în pădurea asta care să mă sperie pe mine, răspunse calm puiandrul. Nu m-a alungat nimeni, n-a trebuit s-o facă. E o decizie care-mi aparține, și dacă ai să-ți dai răgaz să cugeți, vei vedea că așa trebuie să fac. Nu aș putea trăi liniștit, nu mi-aș putea clădi viitorul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ce urma să facă. Dar unul a fost Lupino între lupi. Nu degeaba îl invidiau unii și-l iubeau alții; nu degeaba îl încurajase Arus, pe deplin încrezător în forța și în șansa lui. Inspirînd cu nesaț aerul dimineții, Lupino alungă ezitarea pînză de păianjen agățată vremelnic peste inima lui de viteaz și se concentră cu totul asupra lui Dakota; situația acestuia trebuia, pe moment, rezolvată. Scutură-ți bine blana, Dakota. Ai intrat cu totul în apă, și cine știe cît
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
expus necunoscutului cîmpiei, dar și primejdiilor dinspre pădure. Dar tocmai aceste motive făceau ca zona să nu prezinte interes pentru alte viețuitoare. Era mai mult decît speraseră: aveau unde să pună capul jos, fără să se teamă că vor fi alungați; puteau să vîneze, fără să ia din hrana nimănui; și, cu ajutorul providenței, aveau să treacă cu bine de riscurile primelor luni de viață. Puiuțul creștea ca din apă, impasibil la problemele părinților lui. Pentru Lupino conta doar că-i avea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cumpănind dacă e de preferat să se îndrepte spre ei sau să-i ocolească. Pe lupi îi va aborda, desigur, chiar mai greu decît pe oricare alt animal; lupii îl vor trata ca pe un potențial rival și-l vor alunga înainte de-a apuca să le explice motivul apropierii. Tot la ei avea să ajungă, dar nu era mai înțelept să amîne confruntarea?! Să se apropie de alte viețuitoare asta da! experiență inedită; și nu vedea de ce ar rata-o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mai violenți. Apropierea de haitele de lupi devenise pentru Lupino extrem de periculoasă. Fără să mai țină cont de vîrstă, de rang, de rolul deținut în cadrul haitei, săreau toți să-i pedepsească obrăznicia de a se fi apropiat și să-l alunge. Lupino reușise să-și păstreze mintea limpede. În schimb, fizic, se resimțea. Atîtea confruntări, atîta mers fără odihnă... Puiandrul se mai înălțase, ajungînd acum de talia unui lup tînăr. Mușchii i se conturau ostentativ sub blana colbuită. Noroc de mușchi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o clipă: aștepta lămuriri. Venise timpul ca Arus să vorbească. E vremea răzbunării noastre acum. Ai fost despărțită de copilul tău. Omul a făcut-o. De soarta lupilor de afară, nefericiți cu mințile rătăcite, tot Omul e răspunzător. El a alungat animalele de pe cîmpie. Din cauza lui am ajuns cu teritoriile înjumătățite. E un pericol care ne va pîndi, de acum înainte, la tot pasul. Nu voi mai permite așa ceva. E timpul ca Omul să plătească pentru tot răul pe care ni
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aibă acces în camera lui de lucru! Duce acum o viață frenetică, lucrând zilnic, urmărind cu înfrigurare nivelul apei din borcane. În momentele rare de relaxare îi sună în ureche, de undeva, de departe, un cuvânt: murături, pe care îl alungă repede, ca pe o piază rea. Și se afundă din nou în studii, în calcule și formule, confruntând hărți și diagrame, adunând meticulos datele oferite de presa de specialitate și chiar de oficiosul local, Făclia moldavă. Cercetând atent, cu foarfeca
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
s-a mirat surprinzându-l odată, în pauza de prânz, murmurând ca pentru sine, cu ziarul local în față: „Angajăm urgent scriitor cu studii...” Nu și-a dat seama de ce angajatul său a dat repede din cap, ca și cum ar fi alungat un vis urât. Se pare că, între vis și realitate, o prefera pe aceea din urmă. Nu uita niciodată că lumea îl cunoscuse drept un redutabil scriitor realist (și, se înțelege, socialist!). Așa se face că, și când lucrează la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
eu tac. Cu Pandelică alături. Am vorbit destul în viața de până acum. Unii m-au admirat, alții m-au condamnat. Dar nu pentru ei vorbeam: pentru mine! Am avut sentimentul că vorbele sunt un fel de licurici, ce pot alunga măcar cât de puțin din întunericul acestei existențe. Vorbe! Vorbe! Vorbe! Unde am mai auzit eu replica asta?... - Noroc, Pandelică! ULTIMA VÂNĂTOARE Nimeni nu știe cât de tânăr sau cât de bătrân este: viețuitor singuratic, adăpostindu-se prin râpi și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ridica la înălțimea așteptărilor ei. Melania simți o nevoie imperioasă de a-l suna pe psiho logul Bogdan Urmuzescu și, cum cu nevoile imperioase nu e bine să te joci, îl și sună, nemaiținând cont că e miez de noapte. Alungat din patul lui călduț, psihologul Bogdan Urmuzescu își jură în barba rară, în timp ce se arunca într-un taxi, că o să înceapă chiar de mâine să studieze ca să devină inginer, că viața de psiholog e de tot căcatul și că să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
unei construcții de piatră dură și rece. Îl privea adeseori cum stătea singur și trist și ar fi vrut să-i ofere mângâiere, dar zidurile o țineau la distanță. Căldura se pierdea la atingerea învelișului rece. Ar fi vrut să alunge singurătatea dărâmând tot ce-l îngrădea și uneori reușea, dar într-o clipă de neatenție zidurile se ridicau la loc, mai puternice, mai înalte. Poate că dacă i-ar fi oferit mai multă iubire ar fi reușit. Poate că va
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
arzând-o. Femeia din oglindă nu era ea. Ne se recunoștea în femeia aceea care o privea cu ochi tulburi, fremătând de dorință, doar imaginându-și prezența și atingerea tandră a străinului. Se îndepărtă de oglindă și alergă rușinată afară, alungând imaginea străinei care o bântuia. Aerul rece readuse culoarea naturală pe obrajii care îi trădaseră intimitatea gândurilor. Respiră adânc de câteva ori pentru a-și reveni. Era cu fața îndreptată spre pădure, astfel încât nu reuși să alunge prezența lui pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
alergă rușinată afară, alungând imaginea străinei care o bântuia. Aerul rece readuse culoarea naturală pe obrajii care îi trădaseră intimitatea gândurilor. Respiră adânc de câteva ori pentru a-și reveni. Era cu fața îndreptată spre pădure, astfel încât nu reuși să alunge prezența lui pe deplin. Aerul curat nu o ajuta deloc să-l îndepărteze, amintindu-i de parfumul lui, simțindu-l aievea. Scutură capul cu violență încercând să alunge gândurile care se întorceau de fiecare dată la el când ceva anume
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]