9,447 matches
-
O viață, al cărei destin se voia croit pe un drum periferic, oferit orfanului sărac și umilit, dar care a urmat alt drum, al unui suflet mare și caracter frumos. Peripețiile din Ucraina și Kazahstan sunt povestite cu un haz amar, presărat cu vorbe de duh din înțelepciunea moldovenească, tip: „taci și-nghite, că așa-i până la fund” sau „în mașini deschise, prin colbul din stepă, arătam, nici noi ca dracu, nici dracul ca noi”. Lipsit de îndrumarea unui om matur
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
Deșteaptă-te române” a fost proclamat imnul de stat al republicii. Urmare acestor măsuri, în toate întreprinderile, rusofonii au reacționat energic și s-au organizat operativ în partidul „Edinstvo” refuzând să învețe limba română și să vorbească românește. O experiență amară, pentru noi, românii, eliberați de sub jugul cuceritorilor, care întotdeauna au pretins că noi am fost înapoiați, iar ei au fost eliberatorii noștri din starea de incultură și subdezvoltare. De aceea, acțiunile rusofonilor au fost viguroase pe toate planurile. Pe plan
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
unui proiectil și „aruncat din tranșee ca un dop de la sticla de șampanie”. Toate aceste fapte mârșave i-au întărit convingerea că „aceste pierderi demoralizatoare nu sunt întâmplătoare, ci e o trădare de neam, de patrie...”. Mai departe, constată cu amar că „suveranitatea republicii, de fapt, se reduce la obrăznicia conducătorilor de toate rangurile de a îndobitoci omul de rând cu minciuni și făgăduieli...În rest, Moscova ne duce de funie într-un hău, cu ajutorul guvernanților „noștri”. Cu astfel de convingeri
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
Dar adevărata descoperire a vieții creștine ca luptă și nevoință reprezintă trăsătura esențială a postiri. O credință care nu a biruit îndoielile și ispita este rar o credință adevărată. Din păcate, în viața creștină nu este posibil niciun progres fără amara experiență a căderilor. Prea mulți încep postirea cu entuziasm și renunță după prima cădere. Dacă după ce am căzut și ne-am supus poftelor și patimilor noastre reluăm totul de la capăt și nu renunțăm indiferent de câte ori cădem mai devreme sau mai
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
acel de dor flămând? Și-n câți din fulgii ce plutesc Să cern din puritatea ei, Să troienesc cu ei alei Pentru acei ce se iubesc? Sau câte-n noapte adieri Dospind de-arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite mângâieri? Adie-n picături sau fulgi, Al vrerii Tale mir și semn Pentru iubirea mea îndemn, Dă, Doamne, dorul să-l alungi! *** Referință Bibliografică: Dă, Doamne, dorul să-l alungi! Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DĂ, DOAMNE, DORUL SĂ-L ALUNGI! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382814_a_384143]
-
subestimate. E un proces civilizat, cu o finalitate constructivă, ale cărui "promovări" și "retrogradări" se produc nu în chip samavolnic, ci într-un climat de discuții critice libere. Perfect avizat asupra situației, Constantin Abăluță rostește fără menajamente o sumă de amare adevăruri: "E nesincer și pueril argumentul după care nu avem destule valori ca să ne permitem "demolarea" lor. Nimeni nu vrea să recunoască deschis că din comoditate și din teamă de nou (interesele partizane nu vrem dinadins să le luăm în
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
Nicole Iorga. Păstorel a voit a fi și a fost necruțător cu cel căruia i-a atribuit vina pentru situația grea în care se afla România în timpul guvernării sale. Păstorel declara: „Văd în picătura de cerneală, cu care scriu, lacrima amară pe care o varsă un neam deznădăjduit și simt adunată în ascunzișul penei mele toată indignarea publică”, precum și „M-am coborât în fundul prăpastiei care stă să ne înghită țara, și din fundul prăpastiei strig... La fiecare colț de stradă nu
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicosvschi () [Corola-journal/Journalistic/82_a_227]
-
ce puteri are, constituțional, a rostit un "Ar trebui să..." pentru a nu fi acuzat că se desolidarizează de persoane pe care le-a susținut pe vremea precedentului său mandat cu prelungiri. președintele a lăsat în seama premierului Năstase partea amară a pilulei. * Asaltat de presă la începutul săptămînii trecute, Năstase a făcut o declarație din care reiese că inițiativa celor doi senatori ai PDSR nu are susținerea partidului și că la guvern nu s-a discutat nici un proiect în această
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16107_a_17432]
-
56 oferă nenumărate ocazii de reflecție pe un astfel de temei. Este cert că insurgenții au așteptat (e adevărat, în disperare de cauză!) o reacție internațională, coordonată, în favoarea lor. Față de tragismul zilelor represiunii, slabele speranțe primite din Apus vor fi amar ironizate de către Tibor Méray (un nume marcant al revoluției). Există în carte frapante analogii cu revoluția din decembrie '89, începând cu simbolurile fluturate (drapelul național cu stema comunistă decupată), lozincile ("Armata e cu noi!") și continuând cu modalitățile concrete de
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
consimți bucuros la statutul său de amator, lăsîndu-l mai curînd nenumit. Categoric, cuvîntul "amator" are conotații negative. Asemenea conotații încearcă Booth să elimine, cu această carte. Mai întîi de toate, ne atrage atenția asupra etimologiei cuvîntului: amator vine de la latinescul amare, prin urmare semnificația sa inițială nu se leagă de îndemînare, aptitudini, performanță, ci simplu, de iubire, de pasiune și plăcere. Amatorul este, pentru Booth, un pătimaș îndrăgostit de ceea ce face, atît de îndrăgostit încît nu-l mai interesează dacă primește
Din pură plăcere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16105_a_17430]
-
că dintotdeauna universul a ființat și s-a dezvoltat sub semnul agresiunii: Toate sunt în veșnică pândă și distrugere. E un asalt continuu al puternicului asupra slabului, al urâtului asupra frumosului, al haosului asupra armoniei.� Dar nu refuză cadrul... Ludic, amar, cu largi răsfățuri discreționar digresive, tot atâtea capcane ale unei acțiuni rămuroase, condusă, pe alocuri, în clară manieră urmuziană, romanul nu-și divulgă cu ușurință cheile. Aluzivă la stări contemporane, dacă nu din imediata actualitate, narațiunea se refugiază cu voluptate
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
puțin cu marele cugetător Marin Voiculescu, care a cugetat pentru noi, printre multe altele, si următoarele cugetări: Instrumentele muzicale sunt însuflețite de om și omorâte tot de el. Plămânii istoriei nu sunt scutiți de caverne. Multe din poamele vieții sunt amare. Drumul spre stele ne obligă, uneori, să trecem prin mai mulți nori. Numai tinzând către ceva dăm de necunoscut. Și pe drumul iubirii există multe alunecușuri. Ne adumbrim viața cu propriile noastre iluzii. Indulgenta se plătește scump. În știință, din
Taciunii iubirii nu fac fum, dar fac foc by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19788_a_21113]
-
a făcut grea, de culori și substanț e intense, plină de amănunte materiale. Tristețea emfatică de la 1910 a căpătat, în 1923, accente aluzive, discrete, expuse în simboluri ușor descifrabile. Din faza maturității datează și volumul Satul meu, complement mai degrabă amar și grav al atmosferei de decadență aulică din Pe Argeș în sus; de data asta, un sat moldovenesc sărac, Miorcani, oferea o cu totul altă imagine a lumii țărănești, foarte departe de bucolica balcanică. Tot prozodia are și aici ultimul
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
ar conveni dacă se taie salariile și pensiile, ca să nu-l deranjeze una-două Boc, cu tot felul de calcule și estimări. Când mai observ și o traducere din Financial Times, în care suntem certați că nu ne-am luat doctoria amară, gata, am și tras o concluzie: Pândaru își face concediul împreună cu Adrian Vasilescu. Puterea scrie că o delegație a Ministerului Economiei face o vizită în Coreea de Sud, ca să ne procopsească, peste vreo patru-cinci ani, cu o centrală nucleară din Asia. Nu
Ziare, la zi: Noua centrală nucleară, la Cioflinceni () [Corola-journal/Journalistic/28055_a_29380]
-
nimeni dintre futuriștii ruși... Înconjurat de «paseiști», de tineri vulgari, ba și de unii bătrânei care, precum spunea el însuși, «greșesc chiar și atunci când au dreptate», Marinetti a prins în fine a tânji: la ultima sa prelegere dânsul a afirmat amar că publicul îi aplaudă nu ideile, ci temperamentul. Era la Conservatorul din Moscova, unde a spus următoarele: «Aplauzele dumneavoastră se referă mai mult la cuvinte, decât la idei. Vă place oratorul, nu și ideologul». (Iar pentru Marinetti ideologul/ ideologia contau
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
străpuns ca rit al învierii...” - cf. Miel al durerii (variantă). Moarte inițiatică, autosacrificială, a Poetului, pentru a adeveri Efectul Soteriologic/Cathartic, al Poeziei: “Nu plânge-n vis bătrân, Miel al Durerii... / În paradis vor înflori iar merii/ Gustând sămânța cu amar ocult,/Cunoașterii altoiul vindecării/ Cel reprimit ca dar, prinos plăcut,/Se-nfrupte-n noi misterumpreunării?” cf. Miel al durerii (variantă). Iată cum apare Poetul eliberat/mântuit, prin Logos orfico-demiurgic imperativ și inspirat, chiar theogonic, întru a sa demiurgie: “Dați-i
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
un anumit fel de paste. Antonio Passarelli este unul dintre foarte puținii discipoli căruia i-a deslușit secretele sale. Tot așa, a furat (pe bani grei) meserie de la Vissani, Tacchela, Cognini, cu toții niște Pavarotti ai bucătăriei italiene. „Înțelegi ce gust amar am când seară de seară clienții mei, oaspeții mei îmi cer ciorbă de burtă, cartofi prăjiți și grătar și beau vinuri dulci și demiseci. Dar nu mă descurajez, e nevoie de timp. Educația, inclusiv cea gastronomică, cere răbdare“. Cel mai
Agenda2003-9-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280757_a_282086]
-
Prigoană de creștere a natalității, prezentată de România Liberă. Deputatul zice să dea statul o garsonieră gratuit fiecărui nou născut. La banii ăștia, am putea să și importăm copii, cum făceau străinii cu ai noștri în anii 90. De unde atâta amar de case? Probabil de la Negoiță, va spune Prigoană, care a votat pentru la moțiune, după ce plecase, verbal, din PDL, deci trebuie să-și găsească alt partid și alt primar de sector cu șanse, că gunoaiele alea nu se finanțează singure
Ziare, la zi: Evenimentul Zilei a întors armele () [Corola-journal/Journalistic/28078_a_29403]
-
mamă cu doi copii, necazurile continuă. Se trezește prins la mijloc în spargerea unei bănci, iar la poliție este pur și simplu incapabil să-și dea numele. Pentru că este amnezic. Filmul este povestea omului care îsi pierde memoria, o poveste amară, dar și tandră, generoasă, dar și ironică în morala ei deloc măgulitoare pentru societatea bunilor contemporani. Bărbatul stâlcit în bătaie - nu este prima oară când vedem violența cotidiană în filmele lui Kaurismäki - începe o nouă viață printre marginalii din Helsinki
Agenda2003-12-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280828_a_282157]
-
Mamii, hârca! Sara, nu e frumos! Lasă, moșule, că o să mor eu și am să mă fac moroi și abia atunci am să-i beau toată țuica și tot vinul din butoi. mi-a zis moș Gheorghe cu un zâmbet amar în colțul gurii, apoi s-a întors către maica Ioana Păi, fă femeie, lacătele sunt și ele lacăte doar ca să uiți pe unde ai pus cheile... Și-apoi să te frămânți încoace și încolo și să huidui ca să îți treacă
Din brațele lui moş Gheorghe, spre lume. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/90_a_404]
-
negru stătut.// aprinse altă țigară,/ altă rămășiță a timpului” (ziua de lucru). În fine, poetul se compară cu un cal, precum în pictura lui Franz Marc, care de la o vreme nu înfățișa decît cabaline. O figură neomitologică, de un pitoresc amar, neexcluzînd nuanța satirică (biblia belgrad eu și moara lui take). Așadar solitudinea nu e un vid, ci o existență sui generis, umplută de imagini febricitante pentru a provoca Neantul. Nu pentru a-l combate, ci pentru a-l ațîța, așa cum
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
insultele murdare, Plătind în felu-acesta păgânele rituale, Păcatele, ce-ți luară și dreptul la mormânt. O spânzurat ridicol îți înțeleg durerea Și, cu infama-ți soartă fraternizând deplin, Îmi strevezește dinții, născut din vechiu-mi chin, Ca o vomitătură, un râu amar ca fierea. În fața ta biet diavol, care îmi ești emul, Simții din nou în mine iscându-se acele Pliscuri de corbi și boturi hulpave de pantere Ce altădată carnea mi-o sfîșiară dur. - Era în pace cerul și marea albăstrie
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
Răzvan și Vidra, Hajdeu nu tratează numai un subiect istoric ci și realitatea socială din acea vreme, precum și situația de robie a țiganilor. Astfel, când Răzvan găsește punga pierdută de Sbierea, scoate galbenii și ținându-i în mână, spune cu amar. (Vă jur că redau totul din memorie. Aici în Franța unde scriu aceste amintiri nu am piesa de teatru. Versurile ce le redau mi-au rămas întipărite în minte din timpul repetițiilor, nu mi s-au șters din amintire. Ce
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
căci e rostit de... om, și dacă apasă, o face cu o greutate surdă și constantă, care devine aproape o obișnuință. Un element al tradiției - acel adevăr care numește lucruri și înscrie ființele într-o devenire - „durerea noastră surdă și amară”, cum ar zice T. Arghezi -, concentrat într-un eon al melancoliei, îndurerînd existența în devenirea acesteia, dar ferind-o de pieire. Dacă Dinu pune acel diagnostic pruncilor lui, nu o face pentru că ar simți sau ar intui un sfîrșit al
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
Dar forța efemerului revine, înainte ca vreun act constructiv să fie împlinit. Maria Dinului refuză să-și pună întrebări existențiale, le alungă de la ea imediat ce ar încerca să-i pătrundă în minte: „Nu știa ce-i, dar simțea că-i amar, și nu știa de ce-i mai vine în minte: că, adică, de ce mai trăiește omul în lumea asta? N-a răspuns niciodată decît ridicînd din umeri, și, deci, îi era ciudă că, din cînd în cînd, îi vedea iar gîndul
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]