722 matches
-
niște medicamente compensate, care parcă sunt din ce în ce mai scumpe și mai necompensate de la o lună la alta. Iar de undeva, din culisele acestor mânăreli, parcă se aude aievea o voce zeflemitoare: „Hă-hă-hă, să trăiți bine!”. - 181 -Reclama e sufletul... Eram destul de amărât azi, așa cum de fapt sunt de când am constatat că nu mi-a mărit de fel pensia, deși punga o pusesem la muiat, ehei, de când... Eram amărât și lejer deprimat, (cum ar zice prietenul meu X, deprimatul de serviciu pe oraș
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aievea o voce zeflemitoare: „Hă-hă-hă, să trăiți bine!”. - 181 -Reclama e sufletul... Eram destul de amărât azi, așa cum de fapt sunt de când am constatat că nu mi-a mărit de fel pensia, deși punga o pusesem la muiat, ehei, de când... Eram amărât și lejer deprimat, (cum ar zice prietenul meu X, deprimatul de serviciu pe oraș), gândindu-mă intens, trebuie să recunosc, nu la nemurirea sufletului, ci la nemurirea ploșnițelor și a căpușelor cele grase, ajunse la guvernarea României. Aș fi dat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Atunci, după un exemplu străin de succes, geografii au corectat greșeala și l-au numit Lacul Mort. Prin împrejurimi se răspândea mirosul de leșuri, iar prin depărtări, vestea apelor făcătoare de minuni, și, când duhoarea a încetat, toată lumea a fost amărâtă. „Din păcate, simțul olfactiv al oamenilor nu e încă suficient de dezvoltat, e de scurtă durată. Dar trebuie să trăim cu speranța că în curând vom simți din nou acel vestit miros“ - au scris ziarele. Ici-colo, vârfurile brazilor continuau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fără picioare. -După ce că ești necăjit, îți mai arde și de glume, îl certă furnica pe păianjen. -Dacă tu crezi că este altceva de făcut, spune, că mă supun. Ce să fac de acum încolo? Să plâng, să mă amărăsc? În zadar, nu cred că voi putea rezolva ceva, bine că măcar am gura sănătoasă și pot face ață în continuare, pot face ceva ca să nu mor stând degeaba. Când aveam picioare, îmi construiam plasa. Că nu mai aud, asta
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că Dondonel nu mai apare, a început să-l caute. S-a împiedicat de o cioată, a pipăit-o, s-a așezat pe ea, a pus capul pe brațe și brațele peste picioarele adunate lângă cioată și-n gând era amărât. N-a durat mult și Dondonel a apărut, bătându-l pe umăr pe Dondică în timp ce-i reproșa: -Vezi ce era să pățim? Doar ți-am spus să mergem acasă. Dondică a ridicat ușor capul să nu și mai sperie fratele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
putea fi pedepsită de nicio lege și care nu îl afecta decât numai pe el. Stătea strâns ghemuit într-un cotlon, sfios și cu capul sprijinit în palme, priveghind continuu toate cioburile acelea din jurul său, de parcă încremenise așa... Se uita amărât la ele și încă nu putea deloc să creadă că nu se mai pot lipi la loc, precum fuseseră. Și, de fapt, el nici măcar nu știa dacă își dorește asta cu adevărat sau nu, după toate cele pățite. „La urma
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în mintea mea, nicio noimă; era o taină cu desăvârșire de dezlegat!) începu a se îndepărta pe nesimțite de mine, păstrând cu discreție doar acele legături prietenești, de la care nu ai cum să mai pretinzi și altceva, și care îi amărăsc mereu, cu atâta putere, pe bărbații îndrăgostiți, terfelindu-le mândria în țărână și făcându-i să se simtă ca cei din urmă ratați dintre ratați. Însă, pentru mine, nu s-a oprit aici; n-am vrut eu să se oprească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai ales, nu vreau să pretind vreo femeie. Și fac asta numai spre binele și spre beneficiul lor, căci, cu starea de spirit apăsătoare, în care mă aflu eu acum, știu că naș putea fi capabil decât fie să le amărăsc și pe dânsele, otrăvindu-le fericirea și speranțele nevinovate, fie să le îndepărtez grabnic de lângă mine. Iar, dacă stai să privești atent, prima posibilitate o determină, în chip firesc, pe cea de a doua...” Lunile trecură, însă, una după alta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
meu, mai mult mă hărțuiesc, decât să mă încânte, căci ele înfățișează întocmai ceea ce eu n-am ajuns niciodată să trăiesc pe viu, în persoană. De aceea, nu sunt în stare să privesc vreodată la ele, fără să nu mă amărăsc. Tot ceea ce am văzut eu cu precădere în viață a fost, și încă este - Doamne, de ce?! -, doar aceeași eternă priveliște de la fereastra - blocată și aia - a biroului de lucru. N am avut niciodată prilejul să mă căsătoresc. Cred că, prin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pusese în încurcătură, oferindu-i să bea foarte des din cupa dezamăgirii și a deziluziilor. Bunăoară, acel „prieten impostor”, despre care pomenise el, la un moment dat, în torentul său nestăpânit de gânduri și de amintiri, tare mult îl mai amărâse, atunci când - nu cunosc exact din ce motive - îl trădase într-o asemenea măsură, încât să se poată naște o asemenea ură la adresa lui și toate acele cuvinte tăioase și murdare în inima lui Șerban. Într-adevăr, puternic suferise el atunci, mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că toată dreptatea din lume îi este alături și ne compătimea cu adâncă tristețe pe amândoi, întrucât bănuia că și eu împărtășesc părerile lui Maro. Faptul că treptat noi eram cei care deveneau victimele acestui exemplu de îngrozitoare impostură mă amăra nespus de mult, făcându-mă totodată să mă bucur, dacă asta mai putea fi numită acum bucurie, de faptul că stătusem întotdeauna deoparte de lumea mizerabilă a artei. O lume unde cei mai puțin valoroși erau întotdeauna primii, pregătiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dar odată Nu pe ceas de mii de ori. Mie cerul ca oricărui 10 O moarte mi-a rânduit, Însă ție văd că-ți place Să omori fără sfârșit. De m-aș ști cu vreo vină Sigur nu m-aș amărî 15 Dară vina mi-e amorul Și că nu te pot urî. De încape vreo vină Pentru că eu te-am iubit, Învinovățăște-ți ochii 20 Cu cari m-ai biruit. Căci ei sunt pricina toată Focului celui aprins, Ei simțirea mea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
diferiți și diferite, și să-l îndemne a le primi lucruri care, pe el,îl cam speriau, și, pe care, le și refuza. Unul,îmbrăcat destul de bine, care nu arăta a fi prost de rând, îl îndemnă: văd că ești amărât tare. Da. Sunt. Așa se vede. Uite, eu doresc să te ajut, cumva, dar nu cu un ban-doi, ci, cu ceva cu mult mai de preț. Cu ce?îți dau un hectar de pământ, că am douăzeci. Și sunt singur
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
era așa de frumos! - Așa, singură? - Nu, am venit cu George, colegul meu de bancă. Gheorghe simți ceva în glasul ei și faptul că era schimbată la față, îl puse pe gânduri. Nu știa cum să înceapă discuția și se amăra în sinea lui că nu putea să aibă o discuție între ei așa cum ar fi avut-o Maria cu fiica lor, dacă aceasta era în viață. - Fata tatii, aș vrea ca noi sa fim foarte deschiși unul către celălalt. Ai
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ei și dușmanul de moarte al tuturor caprelor de prin împrejurime, badea Vasile, cumătrul lupul, un lup viclean și chitros la suflet cum nu există pe lume. De l-ai putea stoarce, ar curge atâta pelin dintr-însul, încât ai amărî tot pământul. Bună ziua, jupâneasă! Ce vânt te aduce pe-aici? Apoi cum ce, cumetre? Am venit și eu să cumpăr de ale gurii sămi hrănesc feciorii, că-s bărbați în toată firea și au nevoie de putere, să se apere
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Înfrângând obrăznicia aretină cu forța brațului nostru. — Așa o fi precum spui dumneata. Poate că nu mi-am dat seama că fugeai cu florentinii dumitale pentru că eram prea ocupat să-mi iau tălpășița cu sienezii mei. Dar de ce să ne amărâm cu tristețile războiului, când plăcutele pajiști ale păcii se deschid dinaintea speranțelor noastre? Ți-am citit Rimele și imprecațiile Împotriva frumoasei Pietra. Așadar, rana produsă În inima dumitale de Beatrice s-a Însănătoșit? Atunci e adevărat, cum am auzit spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
adjunct, iar fratele meu lucrează la consulatul din Mexico City. Noapte bună. — Și... noroc, Bleichert. Am închiriat o cameră la un hotel situat la doi pași de strada cu bordeluri / cluburi de noapte. Am dat doi dolari pe o cămăruță amărâtă de la parter, cu vedere spre ocean, un pat cu o saltea subțire ca foaia de hârtie, o chiuvetă și o cheie de la W.C.-ul public pentru bărbați de afară. Mi-am pus valiza pe scrin și, înainte să ies, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deplină și tăcută, un sentiment ce nu mai exista între alți frați ai mei. Biata Bilha. După Dan, ceilalți copii ai ei - un băiat și două fete - au murit înainte de a fi înțărcați. Dar n-a lăsat tristețea să-i amărască sufletul. Ne-a iubit pe noi toți în locul lor. Iacob era acum un bărbat cu patru neveste și zece fii. Numele lui era cunoscut în împrejurimi. Era un tată bun și-și lua fiii cu el peste tot, de îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bătrâni istoviți de vârstă, câțiva bolnavi și câteva zeci de babe. Era oare răzbunarea vreunui zeu? se întreba el neregăsindu-și pacea. Robia, firește, nu-l îmbia. Cine însă va munci pentru el, în această adunătură de neputincioși? Îl mai amărâse și batjocura strigată de la gardul țarcului de arcașul Mai-Baka: "Ai să fii înconjurat numai de femei. Pune-te pe trai, Tela!" Așa i-a strigat Mai-Baka, iar ceilalți au râs, oricât de mare le-ar fi fost durerea plecării, când
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rușinat cu fața spre largul mării. Numai Auta văzu, dar de față cu slujbașii regești nu îndrăzni să-i pună mâna pe umăr. Încercă totuși să-l mângâie altfel. Îi spuse încet, ca să nu fie auzit de alții: - Nu te amărî, nu ești tu vinovat. - Dar cine? L-a biciuit numai din pricina mea, am văzut! Crezi că eu nu știu că nu-i ușor să-ți lași copiii flămânzi și să fii rob la alții? Trebuia să nu-l mai întreb
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și vei afla, mai bine decât ți-aș putea-o spune eu, cum o astfel de tortură - În esență odioasă! - devine tolerabilă numai prin prisma unui mare succes și, prin comparație, În câte feluri poate fi insuccesul chinuitor și tragic, amărându-ți fiecare ceas și ramificându-se În fiecare pulsație a conștiinței.“ Și nu era de părere că Își exagerează durerea. Hotărâse să asiste la ultimul spectacol din seara aceea, pentru a-și lua adio de la actori și, poate, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
naționale și construind, la căpătâiul lor, cîte-un combinat. Devenise notoriu cazul unui delicios poet omagist care, înarmat doar cu semiluna unei unghii și cu bocceluța unei pungi de rahat, detașate, cică-se, de la făptura prezidențială, colinda județele, înfiera apucăturile mic-burgheze, amăra existențele primilor-secretari, îmbulzind pe stadioane pogoane de băștinași, înaintea cărora zăngănea mai întîi unghia, desfăcea apoi, fără somație, și bocceluța cu fecale, și, asigurîndu-se de imposibilitatea evacuării incintelor, mizerabilul recita apoi ore întregi, mulțimilor îngrozite, din versurile sale descălțate. I
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În Arabia Saudită, cu douăzeci de ani În urmă, și controalele de trafic arbitrare pe care le făcea poliția religioasă În săptămînile de dinaintea Crăciunului. Nu numai cel mai mic strop de alcool festiv era ținta mîinilor lor alunecoase, ci pînă și amărîtă de coală de ambalaj pentru cadouri de Crăciun, cu sinistrele sale simboluri reprezentînd bușteni, frunze de laur și viță de vie. Eu și Frank stăteam pe bancheta din spate a Chevroletului tatei, strîngînd În mîini trenulețele - care aveau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de mila voastră disprețuitoare. XXXV ― Poate, ar trebui să renunț, Galilei, să-ți spun mai departe ce cred. Încep să te irit, îmi dau seama. Și n-aș vrea să mă așezi printre "procurorii", cum îi numești tu, care-ți amărăsc bătrânețea. Oricât de mult te-ar mira că un necunoscut îți spune o vorbă atât de ciudată, mă leagă de tine ceva care, în același timp, mă desparte. Și eu gândesc cu inima, Galilei, chiar dacă, prin intransigența mea, ți-am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
găseau portocale prin prăvălii decât din pură întâmplare în acea vreme. Chiar dom’ Zăbirică ridica neputincios din umeri: „Mai bine cere-mi Șogunul sau Mircea Eliade, pastă de dinți Maxam, pepsi, sardele socra sau chiar unghiere chinezești, dar nu mă amărî cu portocale, că mă depășește problema. Sunt trecut pe lista de așteptare, dar mă concurează Gospodăria de Partid, că strânge pentru pachetele de Plugușor, că vine micuții la Nea’ Nicu și ce să le dea omu’? Portocale și pupici!“. Ceapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]