2,259 matches
-
intersecția cu Aleea Apraxin. Trecând pe sub icoana Sfâtului Nicolaie care era atârnată peste îngusta poartă de lemn, el pășea într-un univers întunecat și agitat. Muzica flanșnetei se îngâna cu zumzetul tâmplarilor aplecați peste strung lor și cu strigătele vânzătorilor ambulanți și ale buticarilor. Porumbei zburau pe deasupra tuturor și se așezau bătând din aripi lângă mâțe placide, dar interesate de șoareci. Trepte cu balustrade din lemn acoperite cu icoane făceau legătura între buticuri și asigurau comunicarea cu etajele de sus. Arome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
avea să viziteze orașul? Ultimul lucru din lume la care se aștepta, zburând prin atmosfera Înghețată spre Los Angelesul Însorit, era ca peste câteva ore să Înghețe de frig. 8 Degerând Într-un frigider ambulanttc "8 Degerând Într‑un frigider ambulant" Noaptea, târziu, cei trei aterizară pe aeroportul din Los Angeles și se Întâlniră cu Pedro, un spaniol de cincizeci de ani. Zărindu-l de departe, Desert Rose se Întoarse spre Kitty să-i explice. — Pedro e directorul de la Wild Box
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vrăjitoare ar Încerca să-l mănînce, toți oamenii pe care i-a Întîlnit (fie și numai o dată, dar asupra cărora și-a lăsat adînc amprenta) i-ar sări În ajutor. Wakefield este și el un tip destul de ocupat. Este scriitor ambulant și conferențiar În aproape orice domeniu, inclusiv călătoriile. Deseori conferențiază În locuri despre care a scris deja, oferindu-le localnicilor perspectiva unui „outsider expert“ asupra lumii care le e familiară. Păstrîndu-și o naivitate emblematică, perorează despre orice: viață, bani, artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
creatură nouă și proaspătă, strălucind de spuma inocenței și a ironiei transcendente. Nu există precedente. Diavolul apucă o frunză ce-i este la Îndemînă și și-o Îndeasă Între buze. Șuieră În ea „I Did It My Way“. Un pictor ambulant ridică ochii să vadă cine cîntă. Frunza Îi cade În cap. Crossroads. Răscruci. Wakefield va găsi răscrucea și va apuca pe un drum nou. Dacă ar fi angajat un șaman Înainte ca Zelda să fi plecat În Siberia să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ar putea purta elocința sa; se lăsa dus de val. Asta Încercase să-i spună lui Ivan. Desigur, banii erau buni. Prețul lui a crescut ușurel la Început, apoi a explodat. Nu era singurul. Era o epocă a renașterii negustorilor ambulanți, precum la jumătatea secolului al XIX-lea. VÎnzători de ulei de șarpe și guru de orice culoare se umpleau de bani predicînd mulțimilor. Paradisuri iluzorii În care se putea ajunge În baza unor formule verificate erau construite din nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu păr argintiu apare pe ecran. „Porniți calculatorul pentru a putea lua notițe“, dă el instrucțiuni. „Prima copilărie“. Un creier pe care sînt marcate anumite zone se rotește Încet alături de profesor. — Cred că pușcăriașii belgieni sînt un fel de enciclopedii ambulante, spune Wakefield. — Să mergem, răspunde Mariana morocănos. Oamenii ăștia nu au pic de milă. Cum nu are, după toate aparențele, nici cea mai mare superputere a globului. Designul american este reprezentat de un imens magazin numit ShapeShifters, tot atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
zi. Atât de siguri suntem că va avea succes. Așa că n-o să vă țină ocupat spațiul prețios, nu? Cu inima îndoită, ca un client care tocmai a cumpărat un serviciu de masă pe un preț de nimic de la un vânzător ambulant și bănuiește că lipsesc câteva farfurii, domnul Morton acceptă. — Poftim, ia chestiile astea. Sean McGee îi puse toate produsele în brațe lui Fran de îndată ce dădură colțul. — Mi se urcase inima în gât. Eram sigur că o să-și aducă aminte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
puțin nupțial, fiind îmbrăcate în pantaloni scurți și tricou. Stevie încerca să liniștească un reprezentant al Bisericii care voia să știe cine era persoana responsabilă de acest spectacol rușinos care se desfășura pe pământ sfânt, iar o ceată de negustori ambulanți, care de obicei vindeau globuri de sticlă cu zăpadă având înăuntru imaginea catedralei, menite să fie folosite ca prespapier, vociferau pentru că li se dădeau peste cap afacerile. La această scenă idilică asistau mult mai mulți ziariști decât ar fi visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu cîteva luni înainte, ca student în arhitectură al Eidgenossiche Technische Hochscule. Îl însoțea fratele său Jules, de asemenea student. Mai tîrziu, îl va urma și celălalt frate, George. Acompaniat la pian de Jules, Marcel obișnuia să apară ca artist ambulant (voce, acordeon) prin cabarete, unde cînta cîntece populare românești. Stimulat de anunțul publicat pe 2 februarie 1916 de către Hugo Ball în Zürcher Allgemeine („Cabaret Voltaire. Sub acest nume, un grup de tineri artiști și scriitori s-a constituit în scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o stație pe drumul spre Centru. Peste doi ani, după încheierea războiului, Dada va „cuceri” pe rînd Parisul și Berlinul, capitalele a două mari țări aflate pînă deunăzi în conflict. O manevră foarte... dadaistă! „Călugărul fantast” Hugo Ball și predicatorul ambulant Johanes Baader, ultimul - membru al Societății Anonime a lui Hristos, dădeau, prin fanatismul lor pur, o notă „mistică” grupării. Treptat însă, răzbătătorul Tzara începe să se erijeze în manager, intermediar de relații internaționale, strateg și, în ultimă instanță, lider al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dincolo de formule... Un caz particular îl reprezintă relațiile lui Tristan Tzara cu Marcel Iancu. Deși acesta din urmă împreună cu fratele său Jules, amîndoi studenți la Politehnica din Zürich, sînt cei care descoperă Cabaretul Voltaire, în peregrinările lor famelice de artiști ambulanți în căutare de bani, Tzara este cel care va „da lovitura”. Treptat, diferențele temperamentale evidente dintre cei doi (Iancu fiind mult mai sobru, mai riguros și mai echilibrat) se vor traduce și în diferențe programatice. „Disidența” constructivistă Das Neue Leben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Șternberg - director artistic, A. Mazo - director administrativ și Ion Călugăru - secretar al comisiei artistice. Printre redactorii teatrului s-a numărat și M.H. Maxy, care a montat cîteva piese și a realizat o parte dintre decorurile scenice. Principalul sponsor al trupei ambulante și al proiectului „Dramă și comedie” (din care făceau parte Călugăru și Maxy) a fost scriitorul, industriașul și liderul sionist A.I. Zissu, fostul cumnat al lui T. Arghezi. Reprezentările cu Cîntărețul tristeții sale de Ossip Dimov (1924-1925) și Noapte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plecau clienții, Higurashitei azvârlea onorariul de o sută de yeni în portofelul uriaș din peiele de crocodil. — Domnule Gas, mănânci shina-soba? — Shina-soba? — Da. Tăiței gătiți chinezește. Sunt foarte buni, crede-mă. Pe la nouă și jumătate bătrânul a oprit un vânzător ambulant de soba și i-a făcut cinste lui Gaston cu o porție. Aceasta era cina. Atât shina-soba de azi, cât și oden-ul de ieri i-au părut exotice lui Gaston; nu puteau fi decât delicioase, mai cu seamă pentru stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
rândul să-mi iau la revedere pe podul acela, spuse Endō zâmbind amarnic. Mi-ar plăcea ca toți oamenii „respectabili“ din Tokyo să vadă ce se petrece acolo dimineața devreme. Muncitorii se adună ca furnicile și așteaptă în fața biroului. Negustorii ambulanți trec printre ei și le vând turte din orez de douăzeci de yeni bucata. Sunt unii care nu-și pot permite la micul dejun nici măcar așa ceva... dar cel puțin sunt în viață. Pe o alee dintre două hanuri zăcea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
purtând-o Într-o altă lume. O lume fără constrângeri, a libertății, În care nu existau periferii dezolant de Îndepărtate de centrul orașului, și nici autobuze supraaglomerate, nici moșnegi scorbutici sau babe ramolite, Înarmate cu triviale cărucioare pentru cumpărături. Cadavre ambulante care emanau, ca și ferestrele și scaunele Învechite sau barele ruginite, o putoare intensă, un miros obositor de putrefacție animală. Nu mai exista nici mama cu părul ei decolorat, Îngrămădit la ceafă cu o agrafă și cu șuvița aceea provocatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mâine? Timpul trece - mai avem atât de puțin. — Acum trebuie să Închid, se Întoarce, spuse Dario. Te iubesc. — Și eu te iubesc, spuse Sasha, dar cuvintele lui sunau goale, ciudat de sărace. Și Dario plecase. Îl lăsase singur. Un vânzător ambulant, ce alergă cu sacoșa lui peticită la vederea gardienilor publici, Îl lovi făcându-l să se clatine. De la o fereastră deschisă ajunse până la ei sigla de Început a telejurnalului de la ora 20. Stoluri de rândunele isterice, disperate de iminentul sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
amintea acadelele Învelite În plastic transparent atârnate de acoperișurile de tablă ale camioanelor cu dulciuri, Își amintea ciorapii roșii umflați de cărbuni dulci, Moș Crăciunii care se lăsau fotografiați lângă săniile lor de carton, steagurile Italiei care fâlfâiau pe cărucioarele ambulante și În centrul acelui vacarm, aproape de fântâna arteziană, caruselul cu căluții mecanici care se rotea Încet În timp ce În difuzoare bubuia Lambada. Dar acum, Într-o seară obișnuită, aici erau doar turiști care făceau fotografii lângă Fântâna celor Patru Fluvii - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
făcut nici o crimă. Nimeni nu te condamnă pentru tentative. Se plimbară pe străzile din centru - uitându-se prin vitrinele luminate chiar dacă magazinele erau Închise, oprindu-se să admire obeliscul din Piața Panteonului, coloanele Înțesate de turiști japonezi și de vânzători ambulanți de cărți poștale. În ciuda orei târzii era Încă deschis, căci se desfășura o vizită organizată, nocturnă. În cupola templului era o gaură prin care se vedea un disc albastru Întunecat tăiat În două de umbra unui nor - cerul. De ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mort, făcuse minuni. Era un medicament puternic și care putea să readucă viața într-un corp măcinat de Zogru. Dar, desigur, încă nu se știa ce conține sângele lui Andrei Ionescu. El devenise o rezervă importantă, un fel de antibiotic ambulant și atât. Dar cum în ultimele săptămâni nu mai depistase nicăieri misteriosul virus, nu avea nici un material de studiu, nici un sânge infestat, în afară de al lui și al senatorului. Iar noaptea, la Arene, a fost una puternică: Giulia era cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
scaunele din sufragerie. Doamna Grielescu nu se simțea niciodată prea bine cu sănătatea. Judecând după ridurile feței, trebuie să fi fost trecută de șaizeci de ani și nefericită din această pricină, dar foarte exigentă cu bărbații - un manual de etichetă ambulant. Era cu neputință să‑ți dai seama cât cunoștea din trecutul de Garda de Fier al soțului ei. La sfârșitul anilor treizeci, când nemții cuceriseră Franța, Polonia, Austria și Cehoslovacia, Grielescu era mare ștab cultural la Londra și, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și ea cu o plecăciune și o cruce mică, repezită. Era în costumul cărămiziu popa, cu umbrela șiroind, cu geanta voluminoasă lucind de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri, perturbând dulcea tihnă a făcutului de-a muncitul cu care vrednica funcționărime aștepta ziua de leafă. Așa cum prevestise acela, procesul se amânase. Maestrul Ieronim Pârțângău solicitase un nou termen, pretinzâd că mai așteaptă o expertiză de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de crud copil, ei, lasă, că, am să mă fac un crud și am să domin, Întreaga mea viață, tot ce va fi de dominat primprejurul meu. Și anii au trecut. Și ființa cu astfel de idei, inoculate, la hingheria ambulantă a bunicului, s-a ținut de cuvânt. În clasele primare și-a dominat, În diverse feluri și prin multiple șiretlicuri, colegii. A reușit să le fie lider, din prima și până În ultima zi de școală. În liceu - așijderi. Experiența acumulată
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ale moșului, decât vaca pe care el le-o prezenta cu atâta sârg. Plus că și muncea al dracului! Ziua o excursiona, și da explicații, până i se usca gura, iar noaptea, făcea curățenie, În remorcă, aidoma Într-un grajd ambulant. Mâncare și apă, nu doar pentru animal, cât, mai cu seamă, pentru el, se găsea, peste tot, pe unde făcea câte un popas. Tractoristul, băiat descurcăreț, pretutindeni, făcea cum făcea, că, mereu, găsea șprițul mult dorit și mult iubit, atât
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
răscolesc printre cărți, îmi mărturisi omulețul bătrîn și politicos. Cînd răscolești printre cărți e ca și cum ai căuta o perlă rară într-un maldăr de creiere. V-ați gîndit că aceasta ar putea fi definiția unei cărți ? o bucată de creier ambulant, un fragment de creier pus în circulație... oamenii care scriu mult își transferă aproape tot creierul în cărți. Uneori am impresia că Balzac, spre sfîrșitul vieții, nu mai avea niciun strop de materie sub cutia craniană, tot conținutul ei fusese
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
imediat, înapoi la Galați, în centrul universitar micuț din orășelul de provincie. În jurul căminului întâlneai cel puțin cinci cârciumioare cu câte o grădiniță discretă în spate iar în jurul facultății erau și mai multe. Prin ele cântau numeroși vioriști, guriști, acordeoniști ambulanți și majoritatea erau destul de buni, interpretând ce melodii pofteai chiar din repertoriul internațional. Pe măsură ce și-a învățat colegii s-a împrietenit și cu cei mai mari, așa că în scurt timp a cunoscut tot căminul de utilaj-iști. Visul oricărui student
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]