4,765 matches
-
explozia unui suflet- butelie, iarbă țâșnind din morții tineri, am să vă șochez, sunt infractor, mă suport numai eu pe mine, copac răsucit de vânturi, fecioare- flăcări desfașuratepe fondul alb al sălilor de Terapie Intensivă, perfuziiprecum actul prelungit dintre îndrăgostiți, amețeala trecerii în antecamera Tribunalului Suprem , am să dau cu pietre în cercul luminos, feriți-va, cuvintele vor să recadă, grei meteoriți aprinși de iubire. Un tanar coboară scările, Îl așteaptă iubita, tânărul sunt euîn urmă cu secole, undeva, cândva, Orele
BERZELE ȘI AVIONUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379981_a_381310]
-
răspunse vărul său. Așa se procedează în ziua de azi, dacă vrei să faci rost de ceva bani. Zilele următoare Eugen se simți rău, foarte rău. Parcă ar fi fost grav bolnav. Îl dureau toate organele interne, toate membrele, avea amețeli și un rău inexplicabil îi inunda întreg organismul. Băiat frumos, înalt brunet, cu trăsături plăcute, inteligent, umbla ca un drogat, fără să consume, în realitate, deloc substanțe halucinogenei. Profesoarele liceului erau toate intrigate de comportamentul tânărului, încă de când acesta începuse
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “ÎNDRĂGOSTIT DE-O UCIGAȘĂ-N SERIE DE PE INTERNET” SAU „IUBIRE CRIMINALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381839_a_383168]
-
de graba cu care le citea. Nu își vedea numele. Hotărî să o ia de la capăt, de data aceasta din capătul opus, de la cei respinși. Aceeași goană a numelor înscrise. Zburau și note, și nume, și foi întregi. O cuprinse amețeala. Ce se întâmplă? De ce nu e pe liste? Trecuse în revistă aproape toate afișele. Îi atrase atenția, ca prin vis, o linie roșie care delimita candidații admiși de cei respinși. Numele ei era la câteva rânduri dedesubt. Consternată, Mira nu
EȘECURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381988_a_383317]
-
voi fi dacă tu rezolvi totul? -Stăpân pe sine și grijuliu. Mă gândesc cum vei fi ca soț. -Totul depinde de tine iubito, dar voi fi iubitor și atent... -Sper, iubitule. Un lucru te rog, să fii dur cu copiii! * Amețelile și grețurile îi fac zile negre Edithei tocmai când nu se așteaptă. Mirosul de la bucătărie îi face rău și cade urcând scările spre camera ei de la mansardă. -Doamne, Dumnezeule! Ce-i cu tine? se apleacă Mona și o mângîie pe
JOCUL DE-A VIAŢA 1 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381964_a_383293]
-
aveam ce mânca. Tata a vrut să lucreze, și-a căutat peste tot, serviciu, dar nu l-a angajat nimeni, deși este harnic și priceput. Și acum stau la bunica. Are ea grijă de mine. • Mie mi-e rău, am amețeli, spuse încet o fată drăguță, cu codițe, blonde, vorbind peltic. Ieri tati a bătut-o pe mami, rău de tot. Și eu am stat și am tremurat tot timpul. Nu mai am putut merge după aceea. Nu mi-am mai
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
deranjându-ne copiii... XXVIII. PLOAIA, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2075 din 05 septembrie 2016. Și plouă și plouă și plouă cu sete, cu patimă într-un nou septembrie... Și plouă cu picături dezmierdate cu aromele poamelor înmiresmate... Amețeli de dor ne pătrund ușor sub fața zilei spălată de crudă ploaie cu visele ajunse din cerul-nor răzvrătite cu nestinsă mirare în pieptul nostru mare... În toată necuprinderea zării cu forță uriașă a ploii ne răsucim, nu ne mai adăpostim
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
pieptul nostru mare... În toată necuprinderea zării cu forță uriașă a ploii ne răsucim, nu ne mai adăpostim ... Citește mai mult Și plouă și plouă și plouăcu sete, cu patimăîntr-un nou septembrie...Și plouă cu picături dezmierdatecu aromele poamelor înmiresmate...Amețeli de dor ne pătrund ușorsub fața zilei spălată de crudă ploaiecu visele ajunse din cerul-norrăzvrătite cu nestinsă mirareîn pieptul nostru mare...În toată necuprinderea zăriicu forță uriașă a ploiine răsucim, nu ne mai adăpostim... XXIX. VERDE TARE!, de Lia Zidaru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
nu suntem ca ei iubito noi nu trăim în vajnice mitologii abstracte străine de noi și de ființă nici în metafore oarbe pline de teama fatidică inexorabilă și persuasivă a morții noi nu îndrăznim să invocăm amăgirea fatalității genune și amețeala maya.șă a orbe.căirii rituale și fără speranță NU. noi ne clădim împreună fără zidiri din vorbe sterpe basilică sfântă adâncă din suflet în care izbește cu pace prin talazuri de vise Iubirea eternă din cer.titudinea sacră sădită
DIALOGURI HIERATICE VII-ECLESSIA DINTRU ADÂNCURI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381223_a_382552]
-
Meditatie > PLOAIA Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2075 din 05 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Și plouă și plouă și plouă cu sete, cu patimă într-un nou septembrie... Și plouă cu picături dezmierdate cu aromele poamelor înmiresmate... Amețeli de dor ne pătrund ușor sub fața zilei spălată de crudă ploaie cu visele ajunse din cerul-nor răzvrătite cu nestinsă mirare în pieptul nostru mare... În toată necuprinderea zării cu forță uriașă a ploii ne răsucim, nu ne mai adăpostim
PLOAIA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380998_a_382327]
-
majoritatea întâmplărilor se petrece în Rebra, localitatea natală a autoarei, evocată cu duioșie, solicitând întreaga atenție: Soarele pe timpul verii mângâie pădurea, încălzește poienile cu flori, îl dogorește plăcut pe gospodarul întârziat de amiază la cositul ierbii pe coasta abrupt, dă amețeli animalelor ce aleargă în pădure și se tolănesc la umbra deasă a acesteia. Vântul nu-și face simțită prezența, iar liniștea locului este atât de profundă, încât clipocitul unui pârâu îți dă senzația zgomotului scos de o cascadă. În ciuda acțiunii
ROMANUL DOREI ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374425_a_375754]
-
de la locul faptei alegând diferite direcții ce puteau deruta oricare urmăritor sfâșiat de intenții răzbunătoare. De ciuda că a fost păcălita așa de ușor și i-a fost sifonata poziția, de mare lider al fetelor zăpăcite, Lorry a iesit din amețeala cu care o înfășurase ,,elementul nesăbuit,, si cu un urlet de pisicuța căzută de pe acoperiș a început să -l alerge pe individ cu intenția declarată oficial de strigăturile ei, de a-l strivi, dezmembră, mutila, sfărâmă..., și ea știa ce
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
efect. Parcă cineva o lipise acolo și voia să rămână pe veci în postura aceea...,umilitoare...,senzuala, excitanta...,ca amestecăturile astea sentimentale o derutau necontenit.Era imobilizata definitiv în brașele lui puternice ce o înfășurau acum cu un fel de amețeala când dureroasă, sau plăcută, că nici ea nu mai înțelegea bine ce simte și cum de se întâmplă..., în orice caz era ceva la care ea începuse să viseze de cand ii venise ciclul prima dată în timp ce era cocoțata în cireșul
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
nu exiști dare eu sunt aici captivă într-o imagine a iubirii stăpână peste morgane cu umbra-n asfințire răstorn o ultimă sclipire de albastru peste ea pasărea albă pasărea pasăre suflet să n-o inspire pământul mai simte încă amețeala azurului prin aripi cu amintiri frământate atâta de puțin a mai rămas din zare Referință Bibliografică: Stăpână peste morgane / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2233, Anul VII, 10 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Agafia Drăgan
STĂPÂNĂ PESTE MORGANE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375484_a_376813]
-
Cu Ștefan erau și vecini, așa că dădu din umeri: - De ce întrebi? - A venit în cameră la noi să mă întrebe, pentru că suntem prietene, dacă ai accepta să fii cu el pe perioada excursiei. Oana simțise atunci că o lua cu amețeala de emoție că un băiat era pentru prima dată interesat de ea, cu toate că îi era neplăcută limitarea la orizontul excursiei. Ela continuase cu emfază: - Știu că pe tine nu te interesează băieții, așa că i-am spus că pe mine mă
PRIMA ÎNTÂLNIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372001_a_373330]
-
rău, admise puiul cel mare, doar că habar nu ai cum să te joci pe Pământ. - Să-l dăm pe tobogan? Miku-Miku se trezi ridicat și purtat în sus pe schela metalică. Ochișorul lui tremura pe antenă și îl cuprinse amețeala privind cum se clătinau treptele sub el. - Pace-pace, strigă cu glas pițigăiat. Copiii îl așezară în dreptul pantei înclinate și îi dădură un brânci. Imediat, mișcarea imprimată trupușorului mic îl făcu să zboare în jos, direct într-un spațiu plin de
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
genunchilor ce refuzau să o mai susțină și se sprijini alarmată de perete. Ochii aceia negri, hipnotici, ce o fixau în tăcere, îi blocaseră circulația sanguină aproape și simți că fluxul cald și vital, nu mai ajungea la inimă. O amețeală ciudată o învălui și inima se reduse la dimensiuni infime. - Dacă nu intri, nu-l mai pot reține prea mult! o îndemnă bărbatul nedumerit. - Da, da, sigur! bolborosi Celeste, luptându-se cu greutatea inexplicabilă a picioarelor, ce refuzau să facă
HAPPY VALENTINE S DAY de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372512_a_373841]
-
discutăm pe rețelele de “socializare” , de fiecare dată constatăm faptul că am pierdut o buna parte din zi în fața calculatorului. Evident, în anii ce vor urma, apar și efectele nedorite: problemele cu vederea, durerile de cap, durerile de spate/coloană, amețelile, nu mai putem socializa în adevăratul sens al cuvântului (și nu cea de pe Facebook). Calculatorul devine încet-încet un obiect care nu doar că ne ocupă cel mai mult timp din viață, dar ne și distruge din punct de vedere uman
CÂND TEHNOLOGIA NE AMENINȚĂ SĂNĂTATEA ȘI VIITORUL de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372993_a_374322]
-
viu, iar flori mărunte apăreau, prinse într-o clipire a pleoapei, negre ori cenușii, ca-n următoarea mișcare a ochiului să răsară picurate cu lacrimi policrome. Vârtejul acesta schimbător al nuanțelor îl covârșea. Simțea că se poticnește de ceva nevăzut. Amețeala îl făcu să se așeze. Nu știa dacă petecul portocaliu pe care se lăsase ar fi fost un covor de iarbă, după cum îi simțea asprimea proaspătă în palma sa... Nu se mai întrebă însă cu privire la alternativă, deoarece un sângeriu nesănătos
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
-se precum cornițele melcilor primăvara, când simt umezeala picăturilor de rouă la ivirea zorilor răcoroase. Săndica simți un gol în stomac după sărutul lui pasional. De fiecare dată când Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o amețeală în partea inferioară a abdomenului și i se înmuiau genunchi. Toate simțurile îi erau treze, și neliniștea de dinaintea furtunii începea să o cuprindă. Limba lui activă, dar nu amenințătoare, penetră încet și delicios cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandrețe
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
a lungul malului, încercând să-mi dau seama dacă ne ajung pietrele. Priveam din când în când lovitura barosului și gândeam: până și piatra se frânge dacă știi să-i nimerești punctele slabe! La un moment dat am simțit o amețeală. O clipă mi s-a părut că râul dispare, că nu-l mai aud. O, Doamne, mi-am zis, cum se poate muri într-o clipă! Eram nemâncată, înfrigurată! Mi-am revenit curând. Auzeam din nou Vâlsanul, îi vedeam apa
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
o va rata desigur sub nicio formă. Dimineațacând s-au trezit, amândoi simțeau oboseala unei nopți frământate. Pe Ștefan încă îl durea capul, dar nu așa de tare ca atunci când s-a ridicat de pe fotoliu cu gâtul țeapăn și cu amețeli de era să se împiedice de covor. Noroc că s-a sprijinit de masă, altfel se lungea pe jos cât era de mare. - Bună dimineața iubitule, îi spuse Gina veselă când a văzut că afară este lumină. Era ora opt
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
stejari seculari. Era să zică „Pardon!” dar zâmbi de propria-i prostie. „Când strângi în brațe un stejar mare și falnic, acesta îți redă din forța și puterea sa”. Așa că îi luă pe rând în brațe. Deodată îl cuprinse o amețeală ciudată. Cei doi stejari parcă se rotiră în jurul său împreună cu pădurea și iazul cel înverzit de alge. Ridică instinctiv privirea către bolta cerului și printre coroanele copacilor observă cu uimire că și soarele își schimbase poziția. Deși astrul zilei era
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
stejari seculari. Era să zică „Pardon!” dar zâmbi de propria-i prostie. „Când strângi în brațe un stejar mare și falnic, acesta îți redă din forța și puterea sa”. Așa că îi luă pe rând în brațe. Deodată îl cuprinse o amețeală ciudată. Cei doi stejari parcă se rotiră în jurul său împreună cu pădurea și iazul cel înverzit de alge. Ridică instinctiv privirea către bolta cerului și printre coroanele copacilor observă cu uimire că și soarele își schimbase poziția. Deși astrul zilei era
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
am simțit că se învârte pământul cu mine, că mi se pune ceață pe ochi și imediat am căzut pe trotuar ca un boxer dintr-un pumn. - Cum așa? - Foarte simplu. A fost o durere surdă în capul pieptului, o amețeală și poc, la pământ. Noroc că era zăpadă și în căzătură nu am simțit nimic. Când m-au trezit pietonii mă durea la tâmplă și acasă am observat în oglindă o pată mai roșie, cu un început de julitură. Cred
CAP. VII -BRIGITTÉ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347279_a_348608]
-
Asta era! - Și l-a spital ce ți-au spus? - Păi, nu am fost la spital. - Cum așa? - Simplu. Când a venit salvarea și au vrut să mă urce pe targă, am refuzat. Mă simțeam mai bine. Îmi revenisem din amețeală. - Totuși era mai bine să mergi la urgență. - Ei, nu am vrut să mai ajung și pe acolo. Mai eram și la ciclu și cine știe ce investigații îmi mai făceau. - Duruito, nu-i a bună cu tine. Măi, dar până la urmă
CAP. VII -BRIGITTÉ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347279_a_348608]