733 matches
-
la curent nu numai cu cele mai principale evenimente din țară dar cu multe lucruri de o importanță secundară. Faptul nu era la urma toată inexplicabil, căci Korolenko avea, precum se știe, în țară, legături de înrudire și legături de amiciție. La un moment dat, Korolenko mă întreabă ce cred despre trecerea socialiștilor la liberali. I-am răspuns ce credeam, dezaprobând actul politic, criticându-l, în tot cazul. Câteva zile mai târziu, la Iași, văzând pe Constantin Stere, îi vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nici nu era dealtfel un cenaclu (în senzul în care se întrebuințează astăzi acest cuvânt, care la origine însemna cu totul altceva). Era un grup de formațiune spontană și liberă, un simplu grup; o mână de tineri, legați printr-o amiciție caldă și prin o așa de strânsă comunitate de vederi în toate, încât, incapabil de a-i reconstitui începuturile, mă cred justificat s-afirm că el s-a format de la sine, fără nici un calcul, fără nici un scop. Din el făceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
s-a întâmplat să întâlnesc pentru prima dată pe Ștefan O. Iosif, abia venit în Iași, unde a rămas vreo șase luni, cu un modest angajament la "Evenimentul". Și la întâlnirea aceasta (care a format începutul unei calde și strânse amiciții), a fost vorba de una din cronicele aceste rimate ale mele; de cea care apăruse în chiar ziua când ne-am întâlnit. Titlul ei, mi-aduc bine aminte, era "Fuit...". (Acum, l-aș putea așeza peste tot epizodul acesta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe nefericitul Ioan Adam, inimă prodigioasă, fantezie luxuriantă, suflet straniu însă, format din elanuri nobile și ambițiuni nepotolite. Iată-l pe delicatul Ioan N. Roman, către care m-am simțit atras înainte chiar de a-l fi cunoscut, din cauza strânsei amiciții care-l lega de Virgil Cișman și cu care de altfel n-am luat atingere decât după ce se înstrăinase de Iași și se stabilise la Constanța... Pe Dim. A. Teodoru, intelectual fin, a cărui moarte accidentală, stupidă, a fost de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
legătură aparentă între ele. (Nu, nu e vorba numai despre slabul apetit al unora dintre cei chestionați de a se înhăma la un test care-i expune la verdictele și idiosincraziile lor când nu, de-a dreptul, la inconsecvențele și amicițiile inerente...) Unul se leagă de fragilitatea canonului în cazul artei a șaptea : câți dintre criticii noștri (care nu sunt numai cronicari !) și-au bătut capul să discute în mod serios acest canon, în condițiile în care Cinemaul (românesc) rămâne Cenușăreasa
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Bucureștiului, îi permitea să cultive o mică societate mondenă, cu ceaiuri dansante, excursii, nopți târ zii, iar mai apoi, când Monica a devenit majoră, fumau împreună țigara de seară, comentând noutățile și picanteriile fiecărei zile. Trebuie subliniat faptul că această amiciție era doar latura minoră a relației dintre mamă și fiică. Mo nica Lovinescu a spus-o răspicat: „Era prietena mea cea mai bună de joc și de serios, dublul meu înnobilat, conștiința mea cea mai înaltă. Profesoara din ea nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poporului (avea în județ 67 cămine culturale); 3 societăți muzicale și 27 biblioteci, deci 97 organizații culturale din care doar 19 aveau personalitate juridică. O scurtă perioadă de timp au funcționat „Asociația culturală pentru emanciparea femeii românce”, Cercul intim, Cercul Amiciția. O existență și o activitate mai intensă au cunoscut: Biblioteca școlii izraelito-române; Cercul cultural al tineretului muncitoresc; Cercul cultural al tineretului evreu, Asociația culturală a femeilor evreice. Au mai fost: o societate corală, trei societăți sportive și un cinematograf 63
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
altfel. Aștept cu nerăbdare răspunsul tău, însoțit eventual de o lămurire în legătură cu cele de mai sus. Soția mea îi trimite doamnei tale calde complimente. Din partea mea, omagiul sincer dintotdeauna. încă o dată te rog să-mi răspunzi cît mai repede. Cu amiciție, Mihai Drăgan P.S. Mă bucur foarte mult că s-a publicat articolul fratelui meu. </citation> (13) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”4 feb[ruarie] 1967”> Dragă domnule Călin, Am citit cu bucurie rîndurile tale și m-am dumirit
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
a anunțat admiterea pentru 10-25 martie. (La Iași, la franceză - l[im]b[ă] și lit[eratură] - conducător e N.I. Popa.) închei această scrisoare, rugînd-o pe dna Ani să primească omagiul meu și îmbrățișarea caldă a soției mele. Cu toată amiciția, Mihai Drăgan P.S. Fratele meu te întreabă dacă recenzia la I. Pop mai apare. </citation> (14) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”14 aprilie 1967”> Iubite domnule Costel, Te-am așteptat să descinzi la Iași, cu atît mai mult
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
domnule? Bucuria în familia noastră ar fi fost și mai mare, iar eu ți-aș fi mulțumit verbal pentru scrisoarea de acum o lună care m-a emoționat atîta. Acele rînduri au fost și sînt pentru mine o dovadă de amiciție rară, o explozie de sinceritate în care căldura intelectuală se îmbină cu generozitatea, atît de rară azi, mai ales în Iașul nostru vestit altădată și pentru aceasta. Observațiile pe care mi le faci sînt foarte drepte. Una dintre ele își
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
15) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”8 mai 1967”> Iubite domnule Călin, Mai întîi mulțumesc foarte mult pentru șpaltul cu nota despre studiul meu. îl voi păstra (ca, de altminteri, toate rîndurile tale) ca pe o dovadă de amiciție dintre cele mai alese. Lașitatea lui C . și a celor care gîndesc precum el iese acum mai mult în evidență: li s-a strîns inima, probabil, cînd au văzut că sînt apreciat. Mi-ai face o mare plăcere dacă i-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Nu întindea gluma, nu insista pe marginea unor subiecte frivole. Avea „ținută” în toate, de la cea vestimentară la cea comportamentală. înainte de facultate fusese impiegat de mișcare în gara din satul natal. își păstrase conduita profesională, care cere exactitate și fermitate. Amiciția cu el se oprea la lucrurile vizibile. Apropiat, era în același timp și misterios. I-am respectat discreția, astfel că nici azi n-am habar de aspectele boeme ale vieții sale studențești și postuniversitare. Ulterior, deși am păstrat legătura, ne-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
colaboratorii din Voivodina și au loc Întâlniri periodice cu poeți și scriitori din nordul Bucovinei, Ținutul Herța, Basarabia. Manifestările anuale organizate de Fundația Ginta Latină tabere de vacanță, reuniuni ale medicilor din Balcani și Simpozionul din luna august au stabilit amiciții creatoare În serviciul cauzei comune. În "Curierul Ginta Latină" au apărut reportaje despre vizitele de după 1990 ceeace ne-a prilejuit să creionăm câteva medalioane. Prof. Ghigor Popi din Vârșei, membru al Asociației Istoricilor Bănățeni și a altor Asociații culturale, prin
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
la reuniunile și congresele internaționale sprijin pentru comunitatea din Istria, În 1996 a editat În dialect un calendar și difuzează trimestrial revista „Scrisoare către frații rumeri”. În martie 1995, la Valdarsa s-a constituit „Soborul istro românilor” și „Asociația de amiciție italo română. În primăvara anului 1999, la Trieste a avut loc Într-un cadru festiv o reuniune a Asociației Culturale istroromâne „Andrei Glavina” prilejuită de vizita a două reprezentante ale istro românilor americani, Louise Belulovich și Roberta Belulovich, amândouă stabilite
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
fost înscris, partid s-a numit și hai la alegeri! Alegeri ce-au adus mari nemulțumiri în rândul oamenilor din cel mai mic sat până în capitala țării. De unde erau buni amici acum se iau la harță pe temă politică, rupând amiciția și mai mult de atât, aceste nepotriviri de idei au dus la certuri și ruptura între membrii familiilor. Toate acestea s-au datorat și încă rămân datori, lipsei educației politice. De ce să ne ascundem după deget? Peste două milioane de oameni
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
fost înscris, partid s-a numit și hai la alegeri! Alegeri ce-au adus mari nemulțumiri în rândul oamenilor din cel mai mic sat până în capitala țării. De unde erau buni amici acum se iau la harță pe temă politică, rupând amiciția și mai mult de atât, aceste nepotriviri de idei au dus la certuri și ruptura între membrii familiilor. Toate acestea s-au datorat și încă rămân datori, lipsei educației politice. De ce să ne ascundem după deget? Peste două milioane de oameni
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ori subtil, mult mai periculoase, precum coruperea studiilor și a moravurilor din seminarii. Episcopul Avogadro, pentru a nu dăuna spiritual poporului său, a renunțat la conducerea episcopală și s-a dedicat promovării grupurilor sacerdotale (grupurile de Amicizie sacerdotali). Scopul acestor Amiciții era ajutorul reciproc între preoți pentru păstrarea purității doctrinei catolice și realimentarea fervorii ascetice. Din aceste grupe, austerul benedictin Innocenzo Liruti (care a păstorit dieceza între 1807-1827), succesorul episcopului Avogadro, va scoate preoți «pentru a ridica via devastată a seminarului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
s-au simțit imediat atrași de comuniunea aceluiași ideal, însuflețiți de aceiași carismă: un student sărac, care a trăit între lipsurile și mușcăturile foamei și un conte, avocat, înstărit și cult. Părea imposibil să se creeze o familiaritate și o amiciție între cei doi. Însă, s-au întâlnit, s-au înțeles și și-au unit viețile pentru înfăptuirea unui plan divin. «Deci, pentru că am niște bani - spunea contele Perez - nu-mi este posibil să mă consacru Domnului, pentru a-l sluji
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
bucurie mici daruri, în semn de afecțiune și de delicatețe. Însă darul cel mai frumos pe care don Calabria l-a primit de la episcopul său a fost aprobarea diecezană a Congregației Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe. Iar iubirea fraternă și amiciția nu s-au rupt nici măcar atunci când s-au ivit contraste din cauza problemei parității juridice dintre preoții și frații religioși. Episcopul nu avea autoritatea de a deroga de la o lege a Codului de Drept Canonic. Pe de altă parte, nu se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
tensiunea spirituală: «Trebuie să ne cunoaștem, să ne vorbim, să începem să ne iubim și să ne stimăm reciproc, „in charitate Christi“, și mai ales să-l rugăm împreună pe Duhul Sfânt». Această invitație a fost primită de International Fellowship (Amiciția Internațională), o inițiativă de ecumenism spiritual. «Rugați-vă ca, dacă o să-i placă lui Dumnezeu, să grăbească o dorință pe care o nutresc de peste douăzeci de ani, mai precis să se poată reuni într-un loc de reculegere și de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
l-a reprezentat în revista Fides. Apoi l-a răspândit prin extrase. Deși a rămas mereu închis în lumea sa mică, în interiorul cercurilor zidurilor Veronei, a spațiat cu inima și mintea dincolo de hotarele patriei, întrețesând raporturi de stimă și de amiciție cu o mulțime de persoane necatolice. După moartea sa, au găsit în sertarul măsuței sale de birou un plic mare care conținea o serie de scrisori. Pe frontispiciu a scris cu mâna lui: «Scrisori importante ale dragilor frați separați, dar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
rugăciunea dumneavoastră vedeți o mulțime de lucruri în fața lui Dumnezeu, și veți putea să-mi înțelegeți sufletul. Așadar vă cer o amplă binecuvântare și apoi rugăciunile dumneavoastră. Prin urmare, în fața Domnului Dumnezeu am deplină încredere în acel simț profund de amiciție pe care dumneavoastră v-ați învrednicit să-l aveți față de mine». Idealul ecumenic al capucinului croat se va extinde asupra întregii lumi. Unitatea dintre creștini, unitatea umanității în Cristos. Concluzând într-o scrisoare, părintele Leopold scria: «Domnul nostru care s-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Bardellini a fost atras irezistibil de tânărul Calabria, care se evidenția între toți tinerii cartierului prin zelul său înflăcărat de apostol al bolnavilor. S-au întâlnit adesea, atât în parohia de la San Stefano cât și la San Zeno in Monte. Amiciția lor s-a consolidat până într-atât încât să-i facă să devină două trupuri într-un singur suflet. «Prietenia ori găsește semeni ori și-i face», spune un proverb latin. Și cei doi preoți sfinți se imitau, se îndemnau
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Danilo, un tânăr fost deținut. Duminica următoare, pe 11 ianuarie, don Zeno a mers la Verona pentru a celebra sfânta Liturghie în Casa Copiilor Buni. Legătura dintre don Zeno și don Calabria a continuat în timp: o legătură făcută de amiciție, sfaturi, sprijin reciproc și rugăciune, animată de același zel apostolic și confirmat de un bogat epistolar. În cartea sa L'uomo è diverso, don Zeno scrie: «Am cunoscut un sfânt. Îi eram prieten intim ca un fiu al lui Dumnezeu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu va reuși a-l aduce în starea normală, apoi îl va așeza el singur la institutul Șuțului.” (Vezi și mai sus, știrea comentată din Curierul român.). Scrisoarea se publică în anexă de către G. G. Ursu la studiul său „Eminescu: amiciții și adversități contemporane”, din revista „Limbă și literatură”, Vol. 5, 1961, p. 253, cu nota: „Pusă la dispoziție de D. Șt. Emilian, unul dintre puținii oameni în viață care l-au cunoscut pe Eminescu.” Zicem cu totul întâmplător, pentru că numai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]