866 matches
-
și hamburgeri, care În mod clar Își făcuseră provizii pentru anotimpul rece, ieșiseră la rampă, sperând să mai spargă piața o dată Înainte să se strice iar vremea. Ruby și Sam se plimbau de-a lungul străzii, ferindu-se de pietonii amețiți, de cicliști și de rollerii În maieu. Din când În când se opreau să vadă câte un magician sau un artist ambulant sau să caște gura prin vreun magazin New Age, unde se vindeau cristale și reproduceri kitsch cu Buddha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pestriț, prin ecran se vedea brațul metalic alunecând pe discuri atunci când era în funcțiune. Mi-am spus că mi-ar fi plăcut să ascult o melodie. Oricare. Îmi veni în minte chipul femeii aceleia, prea machiat, legănându-se grosolan și amețit, în lumina izvorâtă din partea inferioară a cutiei muzicale. O minge sări din jocul de fotbal și se rostogoli pe podea. Înainte de a ieși, am lăsat un bacșiș bun băiatului, care lăsă buretele cu care ștergea tejgheaua și înșfăcă banii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
E singură, să o invităm, nu? Și înainte să-l pot opri, dacă eventual aș fi avut intenția, se ridică în picioare și, fără să renunțe la zâmbetul acela de cimpanzeu, se duce la ea. Ceilalți râd, cu toții sunt puțin amețiți. Văd că Italia dă din cap, se scoală, face un pas înapoi, se lovește de măsuța cu dulciuri, apoi se îndepărtează. Manlio se așază din nou lângă mine, pune mâna pe bricheta de aur. — De departe era vulgară, de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care și fugea spre el. — Scuză-mă, Nora, l-am lovit din greșeală. M-am întins pe covor, într-una din camerele de la etaj. Mă simțeam ca un vierme istovit, care atârnă vara bălăbănindu-se de un vrej uscat, până când, amețit, cade fără zgomot pe pământ. După cină, părinții Elsei au plecat și eu am pornit-o imediat după ei. Elsa mă rugase să-i însoțesc până la primele lumini ale orașului. Socrul meu conducea încet pe străzile întunecate pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a trecut peste ea ca un buldozer. — Am sperat tot timpul că va cădea avionul. Nu vroiam s-o văd moartă. Apoi nu mai spune nimic. Acum stă lângă tine. Și-a revenit puțin. E mai puțin speriată, mai puțin amețită. E o meduză care palpită. Pentru că între voi s-a întors apa voastră amniotică. O simt, plutiți una către cealaltă în tăcerea asta. În noaptea asta capul îi va cădea din când în când, dar nu-ți va lăsa mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
numea acum clădirea. Era principala atracție turistică a orașului. Madeleine nu ar fi ratat-o pentru nimic în lume. La mine poate că a fost schimbarea de fus orar. Nu m-aș fi pierdut niciodată dacă nu aș fi fost amețit și dezorientat. E adevărat, nu mai știam orașul, dar am un simț de orientare excelent. De-a lungul anilor, în cursul călătoriilor mele cu Madeleine, mersesem prin orașe ciudate și pe drumuri de țară nemarcate, fără să mă rătăcesc. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
strâns lipit de ureche, sperând că Ed nu o să audă cu cine vorbeam. Te-am sunat ca să mă asigur că ai ajuns acolo cu bine și să văd cum te mai simți. Bunătatea lui mă durea. —Sunt bine. Doar puțin amețită, atâta tot. — După voce, ar trebui să fii în pat. Uite, nu te mai țin, voiam doar să știi că mă gândesc la tine. Ai grijă să dormi mult și n-o lăsa pe Maria să te scoată în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că îl voi părăsi, el probabil stătea în fața bufetului din bucătărie, amestecând cănile mele de cafea cu prăjitorul lui de pâine, crezând că fiecare obiect pus la loc va repara un fragment din relația noastră sfărâmată. M-am așezat, încă amețită că mă mișcam prea repede. Am sorbit din ceai, limba mea căutând inconștient fisura de acum un an și ceva când Mark a scăpat cana pe jos. Era o cană ieftină pe care mi-o cumpărase în luna de miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vedea acum DH-7-le: mult mai mic decât propriul lor habitat, cu un singur cilindru Înalt de doisprezece metri și cu foarte puține hublouri. — Mai ai foarte puțin, Îl anunță Beth. Te-ai descurcat de minune. Norman Începea să se simtă amețit. Își Încetini pașii. Distingea acum inscripțiile de pe suprafața cenușie a habitatului. Erau acolo tot soiul de inscripții ale Marinei Militare. — Zona e la fel de curată, spuse Beth. Felicitări. Se pare c-ai reușit. Ajuns sub cilindrul DH-7 privi În sus, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
așa de nerăbdătoare să vorbesc cu el. Iar el nici măcar nu era acolo. Ce dezamăgire. Tone de adrenalină îmi curgeau în tot corpul, făcând să-mi transpire fruntea, să-mi tremure și să mi se umezească mâinile, să mă simt amețită. Nu știam ce să mă fac. După care am fost săgetată de un gând: unde era James? Vă rog să nu-mi spuneți că era în vacanță. În vacanță? Cum putea să plece în vacanță când mariajul lui se destrăma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rochie și care erau dispuse să recurgă la orice mijloace ca să pună mâna pe respectiva rochie. Oricum, n-aveam nici cea mai vagă idee ce căutam fiindcă-mi pierdusem complet imaginea de sine. Am rămas în ușa unui magazin, puțin amețită, unduindu-mă în încercarea de a evita cumpărătorii care treceau pe lângă mine și întrebându-mă dacă eram genul de femeie care se îmbracă în blugi și tricou sau dacă făceam parte din categoria celor care adoptă o fustă până la glezne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întâmplase ceva uneia dintre surorile mele? Oare Margaret fusese ucisă de un gangster în Chicago? Dispăruse Rachel din Praga? Anna se angajase? Helen își ceruse scuze pentru ceva? —E vorba de James, a spus brusc mama. —James, am repetat eu amețită, așezându-mă încet pe canapea. Of, Doamne-Dumnezeule, James! James. Nu mă gândisem la el nici o secundă cât timp crezusem că una dintre persoanele dragi mie pățise ceva îngrozitor. Cât eu fusesem în pat cu Adam, soțului meu i se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ea cu o privire spășită, Adam ăla te-a căutat la telefon. Adam! Mi s-a strâns inima. Sau poate c-a fost stomacul. În orice caz, ceva mi s-a strâns. — Când? am întrebat cu răsuflarea tăiată. Eram încântată, amețită, fericită. Înțelegeți? Așa cum ar fi trebuit să mă facă James să mă simt. —De mai multe ori, a recunoscut mama cu o figură foarte spășită. Ieri dimineață. Ieri după-amiază când dormeai. Aseară când ai fost plecată. De ce nu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trăgându-se conspirativ mai aproape de mine și coborându-și vocea cu mai mulți decibeli. O are mare? — Ce fel de întrebare e asta? am zis eu prefăcându-mă oripilată. N-o să spun nimănui, a mințit ea. —Helen! am spus ușor amețită. Cred că aș fi preferat să fi fost furioasă pe mine. Acum trebuia s-o suport jucând rolul de cea mai bună prietenă ca să afle cum era Adam în pat, pentru ca apoi să spună la toată lumea. —Și el unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cînd mă duc după un pom. Simt cum Îmi ies agale ochii din cap În timp ce ei nu-mi dau drumul mîinii, zîmbindu-mi din toată inima, nu mă lasă, uneori fac pe mine. Toți se poartă ireproșabil, sînt bîntuit de recunoștință, amețit, Înviorat brusc la ore tîrzii cînd mă trezesc lac de recunoștință. Saluturile care mă asaltează din toate părțile Îmi Încălzesc valvele cardiace obosite. Jugulara. Fibrilez. Și ei sînt bîntuiți de recunoștință, față de mine. PÎnă și la cantina de la serviciu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am pus În gînd să-mi fac de cap, așa că nu-ncerca să mă domolești. Fata Îl provoca. Jack se Împiedică, iar Karen lunecă Încet spre sărut. Se tatonară, se gustară, se traseră Înapoi În aceeași clipă... Jack se desprinse, amețit, din Îmbrățișare. Karen nu-și retrase imediat mîinile — Vecinii Încă nu s-au Întors din concediu. Am putea să mergem să dăm de mîncare la pisici. Da... sigur. — Îmi aduci un coniac Înainte să plecăm? Jack porni spre masa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și fascinantă - să aștepte afară. Breuning a alertat biroul șerifului din West Hollywood și presa, iar Marele V a aruncat niște pastile de clorhidrat În ultimul pahar cu martini al lui McPherson. Domnul procuror districtual a părăsit restaurantul puțin cam amețit, a lălăit-o preț de vreo doi kilometri la volanul Cadillacului lui, după care a tras pe dreapta și i s-a rupt filmul. Breuning l-a urmărit cu momeala: Marvell, Într-o rochie de seară. S-a urcat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aprinse. HÎrtia sfîrÎi și aruncă În aer mingi de foc. Jack se uită țintă la flacără pînă cînd Începură să-l usture ochii. — Du-te acasă și culcă-te, domnule sergent. Arăți Îngrozitor. *** Nu acasă. La Karen. Conduse pînă acolo amețit și agitat. Începea să simtă lațul: datoriile prost făcute se rezolvă tot prost, iar totul e dat uitării. Ideea asta Îi veni firesc, așa cum Îi veni și ideea de a-l scutura pe Claude Dineen. Nu rosti cuvintele, nu făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fir-ar să fie, și n-avea unde să se ducă, decît la Lynn - Unde ai fost? și un pat. Începu să plouă cu găleata. Ca să rămînă treaz, Bud număra stopurile mașinilor: puncte roșii, hipnotizante. Parcurse Nottingham Drive aproape dus, amețit, cu membrele amorțite. Lynn, pe veranda ei, privea ploaia. Bud alergă spre ea. Femeiea Îl Întîmpină cu brațele deschise. El alunecă și-și recăpătă echilibrul sprijinindu-se de ea. Lynn se retrase. Bud spuse: — Am fost Îngrijorat. Te-am tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu poze În care ăștia doi și-o pun În timp ce se dau pe patine cu rotile. Plutiți În ape tulburi, atîrnați de-un pai, nenorociți de poponari ce sînteți, așa că... Valburn: — Ed, fă-l să Înceteze! Exley: — Sergent, destul! Bud, amețit, de parcă un om din capul lui Îi dicta replicile: — Ba pe dracu’! Șmecherașii ăștia apar peste tot În schemele lui Patchett. Unul dintre ei e vedetă TV, altul are un tătic celebru. Doi poponari cu o cîrcă de bani, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Doi poponari care nădușeau Într-o cameră răcoroasă, plăcută. Bud șopti „Johnny Stompanato“. Poponarii Înghețară. Bud spuse: — Mizerii culese de la Badge of Honor. Asta voia? Valburn Începu să vorbească, dar Billy i-o reteză cu un „Șșșșt!“ Exley: ÎNCET-ÎNCET. Omul amețit ascuns În capul lui White spunea NU. Avea informații compromițătoare despre tatăl tău? Despre marele rahat Raymond Dieterling? Exley Îi reteză discursul cu un semnal sugestiv. Omul amețit Își arătă fața: Dick Stens inhalînd gaz. — Mizerii! Wee Willie Wennerholm, Loren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vorbească, dar Billy i-o reteză cu un „Șșșșt!“ Exley: ÎNCET-ÎNCET. Omul amețit ascuns În capul lui White spunea NU. Avea informații compromițătoare despre tatăl tău? Despre marele rahat Raymond Dieterling? Exley Îi reteză discursul cu un semnal sugestiv. Omul amețit Își arătă fața: Dick Stens inhalînd gaz. — Mizerii! Wee Willie Wennerholm, Loren Atherton și asasinarea copilașilor. Tatăl tău! Billy Începu să tremure și arătă spre Exley: — Tatăl lui! Priviri În patru direcții, Întrerupte de suspinele lui Valburn. Billy Îl ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe șine. Dădu Într-o rigolă și merse mai departe, balansîndu-se, cu pneurile derapînd pe pietriș. Un bărbat Înalt lîngă o mașină. Bud văzu cine este și porni țintă spre el. Omul fugi. Bud coti, derapă și opri mașina. Coborî amețit, rănindu-se Într-o crăpătură din bord. Dublu Perkins se apropia, trăgînd cu pistolul. Bud Încasă un glonte În picior și altul În șold. Două rateuri, apoi o lovitură În umăr. Încă un rateu... Perkins aruncă pistolul și scoase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să supraviețuiască până dimineața. Se trezise de două ori În timpul nopții. Prima dată, ca să vomite de partea cealaltă a patului - cu un sincer efort de a o face În coșul de gunoi pe care i-l pusesem acolo, dar prea amețită ca să reușească, drept care vomitase pe peretele meu - iar a doua oară, ca să Își ceară sincer iertare și ca să-mi spună că mă iubește și că sunt cea mai bună prietenă pe care și-ar putea-o dori vreo fată. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
haina, trăgîndu-le peste pijama, nedorind să mai piardă nici o clipă scoțîndu-și pijamaua. Își trase ciorapii și pantofii lustruiți, se aplecă să-și Înnoade șireturile și-și dădu seama că mîinile Îi tremurau, dar nu-i era teamă. Se simțea chiar amețit. Probabil că pantofii făceau zgomot cînd mergea prin cameră. Auzi scîrțîitul neliniștit al patului domnului Mundy, așa că se hotărî să se miște mai repede. Ieși din cameră și aruncă o privire pe culoar spre ușa domnului Mundy, apoi coborî În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]