KorAP: Find »[drukola/base=amelie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...37 >

914 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

atât de șocată și simțea o ușurare așa mare încât nu mai era în stare să vorbească. - Chiar ai crezut că am fost rănită? întrebă Kara. O, Doamne... Apăru și Bell și o salută vesel pe Kara, care adăugă apoi: - Amelia nu știa. - Despre? - Planul nostru. Înjunghierea înscenată. Bell fu foarte șocat la rândul său: - Doamne Dumnezeule, tu chiar ai crezut că a fost ucisă? Ofițerul care o însoțise pe Kara luă din nou cuvântul: - Eu am încercat să-i spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cu severitate în glas: - Dar de acum încolo, stai aproape de mine. Sau ține-mă la curent. Sunt prea tânără totuși pentru un atac de inimă. Mai așteptară puțin timp, dar nu primiră niciun semn despre poziția suspectului. Bell rupse tăcerea: - Amelia, râmâi tu aici să mai cercetezi zona. Eu mă voi duce să discut cu victima, să văd ce informații ne va oferi. Ne vedem înapoi la târg. Un vehicul de intervenție rapidă era parcat pe Strada 88. Merse repede până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
lui Rhyme, făcu ea un semn către indiciile adunate din cele trei locuri în care făcuse investigații. Zece secunde mai târziu, se afla deja în Camaro cu motorul ambalat. Își puse echipamentul de protecție și prinse pe deasupra centura de siguranță. - Amelia, așteaptă! strigă deodată Bell. Intervenția este pe drum. Singurul răspuns pe care Bell îl primi fu scârțâitul de roți și norul de fum albăstrui pe care cauciucurile Goodyear le lăsară în urma automobilului. Îndreptându-se către Central Park West cu viteză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
specific venit de pe scaunul din dreapta îi dădu de veste că este căutată prin stație. Așa că apucă Motorola cu o singură mână și o duse la ureche. - Alo da? spuse ea, ignorând orice convenționalism folosit de polițiști pentru astfel de dialoguri. - Amelia? Sunt Roland, auzi vocea de la celălalt capăt. Se părea că și el renunțase la codul folosit pentru comunicarea prin radio. - Vorbește. - Au fost trimise mașini pe urmele lui. - Se știe unde se află? țipă ea pentru a acoperi zgomotul făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
încuviințare solemnă din cap. - Mersi, băieți. După un scurt moment de deliberare, continuă: - Nu împușca pe nimeni, altfel vin personal după tine. Ai înțeles? Răspunsul fu un zâmbet strălucitor. Gata, viteza întâi și cauciucurile mușcară din asfalt. În câteva secunde, Amelia Sachs rula deja cu 100 la oră. - Hai, hai, hai! se încurajă ea singură, urmărind cu privirea pata întunecată ce încă se zărea în depărtare. Chevroletul alerga cu viteză, dar direcția era departe de a fi tocmai dreaptă. Sachs luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
șoferului în râu. Sachs luă legătura prin radio cu Rhyme și Sellitto pentru a-i pune în temă cu cele întâmplate și le ceru să ia legătura cu centrala și să dispună trimiterea unui automobil de investigație. - L-ați prins, Amelia? întrebă nerăbdător Sellitto. Spune-mi că da. Privind la pata de ulei ce se zărea deasupra apei, răspunse: - Nu știm unde este. Ocolind un vas de toaletă distrus și un tomberon ruginit ce răspândea un miros pestilențial, Sachs se apropie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
apară, la fel și microbuzele de la televiziuni, filmând mai ales rămășițele barăcii distruse și barca poliției, din care se lansau în căutări subacvatice doi agenți de poliție cu costume de scafandri. Acum că operațiunea de căutare se concentrase pe râu, Amelia Sachs avea mână liberă în privința investigațiilor de pe uscat. Nu avea în Camaro echipamentul necesar pentru începerea propriu-zisă a căutării de probe, dar avea bandă galbenă, pe care o folosi pentru a restricționa accesul în zonă. Exact când a terminat aceasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
aer, era imposibil să fi dispărut pur și simplu și să ajungă în mâna ei stângă. Dar și asta se întâmplase întocmai. Dar cum? se întrebă Rhyme. Ea și criminalistul se aflau în laboratorul de la parterul casei, așteptându-i pe Amelia Sachs și pe Roland Bell. Mel Cooper lucra încă la dovezile găsite, iar Rhyme avea parte de propriul spectacol de prestidigitație, acompaniat de muzica jazz răspândită de sistemul său audio. Kara stătea lângă fereastră, îmbrăcată cu un tricou de-al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
a uitat și el și toată lumea, spuse ea cu o strâmbătură. Am fost orbită instantaneu. A dat foc la petarde și eu am crezut că se trage. De fapt, m-a tras pe sfoară. Rhyme citi dezgustul pe fața ei. Amelia Sachs își păstra cele mai grele reproșuri chiar pentru ea. - Nu fi prea aspră cu tine, încercă să o consoleze Kara. Auzul e simțul cel mai ușor de păcălit. Noi nu prea folosim iluzii auditive în spectacole. Ni se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
dintre toate iluziile sadice pe care le înfăptuise sau plănuise pentru acest sfârșit de săptămână - sângele, tăieturile, focul - aceasta a fost probabil cea mai satisfăcătoare. Auzise sirene când încă se aflau la câteva străzi distanță de reședința lui Rhyme. Mintea Ameliei Sachs făcuse una din asocierile acelea amuzante: auzind zgomotul electronic al sirenelor de la vreun vehicul de intervenție rapidă, se gândise că sunetul părea să vină din direcția casei acestuia. Bineînțeles că nu era așa, hotărî ea. Prea multe coincidențe. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cu totul de artrită. Deschise grăbită ușa, fiind aproape de a aluneca pe marmura din hol. Doi pompieri tocmai coborau încet scările. Pe fețele lor, se putea citi resemnarea. - Lincoln! țipă ea. Și o luă la fugă pe scări în sus. - Amelia, stai! se auzi vocea aspră a lui Lon Sellitto, care răsună din hol. Se întoarse panicată spre locul din care auzise vocea, gândindu-se că tot ce voia el era să o împiedice să vadă trupul carbonizat al lui Rhyme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
să vadă trupul carbonizat al lui Rhyme. Dacă Magicianul îl luase pe Lincoln de lângă ea, avea să-l omoare. Nimic în lume nu o va opri. - Lon! O opri să urce pe scări și o îmbrățișă. - Nu e acolo sus, Amelia! - Este...? - Nu, nu, totul e bine. Este în afara oricărui pericol. Thom l-a dus în camera de oaspeți din spate. Aici, la parter. - Mulțumim, Doamne! spuse și Kara. Privi în jurul ei la pompierii care continuau să apară în capul scărilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
la pompierii care continuau să apară în capul scărilor, numai bărbați și femei masive, impresie alimentată și de uniformele și echipamentele speciale pe care le purtau. Thom apăru la rândul său din spate, cu o figură fioroasă. - E în regulă, Amelia. Nu are arsuri, doar a inhalat puțin fum. Tensiunea e foarte ridicată. Dar e pe mâinile medicilor. Va fi bine. - Ce s-a întâmplat? îl întrebă ea pe detectiv. - Magicianul, murmură Sellitto cu un oftat. L-a omorât pe Larry

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
unei crime foarte repede și știu când e timpul să mă opresc și să îmi îndrept eforturile spre activități mai productive. Examină puțin reportofonul lui Sellitto, verifică dacă mai era bandă disponibilă și apoi îl porni. - Aici agentul de patrulă Amelia Sachs, număr de insignă 5885, interogându-l pe Lincoln Rhyme, martor al unui atac armat, urmat de un incendiu, în zona Central Park West. Suntem în ziua de sâmbătă, 20 aprilie. După această introducere, puse reportofonul pe masă, aproape de Rhyme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
total concentrat? Îi atinse ușor umărul; un loc unde putea simți contactul. - Uite, știu că nu ai încredere în martori de regulă. Dar câteodată, ei mai și observă lucruri, fără poate să-și dea seama. Asta e specialitatea mea, Rhyme. Amelia Sachs, agentul de poliție din mijlocul oamenilor. - Hai să mai trecem cu atenție o dată prin toată povestea. La fel cum m-ai învățat tu pe mine cu „grătarul”. Trebuie să găsim ceva important. Se ridică de pe scaun și se îndreptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
îl mai foloseau uneori pentru a pune muzică înregistrată. Privirile li se întâlniră, iar Kadesky încuviință ușor din cap. Omul, un veteran al vieții de circ, pusese o melodie și dăduse volumul la maxim. Melodia era „Stars and Stripes Forever”. Amelia Sachs își făcu loc printre spectatorii care ieșeau și o luă la fugă până în centrul cortului Cirque Fantastique, de unde se auzea foarte puternic un marș, acompaniat de vocea lui Edward Kadesky, care îndemna entuziast publicul să iasă pentru a vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
să-mi eliberez o mână măcar! Lăsați-mă să iau o gură de aer măcar! Crezu că vede sânge. I se păru că vede carne sfâșiată. Poate era chiar a ei. Din cauza terorii, a durerii și a senzației de sufocare, Amelia Sachs simți ea însăși că este pe cale să leșine. Nu! Nu sub picioarele lor! Nu cădea! Te rog! Nu mai putea să respire. Nici măcar un centimetru de aer nu-i mai pătrundea în plămâni. Văzu un genunchi la câțiva centimetri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pictor nepriceput, dar era o muziciană destul de talentată, decise el - această Christine Grady, fiica procurorului adjunct al districtului New York, Charles Grady. Omul al cărui apartament era acesta. Omul pentru care Malerick primise 100.000 de dolari pentru a-l ucide. Amelia Sachs stătea pe iarba din fața cortului Cirque Fantastique, tresărind din când în când din cauza durerii pe care o resimțea la rinichiul drept. Ajutase zeci de oameni să iasă din învălmășeală și găsise într-un final acest loc pentru a-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
latură a mesei prinse de podea, stătea cu o expresie sălbatică pe chip Joe Roth, avocatul corpolent al lui Andrew Constable. Charles Grady era așezat pe latura opusă, flancat de adjunctul său, Roland Bell. În aceeași cameră se afla și Amelia Sachs. Întunecimea camerei de interogatoriu, amplificată de dimensiunile reduse ale ferestrelor și de zgârcenia cu care lăsau să pătrundă lumina înăuntru, îi producea acesteia o puternică senzație de claustrofobie, senzație care oricum nu o părăsise cu totul după episodul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Las-o în pace! Dă-mi-o înapoi! - Bună! Vocea unei femei răzbătu în cameră dinspre ușă, iar Kara își șterse în grabă, dar cu mișcări foarte subtile, câteva lacrimi de pe obraz. Apoi se întoarse. - Bună, o salută ea pe Amelia Sachs. M-ai găsit. - Sunt polițist. Noi cu asta ne ocupăm. Păși în cameră, ținând în mâini două pahare Starbucks. Îl zări pe cel din mâna Karei. - Îmi pare rău. O surpriză redundantă. Kara mototoli paharul de carton pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Mulțumesc. V-ați distrat la masă? - Clar. Femeia aia e trăznet. Jaynene. Thom pur și simpul o iubește. Și chiar l-a făcut pe Rhyme să râdă. - Da. Are acest efect asupra oamenilor, spuse Kara. E foarte bună la suflet. Amelia spuse: - Balzac te-a luat repede de lângă noi după spectacol. De fapt, am venit să îți spun mulțumesc din nou. Și chiar ar trebui să ne faci o notă de plată pentru timpul pierdut. - Nici vorbă. Voi mi-ați arătat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
femeie. Iunie, dacă îmi aduc bine aminte. Închise ochii și se întinse la loc pe pat. - Cum se descurcă? - E doar o chestie temporară. Își va reveni. Mintea ei o ia câteodată razna, atât. Kara puse o mână pe umărul Ameliei și întrebă: - Dar părinții tăi? - Știu că îți va suna foarte cunoscut povestea. Tata e mort. Mama mea locuiește în Brooklyn, pe lângă mine. Puțin cam prea aproape pentru a mă simți comod. Dar am făcut un fel de... înțelegere. Kara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
mamă și fiică sunt la fel de complexe ca tratatele internaționale, așa că nu ceru detalii. Cel puțin nu acum, își spuse ea. E destul timp în viitor. Un zgomot ca un clinchet umplu camera și amândouă femeile își duseră mâna la buzunar. Amelia câștigă. - Mi-am închis telefonul când am intrat. Era un semn pe hol care interzicea folosirea lui în incinta spitalului. Te superi? întrebă ea, făcând un semn spre telefonul de pe masă. - Deloc. Formă un număr și duse telefonul la ureche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
duse telefonul la ureche. Între timp, Kara începu să aranjeze pătura de pe patul mamei ei. - Îți aduci aminte de pensiunea în care am stat la Warwick, mamă? Cea de lângă castel? Îți aduci aminte? Spune-mi că îți aduci aminte! Vocea Ameliei: - Rhyme? Eu sunt. Monologul Karei fu întrerupt câteva secunde mai târziu, când vocea polițistei întrebă scurt: - Poftim? Când? Se întoarse pentru a o privi. Amelia se uita la ea și clătina din cap. - Bine, vin cât pot de repede... Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Warwick, mamă? Cea de lângă castel? Îți aduci aminte? Spune-mi că îți aduci aminte! Vocea Ameliei: - Rhyme? Eu sunt. Monologul Karei fu întrerupt câteva secunde mai târziu, când vocea polițistei întrebă scurt: - Poftim? Când? Se întoarse pentru a o privi. Amelia se uita la ea și clătina din cap. - Bine, vin cât pot de repede... Da, sunt cu ea acum. O să îi spun. Închise telefonul. - Ce e? - Se pare că nu te pot însoți astă-seară. Se pare că am ratat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]