1,300 matches
-
perforante sau explozive sau chiar incendiare... Vocea îi era întreruptă doar de aceea, mai puțin puternică, a interpretului, iar din când în când, de întrebările soldaților. Am ajuns să detest tonul ăla ce se dorea profesoral și destins totodată. — Nu, amice, dacă nu blochezi bine șurubul ăsta de fixare, te-ai dus dracului de la primul tir... Părea că anunță, încă teoretic, rezultatele ce aveau să se regăsească foarte curând pe masa noastră de operație, deja sub aspectul acelui trup omenesc sfârtecat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
comisioanele. Nu, nu mai bate câmpii, eu nu pun cuțitu’ la gâtul nimănui... Și nici pistolul la tâmplă, asta voiam să zic... Trebuia să fii ultimul dintre dobitoci ca să le propui un milion cinci. Da, da’ era o chestie calculată, amice. Așteaptă, am să-ți spun numaidecât. Cu condiția să se păstreze procentul stabilit, tu vei primi, cu totul... Așeză pe capacul pianului agenda-calculator și începu să calculeze și să-i comunice rezultatul interlocutorului său. Dacă ar fi ridicat capul, ar
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și Vipsania. Ce v-a apucat? Bătăușele sunt în sfârșit despărțite. Lepida are pe obraz o mândrețe de urmă roșiatică, dar care începe să bată spre vinețiu; totuși, vân tură victorioasă în mână o șuviță din părul castaniu al in amicei. Începe apoi să se pipăie îngrijorată. — M-a mușcat, cățeaua! — Și pe mine! se plânge Domitia. — Agrippina! o dojenește Vipsania. Cum ai putut? — Uite-așa! răspunde tânăra și clănțăne din maxilare. — Nemernico! mârâie Aemilia. — Las’ că nu-i nimic, o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gândește din nou la Rufus și Mariamne. Dar nu pentru mult timp. Romanul suspină: — Sunt conștient că trec prin momente de slăbiciune și că încerc să forțez soarta pătrunzând într-un teritoriu necontrolat și neacceptat de divinitate. Aici te înșeli, amice, îl contrazice în gând Agrippa. Necontrolat și neacceptat de Stat. — Nu mă îndoiesc de puterea zeilor noștri... Evreul înalță uimit ochii spre el. — ...numai că s-au îndepărtat de mine... Iulius Herodes își coboară precipitat pleoapele. Tovarășul lui fie este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Hai să aflăm. Geraldine dă click pe numele lui și imediat pe ecran apare o altă căsuță. Căsuța se împarte în două. În jumătatea de sus e scris Tim@Londra, iar în cea de jos, mai mică, scrie Dulceață. — Bună, amice londonez, tastează Geraldine, și cuvintele apar în cutia mică de jos. Ce faci în LA Café? Apoi apasă pe RETURN, iar cuvintele dispar din căsuța de jos și apar în cea de sus, gata ca Tim@Londra să le citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că, de fapt, n-au prea vorbit despre televiziune sau despre muncă. Că ea părea mult mai interesată de persoana lui, și că nu s-a simțit ca la un interviu, ci mai mult ca la o discuție cu o amică. Și voia să-l întrebe pe Richard dacă ăsta era un lucru bun sau rău. Și vrea să-i mai spună lui Richard cum, la sfârșitul „întrevederii lor“, Diana i-a strâns mâna și i-a zis: „Bine atunci, Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
departe, pe tărâmul London Daytime Studios. Imediat ce-i spune la revedere lui Richard, pune mâna pe telefon și o sună pe Jemima, pentru că, nu-i așa, cine ar fi mai potrivită să asculte detaliile, dacă nu Jemima Jones, noua lui amică? ― Bună, Jemima e pe-acolo, vă rog? Vedeți doar cât de bine știe să vorbească. ― Îmi pare rău, a ieșit un pic. Să-i transmit ceva? ― Păi, da. Sunt Ben, de la serviciu. Dacă-i las numărul meu, îi poți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spune el, radiind de fericire. ― Da. E extraordinar, nu? ― Dar suntem acolo la treabă, Simon, și va fi o muncă a naibii de grea. Ben o imită înspăimântător de bine pe Diana, iar Simon se prăpădește de râs. ― Fii serios, amice, îi spune el. Interviul e într-o singură zi, după care păsărici și băutură în restul săptămânii. ― Simon, spune Ben pe un ton serios. Ești un tip pe gustul meu. Ben își petrece restul zilei încercând să rămână la fel de entuziasmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
el. Mai am doar de dat un telefon, mai spune, și pune mâna pe telefon, după care îi lasă Jemimei un alt mesaj. ― Cine-i tipa? întreabă Simon. ― Nu te-ar interesa, îi spune Ben zâmbind. Este doar o veche amică de-a mea, care e acum pe-aici. Când pune telefonul jos, îi apare brusc în minte imaginea clară a Jemimei, și așa își dă seama cât de mult vrea s-o vadă. Lasă mașina la hotel și merg pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la 4/16 aprilie 1877 prin semnarea la București a convenției româno-ruse privind trecerea trupelor rusești prin România în drum spre frontul din Balcani 196. Astfel, convenția prevedea "libera trecere pe teritoriul României" pentru armata rusă și "tratamentul rezervat armatelor amice"197. După semnarea convenției româno-ruse, guvernul român a luat măsuri pentru a evita un atac otoman de la sud de Dunăre, România aflându-se de facto în stare de război cu Imperiul Otoman 198. Înainte de ratificarea convenției de către parlamentul român, la
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a cepei, ne descoperirăm amândoi mofturoși (sau că făcea pe mofturoasa ca să-mi placă). Amândoi nu reușirăm, ca ceilalți, să ne culcăm imediat. După o ezitare, în urma propunerii mele, se hotărî să meargă cu mine prin noapte. Din urmă, o amică ne vesti stupid: "Bine, o să vă spun mâine domnului profesor!" Pornirăm în întuneric și coborârăm la Argeș. Era liniște, aerul cu-rat, copacii lăsau umbre lichide. Argeșul tremura sprinten, luminând argintiu pietricelele. Atmosfera poetică, amândoi singuri, abia scoțând câte o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cap din partea autorului ca pentru domnul Jianu el să trăiască ca un om veritabil, și cel mai mic gest, cea mai mică vorbă - mai ales aici, căci e întovărășită de vâjâitul valurilor - pentru sufletul lui potolit ia aspecte catastrofale. Despre amica lui, madame Pitpalac, am o impresie nelămurită. Cel puțin nu o poți cântări de la prima vedere. Ioana mi-a reprezentat-o în două chipuri diferite. La București îmi vorbise des-pre ea, când îmi enumerase pe toți oamenii Cavarnei-Port, ca de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nimic, să caut să explic fiecare gest, fiecare vorbă în toate chipurile posibile (chiar dacă nu ajung la realitate). Și Ioana încearcă să mintă uneori. În urma discuțiilor chinuite în care vede ce rău îmi făcuse mărturisirea ei sau în urma sfaturilor unei amice care susține, că sunt unele minciuni inofensive, dar necesare pentru pacea dintre un bărbat și o femeie, Ioana se hotărăște să procedeze și ea la fel. Dar spune minciuna cu atâta stângăcie, se contrazice așa de ușor, încît încercarea ei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
luptă deschisă contra forțelor democrato-revoluționare, este adeziunea lui sinceră și totală la Republică. Asta îl înstrăinează de monarhiștii liberali și integraliști. Iar, pe de altă parte, atitudinea lui tolerantă față de aceștia din urmă, îl face suspect chiar în grupările republicane amice, a lui Machado dos Santos și a lui Brito Camacha. Sidonio nu poate conta decât pe o parte din armată și pe masele entuziaste dar încă neorganizate. "Prezidențialismul" și "Noua Republică" sunt idei care cer timp pentru a-și face
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lăcustelor, bagaudul, după ce controlase fulgerător, dintr-o ochire, dispunerea tovarășilor săi, își lăți gura, sub barba deasă și neagră, în ceea ce s-ar fi dorit un zâmbet și îl salută într-o latină ce purta accentul tărăgănat al alobrogilor: — Salve, amice. Sprijinit cu o mână de oblâncul șeii, Balamber, care vorbea destul de bine galoromana, îi răspunse cu zâmbetul cel mai prietenos cu putință: - Salutare. La drept vorbind, nu credeam că locurile astea sunt atât de populate. Celălalt râse scurt, dezvelindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
burgundului. — Dar, dacă e așa, de ce n-ai cerut ajutor de la corpul de gardă de aici, în loc să furi din bagajele noastre? — Chiar asta și voiam să spun, interveni comandantul gărzii, înfigându-și pumnalul la centură. Apoi scutură din cap: Nu, amice, tu ne spui povești. Dar sunt sigur că, dacă acum îți încălzim nițel picioarele pe cărbuni, adevărul o să iasă iute la iveală. Cu un tremur, Audbert își spuse că, după spectacolul oribil al ambuscadei pentru prinderea lui Waldomar, fuga disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ori a societății, adică a cadrului pentru conservarea individuală, sunt tot atâtea reguli de observat pentru a întîrzia ceasul morții. Nu te certa cu viața. Nu fi o ființă abstractă! Frecventează societatea, petrece, glumește, joacă cărți, bea, ia-ți o amică, ori, dacă nu se poate, fă ceea ce se zice că făcea Sainte-Beuve prin coridoare cu personalul de serviciu de sex. Nu te certa cu viața, nu face pe cimpanzeul abstract! Addenda la PRIVIND VIAȚA Nu imaginea vieții pe care avem
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
caselor singuratice - stânci de calcar abrupte. Surprins și alarmat, îmi trebuiau cîtevasecunde ca să-mi corectez iluzia, pentru ca apoi, din nou, conștiința amorțită să-mi dea aceleași năluciri, aceleași femei cât clopotnițele și aceleași stânci albe de var. ...Iluzionară, luna este "amica" visătorilor, a deficitarilor nervoși, a romanticilor, a "lunaticilor" - și a femeilor. Femeile nu simt poezia soarelui, realist și unul, ca și adevărul. "Midi, roi des étés"1 - obiectul și expresia - nu există pentru ele. 1 "Amiaza, regina verilor" (Leconte de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
târziu să te eliberezi. Dacă amorul ar fi provocat de frumusețea femeii, de inteligența ei, cum profesează filozofii idealiști, mai mult sau mai puțin castrați din natură; ori de "comuniunea dintre suflete", cum susurează androginii și ginandrii (traducere liberă: "Scumpă amică, sufletele noastre comuniază. Așadar, dezbracă-te!"), salvarea ar fi posibilă. Dar amorul nu este entuziasm estetic și moral. Sublimitățile astea clorotice n-ar putea explica tirania și demența lui. El este cu totul altceva. Este faptul fundamental al existenței, voința
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
afla În așa teribilă pierdere. Va trebui să-și păstreze sângele rece, să joace mai precaut, forțând „Norocul” să se Întoarcă la el. Privi la Doctor cu dușmănie, dar - i se adresă zâmbind câinește: „Nu te grăbi să strângi banii, amice... Distracția continuă...! Am hotărât să-ți vând casa. Cât apreciezi valorea acestui minunat imobil...?!” Cei doi apași Își ascuțiră auzul. Cercetară ostentativ să vadă dacă armele sunt la locul lor, căutând să ocupe o poziție cât se poate de avantajoasă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
l-ai dat de atâtea ori la curățat Încât, mai știi ce culoare a avut când a fost nou...?” “Fiecare privește viața dintr’un unghi diferit...!” - murmură maiorul Huzum turnând vin În pahare. Lct.Col.Tudose Ion, ripostă energic. “Ehei, amice...! În cariera mea de milițian devotat Dictatorului Suprem, Tovarășul Nicolae Ceușescu, au fost indivizi care ca să scape de Închisoare au oferit sume exorbitante...!! Am fost bine educat și nu mă interesează banii ci forța de a te impune, plăcerea diabolică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de mulți arestați, unii cu abateri minore În care eu le-am dat un pronostic ce s’a adeverit În momentele imediat următoare. Așa dar ascultă la mine...! Mâine seară, procuratura te va pune În libertate...!” „Mă faci să zâmbesc amice, cât sânt eu de necăjit. Nu cred...!” „Bine, nu te oblig...! Crede ce vrei...! Dar dacă, mâine seară vei fi pus În libertate, drept recompensă pentru prezicerea mea, Îmi poți face un neânsemnat serviciu...?!” „Să presupunem. Despre ce-i vorba
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
clasa a IX-a am citit enorm de multă literatură, istorie, critică literară. Și aveam senzația că realitatea îmi scapă. Acum țin să-ți spun că printr-a VI-a am primit un volum Seneca de ziua mea de la o amică a mamei. Femeia era drăgălașă și necultivată, bombonică pe frișcă pentru orice misogin afemeiat. Dar i se părea ei că mie îmi trebuie cărți „grele” fiindcă tot nu pricepea mare lucru din ce ziceam eu. L-am citit pe Seneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aia veche englezească: „ajutând pe cineva te ajuți pe tine”? E preferata mea. Asta-i metaforă și din metafore nu poți trăi. Așa ți-ai cumpărat vila și mașina? Până la urmă, am făcut astăzi ceva pentru tine. Nu mare brânză, amice, nu mare brânză. Dar sper să înțelegi cândva... Poate. Să nu zici nimic! Ai priceput? E OK. Îți amintești? Ajutând pe cineva...Îți amintești, nu-i așa? Trecând Oceanul. New Jersey. Comitetul Central. Femeie pe de-a-ntregul. Hotărât, atunci foloseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fie denaturate, printr-o prezentare incorectă, trunchiată uneori, chiar prin minciuni sfruntate; daunele aduse României și nouă, ca români, au intrat în istorie și nu vor fi reparate multă vreme. Am însă un cult pentru adevăr (amicus Plato, sed magis amica veritas); îmi place rigoarea și mă străduiesc, cât pot, să fiu cât mai echidistant între extreme și desigur, rezonabil. Nu am împărtășit formulele altora indiferent cine erau ei, pentru că ceea ce contează, în ultimă instanță, este conștiința fiecăruia, având propriile mele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]