1,253 matches
-
sătenilor ce lasă satului urmași!... Măi, dar tare arătos și voinic mai ești! - adăugă privind pruncul cu admirație. Voi face din tine un viteaz de nădejde care să mă slujească cu credință și să-mi apere hotarele proprietăților! Cei doi amărâți se întoarseră la bordei fără să mai simtă înțepăturile în tălpile picioarelor desculțe. Zilele treceau și bordeiul țăranilor era cuprins de-acum de lumina bucuriei. Dar într-o noapte cineva le călcă mica proprietate dăruită de stăpânul ținutului și bătu
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
în stradă de figura unui vizitator care se prăbușise la ieșirea din mai puțin cunoscutul muzeu parizian, Musée du fumeur. Leșinase. Pe dată, în preajmă-i se strânsese mulțime de curioși. Omul, după îmbrăcăminte, nu părea un înfometat, un oarecare amărât. De ce căzuse totuși? Se apropiase de el cineva care-și declinase identitatea: medicul personal ce-l însoțea pe cel căzut. Scosese din buzunarul hainei o placă touch-screen și, după o scurtă atingere, declarase că principalele semne vitale ale pacientului său
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
ciupit bine de aburii băuturii... a pierdut-o pe Matilda la „un pariu nenorocit”, dar focoasa țigăncușă, mult mai tânără decât scripcarul ei, l-a rugat pe conu' Gogu (Gicu-Gagicu, îi spunea ea când îl giugiulea) să-l lase pe amărâtul de Prichindel ca cânte în crâșmă (asta ca pedeapsă pentru nesăbuința lui), că altfel „Nebunul își face de cap”. Cred că aveam în jur de șase anișori când tata, Ilie Voican mi l-a arătat în crâșmă pe moș Prichindel
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
dădeau câte ceva din milă pentru copii. Vestea că Ioana își lasă copiii să rabde de foame și sete în casă cu zilele se răspândi repede în sat și oprobriul public renăscu, mai ceva ca înainte. Ioana se înhăită cu un amărât care cerșea ca și ea pe la ușile caselor și ale bisericilor și după numai două luni de la plecarea bărbatului în război îl aduse în casă, alungându-și băiatul. Nu era loc în casă pentru toți așa că Iliuță, fiind mai mare
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
că mor!..scuzați, că plec!..” Într-un târziu s-a dezmeticit și Paliul. A alergat la o vecină: Tușă Radă, moare tataia, bre! A alergat Rada cu lumânarea și chibritul. Era prea târziu. De ce nu mi-ai spus mai devreme, amărâtule? Of, și copiii tăi, neică Ioane!..Du -te la preot, mă! Eu mă-ngrijesc să-l spăl, să-l primenesc. Hai, grăbește-te! Dar Paliul stătea cu mâinile atârnând: Auzi, tușă? Zicea mereu: „șcujaci, că mor”! Așa a fost el
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
să moară? „Șcujaci, că mor!” Ha, ha, ha! Da, putea să mai aștepte câteva ore, mormăi Măcăială. Ca o vijelie intră și Ghiță Repezitu: Ce, bă, moș Ioane, plecași? Și nu-mi spuseși cum dai culoare la țuică!.. Spune, mă, amărâtule: Dumnezeu să-l ierte! Că așa se spune când intri la mort! îl repezi Rada indignată. Numai la băutură vă e gândul, nu v-ar mai răbda Cel de Sus! Ce știi, tu, Radă, continuă Ghiță. Făcea nea Ion o
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Paște a anului 1944, iadul a venit din înaltul cerului peste locuitorii orașelor Turnu-Severin și Brașov. Gorjul nostru, cu uzină de armament și fabrici militarizate, a fost ocolit. De ce?... Poate știți dumneavoastră! Eu nu am aflat până acum. Atunci, la amărâții din Severin, în biserici lumânările s-au stins, ouăle s-au zdrobit în buzunarele celor de sub dărâmături, „mielul s-a speriat și el în tavă, cozonacul s-a aplatizat când peste 150 de cvadrimotoare B-24 zguduiau noaptea severineană și liniștea
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
multi oameni mai cu patru clase și nu mai mult de opt, electoratul lui preferat... Upss, ca să vezi, na surpriză colosală: http://www.stiripesurse.ro/ponta 938326.html Atunci, pe cine să se mai bazeze și el săracul? E așa de ’amărât că nimeni nu-l vede precum el se visează - ’un mare președinte’..! Dacă, culmea, chiar președintele fondator al partidului îi spune lui și preș. Actual al partidului p.s.d., Dragnea, că au creat un Monstru: http://www.comisarul.ro/politic/exclusiv
ŞI MULTE ALTE LIPSURI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369112_a_370441]
-
cu sufletul deschis. Aici am întâlnit mulți, foarte mulți turiști care vin și fac poze la un spectacol degradant, din care nu pricep absolut nimic. Ce-or fi găsind să țipe și să se bucure că taurul fuge după un amărât de om, cât o mogâldeața, călare pe un cal, zău că eu nu am înțeles. Și. totuși, închei cu: Ole!
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
ceva de ronțăit, iar el nu avea nimic, doar se uita cu jind la ceilalți cum mănâncă. Pe când era el în jalea cea mare, iată, apare Andrici din casa lui și-i aduce două plăcinte frumoase și rumenite. Așa că, din amărât, Mihai deveni cel mai grozav cu acele plăcinte aromate și gustoase! După așa întâmplare, copilul și învățătorul se făcură prieteni. Elevul s-a dezvățat de năravul de a mânca pe sub bancă în timpul lecțiilor! Avea ce avea bun și drag învățătorul
ÎNVĂŢĂTORUL ANDRICI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362160_a_363489]
-
-mă și ți-i dau înapoi peste o lună. Cunoscându-l, mi-era clar că n-o să-mi restituie niciodată împrumutul, dar cu 25 ani în urmă, pe când el era ditamai gestionarul la un depozit de mobilă iar eu un amărât de inginer, mă ajutase să-mi cumpăr o canapea și niște fotolii. Așa că i-am explicat unde stau ca să vină să-i dau banii. Când a apărut mi-am dat seama că suferise cumplit la moartea soacrei, era beat mort
DESPRE MINCIUNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362238_a_363567]
-
animalice, voioasa impresie de libertate și-au luat zborul!" Pasajul e din Jurnalul răsfățatului vienez Stefan Zweig, din 1935, și dau peste el absolut întîmplător, deschizînd cartea ca dadaiștii. Nu vi se pare că e scris chiar acum și că amărîtul "cetățean al lumii" Stefan Zweig e oricare dintre noi, cetățenii... unui stat? Dar ce fac? Era vorba, parcă, de un NU hotărît actualității... Gata, atît a durat evadarea. Înapoi, în actualitate, omule din secolul XXI! P.S. Îi precizez denigratorului meu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
precaută, la ce se întîmplă acum în curentul globalizant al... formelor fără fond. Imposibil de categorisit, sintetizat, omologat. O va face (poate), cu mai aplicată detașare și exactitate, mintea care își va aroga nebănuita încă modificare somatică. Schimbarea! Schimbarea!, strigau amărîții din '96. Preluaseră și ei, bieții veșnic nehaliți, lozinca venită de undeva, de-acolo de unde forțele autentic democrate gîndeau la o cu totul altă schimbare, cea mentală, evident, și o pliaseră pe stomacul lor: păpică să fie, că muncă... Schimbarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i bal, bal să fie. Plus trei mii. Vecin 2: De acord. Pun masa în trei mii. Vecin 3: Hai să fie. Ful de popi. Vecin 2: Regret, poți să bei apă cu el. Caré de nouari. Păi c-un amărît de ful te bagi tu la mobilă stil! Vecin 1: Hai, gata, faceți cărțile. Cine le face? Vecin 2: Cine-ntreabă. Vecin 4: Păi, fraților, dacă am început să jucăm la "mare", la "mare" să fie. Vecin 1: Ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pe păr) Adevărul e că sîntem două javre de bătrînei simpatici..., doi foști actori care... vor să mai joace... și-atunci se joacă pe ei..., se prefac că le pasă de ei... și de alții, de moralitate..., de cinste...; doi amărîți penibili..., țîfnoși..., cînd ramoliți..., cînd demni..., ca două gogoși sparte..., tremurîndu-le curu' de frică..., de groaza că, în sfîrșit, vor da ochii cu ei înșiși..., că vor afla cum îi cheamă... Gh. P. unu: (după o pauză în care se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Nea Matei, auzi, simt eu, așa, că sub vorbele astea gîlgîie un rîs pe care abia îl poți stăpîni... Matei: ...Care rîs, măi Octăviță! Octav: Adică e așa de greu de văzut că acest comerț... liber..., nu mă refer la amărîții de tonetari, ci la comerțul ăla de miliarde, că e în mîna foștilor? Hai, nea Matei! Ce presă liberă?! Cui îi pasă că e acuzat în ziare de fraudă, că a comis crime în comunism și că acum conduce țara
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
să crăcănezi blugi de-ăștia pe fața unui mormînt...! Octav: Cu ce vă mai servim...? Avem... Altul la rînd...! Ora închiderii, vă rog! (către gropar) Domnu'! Cu ce vă servim? Femeia: Lasă omul în pace, nu vezi că-i un amărît? Cu ce vrei să cumpere? Că s-au înmulțit nevoiașii... Ehe, înainte nu era așa... adică erau și-nainte, da nu ca acu'! Octav: Așa e, doamnă, așa e... Cu ce vă mai servim? Femeia: Auzi, să mînjești frumusețe de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mai buni angajați primesc o mărire de 5%, iar cei aflați la nivelul imediat inferior primesc 4%. Mulți angajați de marcă au fost auziți spunând în astfel de situații: „Dacă ei cred că am să muncesc pe brânci pentru un amărât de 1% înseamnă că sunt nebuni”. În același mod, ați auzit pe cineva spunând: „Tuturor le place recunoașterea publică”? Adevărul este că, în cercetările pe care le-am făcut, cei mai mulți angajați spun că nu le place. Invocă diferite motive, dar
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
instrumentarul observatorului lucid și satiric. Sunt vehiculate, în consecință, două categorii de personaje: cele la care precumpănește deschiderea spre credință și principii de viață normale (Chirică, Varlam, Fira) și cele dominate de egocentrism, oportunism derizoriu, fals moral (Ana, Nichita, Proprietarul). Amărâtul arhivar Chirică își consacră timpul, priceperea, economiile, își neglijează familia și își sacrifică imaginea publică pentru o aparentă himeră: calul Faraon al V-lea, „regele gloabelor”. El vede izbânda acolo unde toți declară, cu autoritatea verdictului definitiv, falimentul. La polul
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
vorbirea noastră... {EminescuOpVIII 469} CHALKIDIAS Nu mai [ai] alte porunci Pentru sclavul tău? BOMILKAR Cum? Ce spui? CHALKIDIAS Eu m-am răzgândit de-atunci. Mă supun cu totul ție. Da, sunt foarte hotărât Să trăiesc tot înainte, fie cât de amărât. BOMILKAR (aparte) Ce-i trăznește-acum prin minte? (tare) Tu glumești precum se vede. CHALKIDIAS Nu stăpâne. Nu-s așa de inimos precum s-ar crede Și, spun drept, mă tem de moarte. LAIS Oare tu vorbești acum? CHALKIDIAS Ce-am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind sau contrapunând: el efectuează o performanță de actor jucând rolul retorului, al dialecticianului, al filosofului care obține adeziunea publicului cu o ușurință uluitoare. Cu un absent și cu un amărât, hedonismul nu prezintă mari riscuri. Refutația anunțată seamănă mai degrabă cu o răfuială. Philebos înfățișează un Socrate care se pregătește să-i trimită un glonte între ochi lui Protarh, dar, mare senior, renunță să mai apese pe trăgaci... -2Hedonistul asasinat
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
spate, scurt pe frunte, cu aspect ca de câlți de la atâta tras, prins în mod artificial în jurul feței cu două șuvițe urâte deasupra urechilor. Ce spunea părul acesta al lor? Spunea: „Noi nu suntem ca muritorii ăștia de foame, ca amărâții ăștia subdezvoltați, rămași încă de pe vremurile barbarilor. Noi suntem funcționari de bancă, studenți, fii de oameni îmbogățiți care lucrează în companii petroliere; cunoaștem Europa, am citit. Noi suntem burghezi: priviți aici părul nostru lung, care stă mărturie modernității noastre internaționale
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nașterea sau copilăria timpurie îi „marcaseră” - se plasau la marginile unei societăți care ocupa la rândul său marginile (de altfel imense), iar aici își dădeau silința să urmeze niște modele foarte precise. Deveneau bandiți, delincvenți. Sau, pur și simplu, niște amărâți. Sau, și mai simplu, reușeau să devină, după câteva năzbâtii ale tinereții, săraci „ca toți ceilalți”. Astăzi, emigrarea a rupt ca o aluviune digurile care închideau poporul săracilor în vechile rezervații. Prin acele diguri măturate de ape, o mare de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sau dacă nu cumva era de-a dreptul căutarea febrilă a unei situații materne. Nu s-a întrebat nimeni, de altfel, dacă nu cumva s-a căsătorit din interes, dintr-un calcul mizerabil (să-și asigure zilele lăsându-se întreținut, amărâtul de el): nu. Singurul lucru care i-a interesat pe judecători este simplul dat al lipsei sale de demnitate socială: blestemul ce îl vrea în afara realității în care slăbiciunile omenești, păcatele și fascismul găsesc o posibilitate obiectivă de a exista
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Ș., străbătute de un umor inteligent, nu ar fi proză de calitate fără simțul cuvântului bine ales, arhaic sau neologistic, și fără concizie epică. SCRIERI: Șarpele și cupa, Iași, 1972; Zmeul cel mic (în colaborare cu Radu Cadelcu), București, 1977; Amărâtul fericit, Tel Aviv, 1983; Doctor în umor, Tel Aviv, 1985; Consultații gratuite, Tel Aviv, 1987. Repere bibliografice: George Pruteanu, „Șarpele și cupa”, CL, 1972, 11; Mircea Iorgulescu, „Șarpele și cupa”, LCF, 1972, 27; Viola Vancea, „Șarpele și cupa”, RL, 1972
SORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289794_a_291123]