844 matches
-
stelară, de la care, ca și gnosticii, se revendică poetul, el însuși un înger căzut în lume, căldura și inocența căminului unde cântărețul iubirii înalță encomionuri sau așteaptă ca iubita să-l împuște cu „tija unui crin” ori, amândoi, să părăsească „amarul Megalopolis” spre a acosta în „Golful Serenității”. Omul interior (1985) potențează temele primei cărți și lasă să se vadă mai clar procesul de zămislire a tabloului-viziune, prin proliferarea halucinantă a imaginilor culese din plină și banală realitate cotidiană (un fel
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
bahică, deschizându-și sufletul său de om al norodului și recapitulând, de astă dată într-un ton mai potolit, deși la fel de apăsat, durerile trecute: Dar dacă n-am trântit paharul E ca să-l mai golim odată Zicând „să piară tot amarul Și răul tot din lumea toată”. Apoi vom sta ca buni prieteni Spunând și lucruri mari și fleacuri De dragoste, de munți, de cetini; De câte-am pătimit prin veacuri. Lirica lui M. Beniuc reprezintă, în totalitatea ei, una din
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
antologii. Dintre încercările pentru teatru în care s-a încumetat, unele s-au păstrat în manuscris. Cu ecouri ale unui eminescianism diluat, B.-C. compune într-o gamă minoră, cântând - în „doine”, în câte un sonet - bucuria dragostei, mai rar amarul ei, înseninându-se în gestul cucernic al închinăciunii. Alternând lacrima promptă cu zâmbetul inocent, mai și căzând pe gânduri, în cogitații de album, stihuitoarea se simte fericită în cadrul rustic, în vreme ce față de orașul păcătos ea face alergii sămănătoriste. O notă de
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
copilul său mic? - și urla la fetiță cu o voce răgușită, dar răsunătoare, ba o mai și înjura că o bagă undeva dacă nu tace odată... metode feroce pe scurtă durată... Toți din familie stăteau jos, numai micuța își striga amarul către lume, stând în picioare... nu spre familie... vorbea cu lumea întinsă despre suferință... omul enervat la culme se ridică și face un pas amenințător către pitica, care de spaimă se așeză forțată pe scaun, dar plângându-și soarta de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
jocuri de noroc.) Noaptea se scurgea. Ouzo curgea Întruna. Veniră muzicanții și Începu muzica rebetika. Erau cântece despre pasiuni mistuitoare, despre moarte, Închisoare și despre viața pe străzi. ― La bodega cu hașiș mă duc zi de zi, cânta Lefty. Dis-de-dimineață, amarul spre-al nimici. Două fete de harem am zărit pe nisip, erau destul de amețite, dar frumoase la chip. Între timp, narghileaua se umplea. La miezul nopții, plutind, Lefty ieși din nou În stradă. O alee coboară, cotește, se Înfundă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Milton Începu să plângă. Dintr-o dată, fața i se umezi și și-o atinse, smiorcăindu-se, cu lacrimile curgându-i șiroaie. Se lăsă pe spate și, cum acolo nu era nimeni să-l vadă, deschise gura și-și revărsă tot amarul care-l copleșea. Nu mai plânsese din copilărie. Sunetul pe care-l scotea vocea sa gravă plângând Îl surprinse. Aducea cu un urs rănit sau pe moarte. Milton hohoti În Cadillac și mașina Începu iar să coboare. Nu plângea pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oftat, pune stilusul jos. — Și ce-ai vrea să fac? se rățoiește Augustus la el. Dar glasul îi sună obosit. Continuă în surdină: — Tu nu înțelegi că și 28 de legiuni sunt prea puține pentru paza imperiului? Ianuarius își înghite amarul. Poate, dar reorganizarea armatei s-a făcut nu numai pe considerente politice, ci și financiare. Trebuie știut dinainte cât costă întreținerea unei asemenea forțe uriașe. Împăratul îl vede că tace. Ridică tonul: — Probabil că în mintea ta minusculă... Se lovește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din dotă și a unei treimi din celelalte bunuri. În folosul lui și al copiilor. Plus decăderea din drepturile părintești. Altminteri, în urma unui divorț, lui i-ar reveni doar câte o șesime pentru fiecare copil în viață, până la maximum trei. Amarul îl încearcă din nou. Zestrea femeii a încetat de mult să mai treacă irevocabil în mâinile bărbatului. Este mai degrabă un împrumut acordat soțului. O bine cunoscută gheară începe să-l zgândăre în stomac. Jigodia! Nici o femeie nu l-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce zice, mi-a cerut voie, iar eu, fără să mă gândesc la nimic rău, i-am permis. Expiră zgomotos: — Și acum, fiu-său, în cârdășie cu Vascularius, vrea să scape de mine! Scuipă cu năduf ca să-și mai descarce amarul. Două jigodii! Asinius Gallus meditează cu bărbia sprijinită în pumni. Chiar dacă moștenirea unui latin iuniat nu mai merge la fostul stăpân, ci la rudele de gradul unu și doi, totuși Scribonius Libo încă mai deține o parte din afacere prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-i spună Germanicus, dar se stăpânește. N-are rost să se răz bune pe ea pentru greșelile lui. Privirea cercetătoare a lui Herodes Agrippa îi învăluie rapid. Nu e el omul să se lase înșelat de aparențe. Își înăbușă amarul cu un suspin. La ce-i folosește Mariamnei nefericirea lui Germanicus? Se dă la o parte s-o lase pe Antonia să treacă. Femeia însă rămâne pe loc și spune: Mi-aș dori mult ca fiii și nepoții mei să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Nici o scînteie-ntrînsul nu-i candidă și plină, Murdară este raza-i ca globul cel de tină, Asupra cărui dânsul domnește pe deplin. Spuneți-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră Cu-averea și mărirea în cercul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de față, Dovedite de minciună Cer să sting a lor vieață. Dulcea lor zădărnicie Nu mă-ndur s-o pun pe foc, De și-mi stau atât de triste Că nu pot muri pe loc. {EminescuOpI 126} Voiu păstra întreg amarul Și norocul ăstor foi, În durerea vechii pierderi Recitindu-mă-napoi; Numai vestea blînd-a morții, Foaia tristă le-am adaos: Moartea vindec-orice rană Dând la patime repaos. {EminescuOpI 127} DESPĂRȚIRE Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o urmă de glonț căpătată în bătălia de la Suriagehara dintre Stăpân și clanul Ashina. În ultimii patru-cinci ani, unchiul se șubrezise mult și ajunsese să bea și să-și plângă de milă ori de câte ori venea pe la samurai. După ce-și vărsa amarul, pleca acasă trăgându-și piciorul rănit ca pe un câine șchiop. Lăsându-și oamenii în umră, samuraiul urcă singur dealul până acasă. Fulgii de zăpadă dansau prin văzduhul necuprins, cenușiu, iar casa și hambarele i se iveau în față ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lumină al celor din întuneric. și strigătul din zori al fiilor nenăscuți vreodată. Mă apasă indiferența lumii față de eternitatea primită în dar.. Nu mă miră fățărnicia și minciuna, ce lasă urme adânci pe coloana infinitului din noi. Și-mi plâng amarul întregii lumi și rănile ce încă-s vii, prin colțuri ascunse. În timp, furtuni se nasc și se sting in mine, cu zgomot surd. Mă doare eclipsa totală de dragoste și iar urc învinsă în căsuța din turn, a inimii
Eternitate by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83233_a_84558]
-
care mama lui Îi ținea calul, cadoul primit de la tatăl său la scurt timp Înainte ca acesta să moară de emfizem. El era băiatul bogat, iar ea femeiușca aceea care se descria ca având „un suflet bogat și plin de amaruri“. Ea fusese limanul lui secret, undeva Între alinare și evadare. Când Împlinise douăzeci de ani, plecase Într-o călătorie cu mașina spre Southwest. Îi trimisese vederi, dar ea nu avea cum să Îi răspundă, iar când s-a Întors, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
e mai grav. Am început să beau mai mult. Înainte mă delectam cu sake, după atac beau numai whisky. Golesc o sticlă de doi litri într-o săptămână. Beau de unul singur. Nu pot să dorm. De aceea îmi vărs amarul bând whisky. Beau, mă culc, la 02.00 mă trezesc să mă duc la baie. Adorm pe la 20:00 și, la ora aceea, mă trezesc brusc. Pe la 03.30 încep să visez. Mereu aceleași vis. Merg pe undeva și cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
El e-n lipsă, Păcatu-i pe suhat, Un soare sub eclipsă Și negură pe hat. Și când vine sorocul Pe care nu îl știi Se stinge iute focul, În van îl mai îmbii. Atunci eterna noapte S-așterne peste tot, Amaruri îți vin coapte Și cel mai drastic vot. 18 mai 2004 TIMPII TOȚI TOTUNA SUNT Trecutul vine în prezent Spre a muri în viitor; Prezentu-n rol de repetent Departe-i de ce-i priitor. Prezentul - fals plenipotent - În grabă fuge în
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
-s deschise”; Intră-iese doar cu vise Cine nu vede în coșciug Icoana proprie sub jug. 6 aprilie 2005 Unii au, prea au; alții n-au, prea n-au - Paradox ciudat, ce îl spun pe șleau. Eu sunt la mijloc cu amarul meu, Nu mă plâng deloc, deși-mi este greu. * Iar guvernul ne lansează Noi scumpiri ca mari torpile, De mă întreb cin’ ne pansează Rănile din aste zile? * Unde merge mia, mergea, ieri, și suta Mia, azi, e slabă, suta
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
S-o rup și s-o sfâșii în tainică tăcere, Să blestem gelozia, a dragostei oprire, Iubirea aș trăi-o ca pe o nemurire. Prin minte gânduri negre mi se petrec adânc Din inimă suspin și nu vreau să mănânc, Amarul de venin mă doare și m - a-înfrânt Când dragostea-i pierdută e ca un trist mormânt. PENTRU TINE, MAMĂ DRAGĂ Nimic în lume nu-i mai sfânt Ca dragostea ta mamă pe pământ, Iubirea ce ți- o port cu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
l-a aruncat În stradă și atunci mujicii s-au transformat În proletariat. Acum a dispărut și proletariatul. Tare mai e Înnoroiată Rusia aceasta a voastră și norodul tare năcăjit. Mai toarnă-mi, Mașenca, un păhărel, căci m-a apucat amarul. Privesc și văd pretutindeni doar cizme și pufăici. Stau aici pe scaun și mă Întreb: ce-i de făcut? Ce se Întâmplă cu toată această omenire!? Mă uit la tine și mă gândesc la cu totul altceva. Oaspetele părea frământat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prăpădite. Și În tot acest timp n-a căzut un strop de ploaie. Ziua era arșiță cumplită, iar noaptea se mai răcorea un pic - și spre dimineață pica rouă. Ostaticii Își scoteau limbile Înnegrite printre crăpături și-și mai alinau amarul. În primele trei zile, strigătele și gemetele prizonierilor se auzeau ca un vuiet continuu, a patra zi vaietele au Început să se mai stingă. După o săptămână, gemetele nu s-au mai auzit defel și trenul Înainta prin stepa nesfârșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
târzii, o amprentă a suferinței în ram de pelin așezată pe doruri și visuri albastre se pogoară printre îndepărtatele astre o lume pierdută între iluzii și fantasme deșarte. Tu care-ți picuri veninul de moarte pe sufletele înstrăinate, oprește-ți amarul, îneacă-l într-un suspin înainte ca speranța să moară înainte ca trecerea ta, prea tare să doară. Ești departe... Dimineața își prelinge, razele de lumină pe trupul înfiorat, al zilei, ploaia de rouă, spală norii de zgură, iar stelele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
veche? Să fug de ea ca de o streche? Înmoi condeiul înciudată, M-apuc să scriu unde nu-i pată! Dar ochii-mi fug, Pereche-tăvălug, În stânga, sus, magnet... S-o folosesc antet? M-apuc iarăși de scris, Să-mi ostoiesc amarul... O, Doamne, roșu paraclis Pe foaia-mi de abis! Povestea-mi curge-ușor în timp, Suișuri, coborâșuri, Nu mai zăresc al petei chip Și nu-mi mai fac reproșuri... E foaia plină-aproape, E ora patru-n noapte, Străluce pata-ntre hârtoape
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
munte, sus. Sunt singură prin ea mereu. Iubitu-i dus Să caute ceva, s-aducă o podoabă În casa de la lingură zidită de o babă. Un lemn în sobă zvârl acum, pocnește jarul Și-o lacrimă-mi picură-n drumamar amarul... Se-aude-o sanie trecândtresare gândul, Iubitul nu-mi mai vine-acum. I-aș vrea alintul... E iarnă și mi-e tare frig pe dinăuntru, Afară ninge, geruiește și-n mine bate vântul, Privesc gutuia ce-mi colindă geamul înflorit Și aș mușca
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
E mare sărbătoare La mine-n cântec și la mine-n casă. Îi pun în palme sufletul și-o floare: Să îmi trăiești iubirea mea frumoasă! Poem pentru fiica mea Nisipul din clepsidră, egal și tumultuos, a luat cu el amarul, dar și ce-a fost frumos; ieri, știu, eram pe piscuri, în munți, un brad vânjos, azi, liniștit, la poale, ca un stejar sfătos; Și într-o clipă, totul s-a dus cum a venit, cărarea mi-e străină și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]