2,720 matches
-
pe un invalid și purtând-o spre dormitor. Am așezat-o jos pe marginea patului și am început să-i desfac nasturii de la bluză. Când n-o mai avu pe ea, oftă și căzu pe spate pe cuvertură: s-a amețit un pic, m-am gândit, desfăcându-i fermoarul fustei și trăgându-i-o în jos peste netezimea ciorapilor care îi îmbrăcau picioarele. Trăgând în jos de furoul ei, am sărutat-o pe sânii mici, pe abdomen și apoi pe interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prin locuri neumblate, aș pun-ușor unul câte unul lucrurile care trebuiesc uitate... Și le-aș împrăștia într-o noapte când luna s-ar ascunde printre nori, așa aș scăpa de amintirile toate și liniștită m-ar prinde primii zori... Dar amețite de atâtea începuturi și răsfirate printre suflet, zbuciumate când mă cuprind mii și mii de gânduri să vreau, nu pot să la fac uitate. Sunt fapte car-au sfredelit în mine și cicatricile sunt dureroase, cum să uit și să
UITAREA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364365_a_365694]
-
orice, până la jumătate din regatul sau. Iar fata a întrebat-o pe mama sa ce să ceară. Iată momentul în care Irodiada și-a zis că poate să se răzbune pe Ioan, si a îndemnat-o să ceară capul lui. Amețit de băutură dar și pentru promisiunea pe care o făcuse în fața invitaților săi, Irod trimite un slujitor să taie capul sfanțului. Și iată cum pentru o vorbă nelalocul ei, pentru o promisiune în alb dar și pentru lipsa să de
TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364397_a_365726]
-
Autorului Mai ară, Doamne, câte unul, În van, desțelenind pământul, Tăind de-a valma teiul, prunul, Uitând c-a fost întâi - cuvântul! Și lasă glia bună, grasă, În tihnă să se odihnească Și seamănă pe lângă casă, Doar viță, ca să-l amețească. Când vine toamna să culeagă, Înjură că recolta-i slabă, Dar uită că, la normă-ntreagă, Atâți-au fost: un moș și-o babă! Și iarăși stă cu mâna-ntinsă, Lui Dumnezeu cerându-i mană, Și-n candela mereu aprinsă
MAI ARĂ, DOAMNE, CÂTE UNUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364496_a_365825]
-
diavolești ale trupului, Înspre plantările miraculoase dintre idei, Între inspirările-mi sufletului compuneai.. \ Valuri de nea în mustață mea, Cu Tine în brațe, desprins de a destinului ațe, te mângâiam cu privirea, te adulam cu inima.. Te tot învârteam de amețisem, dar tu mai vroiai, de dor mă pârjolisem, da tu tot mai vroiai, cu privirea mă străpungeai ca să nu mă opresc.. dar, până la urmă ajunsesem și într-o baltă semi-înghețată..normal că m-am oprit, dar uimit și contrariat, mă
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > URME DE DRAGOSTE - CAP. I / 4 - Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului După o jumătate de oră, era deja ușor amețit de băutură. Amintindu-și de fată, a sărit din pat și a ieșit s-o caute. Ea strângea într-un colț materialele ce le folosise la curățenie. A mai șters câteva pete de ipsos rămase pe parchetul de sub pervaz și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
a astupat gura prin altă încercare de sărut, de data asta mult mai lung, apăsat, cu violență, împingându-i mult capul pe spate. A ținut-o așa până a simțit că nu mai are putere să se zbată. Ea era amețită. Aproape că se sufocase când el își plimba precipitat limba prin gura ei. A eliberat-o, observând-o atent și, sesizând că nu intenționa să țipe, a năpădit-o cu sărutări pe gât și pe umeri până a ajuns la
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
copil, nu mă pricep. - E simplu: omul, veșnic, în bătaia puștii. Din păcate, ai să înveți. Sper însă ca, până creșteți voi, să nu mai existe nici măcar ideea de război. Eu, Maria, toți din generația mea, de sacrificiu, cum ne amețesc unii, să facem mai curând schimbarea. - Mda! Voi știți mai bine. Până atunci însă cum rămâne, te duci acasă? Katy, te rog, ia-mă și pe mine! - Nu am să pot. Asta e, proprietarul stațiunii nu-mi dă voie. Trebuie
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
dezmeticit de -ascuns... Fata îi stuche nesimțirea și lasă capu-n jos cu-un plan nespus. Apoi cei doi își râd agresiunea în feluri ne-nțelese de gândul în pitiș. - Dați de băut la toată lumea ! strigă hapsânul pofticios. Și băutorii amețiți de mult încep alt chef cu și mai mult... - Să cânte muzica și să gâlgâie vinul ! continuă cu râgâială în sughiț și strivit de perne... Cu opaițe și lumânări în pâlpăit, cu cât de-mbărbătat cadâne și-amestec necunoscut în băutură
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
frunte pe beiul oțărât, ce-a fost prostit de-o fătucă de ghiaur... Satul era în necrezare de ce vedea și mulți erau în teamă în pălălaia și tăișul otoman... - Cine-o aduce vie, primește un săcotei de galbeni ! strigă tălmaciul amețit de băutură și aurul promis. Fata înfierbântată de urcuș ajunsă-n vârf de munte cată speranță de scăpare, spahii strâng cercul de-nconjor, oamenii locului șoptesc de răzbunare cu pârjol, iar muma fetii o strigă-n rugă să se-ntoarcă
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
în ultimul timp? - Am editat două cărți pe lună, în acest an. Așadar, nu mă afectează. - Ce planuri de viitor aveți? -Să cânt, să am în continuare emisiune la TV, dar nu ca și cele de pe alte canale, care te amețesc și nu pricepi nimic din ele. - Ce hobby-uri aveți? - Călătoria, muzica. - Cum vă petreceți timpul liber? - Dacă am așa ceva, călătorind. - Dacă ar fi să luați viața de la capăt ați schimba ceva? - NU. Tainele mării nu se cunosc de pe mal
SCRIITOAREA RODICA ELENA LUPU DEŢINE UN CONT... DE AMINTIRI ÎN CARE ADUNĂ FERICIRE ŞI MULTĂ FRUMUSEŢE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361516_a_362845]
-
mai putin, este rezultatul culturii și nu invers Democrația pe care o suportam azi nu este interesată de artă adevărată. Artă este un bun colectiv doar în măsura în care artiștii sunt înregimentați de partidele care ne fărâmițează și de ideologiile care ne amețesc. Artă e bună numai după ce statul o cumpăra și o legiferează că pe o prostituată de lux pentru propria lui distracție și pentru a experimenta mereu alte dogme și doctrine din ce in ce mai primejdioase. Dacă așa stau lucrurile în artă, atunci nici
CULTURA IN SUBORDINEA LUMII MATERIALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361546_a_362875]
-
am văzut-o până acum pe fata asta frumoasă ca un înger? Nici nu știu când s-a terminat melodia. - Mă cheamă Katy! zise ea. Atât am reținut din ce mi-a spus când ne-am oprit din patinat. Eram amețit, parcă vrăjit. M-am trezit complet abia când a apărut lângă mine Hernanda și m-a luat de braț, spunându-mi: - Mark, vrei să mă conduci la cămin? Serbarea s-a terminat! (va urma) Referință Bibliografică: Flori pe planeta PERLA-22
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
erau turiști străini, se auzeau toate limbile pământului. Atmosfera era prietenoasă, tinerii guralivi râdeau cu gurile până la urechi dezvelind dinți puternici și albi. Bău un whisky fără gheață. Alcoolul tare se îmbibă numaidecât în pereții stomacului ei gol și o ameți. Nu-i mai păsa de nimic. O cuprinse o moleșeală și o stare de bine de care aproape că se rușină. Îi plăcea jazzul, paradoxal o răscolea și o calma în același timp. Nici nu apucă să se întrebe cum
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
sună la poliție. Anunță că în camera 68 a hotelului Sfinx, un bărbat se află în stare critică după ce a fost lovit în cap, cu un corp contondent, în urma unei tentative de viol. A așteptat poliția acolo, lângă trupul bărbatului amețit de lovitura primită. Nu avea de ce să se teamă. Era singura ei șansă de a scăpa de acest individ pervers pe care nu-l voia sub nicio formă lângă ea. Doi lucrători din poliție au sosit în câteva minute, însoțiți
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
își deschid clopotele ca un crin imperial. Din inima Olteniei se bat vocile în gamă, recitând poeme multe. Microfonul mă-nconjoară, în ecouri, diademe, fredonând vorbele mele. Printre boabe de cafea aburii dansează făcând piruete. Timpul aleargă pe bandă rulantă amețit de-aroma tare. Prezentul trăit azi, mâine,... rămâne amintire! Referință Bibliografică: ,,Ianuarie”.../ Pe (in) vers/ Printre aburi de cafea / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2188, Anul VI, 27 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina
PRINTRE ABURI DE CAFEA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362806_a_364135]
-
gătesc Borș acru de leurdă, Păcat că trebui să postesc: Trec fetele în ciurdă... E primăvară și gonesc În cavalcada surdă În mine mânjii, mă feresc Dar teama e absurdă... E primăvară și privesc O domnișoară durdă, Ea îmi zâmbește, amețesc, Eter de crini în jur dă... E primăvară și pălesc: Cu nurii-i mă îmburdă, Dar trei salvări chem și sosesc, Cu doctori, să mă smurdă...! E primăvară și tânjesc Cu mina mea pliurdă, Cu tine-o vară să trăiesc
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI DE 1 MARTIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362820_a_364149]
-
de fond Desigur dacă ... mișcă din urechi! MITOLOGICALE Cum Noe nu luase-un inorog În arca sa, de ciudă, animalul Făcu o contestație; narvalul Semnă ca martor, ca și-un astrolog. Chiar de-a-nțeles că iar sărise calul (!) Dur, patriarhul, amețit de „drog” Aduse-n arc-un fel de omolog; O viperă cu corn ... și-urmă scandalul; Un foarte mândru cripto-zoolog, Ce studia ființe fabuloase, Născute-n hăuri sumbre, tenebroase, Veni cu probe dintr-un terfelog ... Iar Noe, spre a trece
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
un serviciu demn La un manej ... pe post de călușei! PROVERBIALĂ O mâță blândă zgâriase rău Pe bietul cățeluș cu părul creț Ce încerca să fure din coteț O rață ... prost păzită de-un dulău, Canișul, nefiind descurcăreț, Sau poate amețit chiar de trăscău, S-a încurcat și, ca un nătărău, Fu denunțat la șefii din județ. Deci, ajungând rapid la tribunal, Fu-n prima fază aspru condamnat, Dar a avut noroc fenomenal: Pisica-l apără, fără de trac, Și, la recurs
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Se răscolește timpul în zăpezi și ne topim, de drag de viață. Sloiul nostru, inima din piept, învață dezghețarea spre amiază! Atunci, când soarele se arată, răsărit din gândul tău departe, mă amețește... aroma de afinată, pusă din vară, în cămara visului, deoparte! Și ne ating fulgi albi, jucând a nopții horă, scânteie, sub a cerului vrere, rătăciri printre mii de stele, în traiectorii precise a dorurilor grele. Referință Bibliografică: Scântei / Lia Zidaru
SCÂNTEI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362887_a_364216]
-
cu femeile, cu sexul...În scrieri... Mai sunt și “eșece”, vorba celebră a odraslei fostului Președinte: Cică Nichita Stănescu a fost vizitat în Amzei de o tânără poetă ce ținea neapărat să i se dăruiască. Cum se întâmpla frecvent, era amețit de băutură. S-au dezbrăcat, poeta s-a așezat în pat. Nichita, uitându-se în jos, derutat, zice că ar fi exclamat: -“No, n-avem p...!” Facebookul ăsta ne mănâncă timpul...Dl. Alex este foarte activ și glumeț. Recent dl.
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
se înecă, orbi și începu să sufle în disperare, aruncând flăcările în vârtejuri, dar jeturile de nisip ale prietenilor lui Mărțișor le stingeau, spre furia și ciuda fiorosului războinic, care nu vedea cu cine se luptă. Când văzu că a amețit de furie și turbare și nu mai vede nimic în jur, Mărțișor se apropie de el în salturi uriașe. Începu să-l lovească cu picioarele și pumnii în ochi, în creștet, în ceafă, în foalele obrajilor, alteori în burtă sau
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
buzele unia dintre cei prezenți: - Pe noi nu ne servește nimeni ? Se lăsă preț de o clipă o liniște ciudată între comeseni, dar unul din cei de față se ridică și începu să se scalde în proprile cuvinte ce-l amețeau vizibil pe măsură ce se eliberau din gura încremenită de vremi și dură în consistență. Când saturația ajunse la maxim își făcu loc brusc, un altul ce se ridică și se răsti: - Taci, că mă doare capul de toate tâmpeniile ce le
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
Budda. Ce puteri au aceste femei, astfel să-l facă pe Zugravu să-și piardă în așa hal mințile? Aceste femei au ceva straniu în ele, ochii lor sunt lame de oțel care străpung sufletul omului, ele înconjoară victima, o amețește, și o vrăjește cu falsele lor parfumuri și cu cântecele lor în zdrăngănitul cristalin al brățărilor de argint de la mâini și picioare. Femei frumoase, dar primejdioase! Primejdioase prin magia lor, o știință secretă numai a lor; brățările lor de la mâini
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
suntem străini, Iubirea din suflet mai veghează. În liniștea nopți glasul ți-aud, Iar blândețea lui mă-nvăluiește. La tine zboară gândul meu zălud, Și amintirea ce-l însoțește. Simt și calda ta îmbrățișare, Care în pas de dans mă amețea, Iar în raza lunii îmi apare Diascret, imaginea ce mă vrăjea. Acum știu că iubirea-mi matură, În al meu suflet veșnic voi purta Și în viață,doar a ta figură, Singurătatea îmi va alina. Nu știu dac-o să citești
LA 70 DE ANI.... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363387_a_364716]