67,494 matches
-
unei opere literare. “Suntem abia la epoca proceselor literare de cam acum 80 de ani din Franța. Peste alți 80 de ani ne vom fi lecuit, poate, de toate ipocriziile întârziate”, conchide Perpessicius. Alături de postafața romanului șuluțian mai sunt de amintit ședințele din aceeași perioadă (1936-1937) ale Societății Scriitorilor Români, avându-l drept cap de acuzare pe Eliade pentru Maitreyi, Domnișoara Christina, Sarpele sau Întoarcerea din Rai. Evenimentele sunt consemnate și în Memorii, de unde aflăm că principalul acuzator este același N.
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
români sunt atât de patetici în dorința lor de schimbare, de ce nu-i ia nimeni în seamă? Și iar ne întoarcem la păcatul originar al României postcomuniste, la marea minciună ce-a făcut posibil dezastrul de astăzi. Cine-și mai amintește de lingușelile „emanaților”, care vorbeau cu prefăcută recunoștință despre „revoluția tinerilor”, pentru ca în nici câteva luni să nu mai vezi picior de tânăr în sferele deciziei politice? Își mai amintește cineva de sacrificiul lui Călin Nemeș, actorul-revoluționar din Cluj, care
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
ce-a făcut posibil dezastrul de astăzi. Cine-și mai amintește de lingușelile „emanaților”, care vorbeau cu prefăcută recunoștință despre „revoluția tinerilor”, pentru ca în nici câteva luni să nu mai vezi picior de tânăr în sferele deciziei politice? Își mai amintește cineva de sacrificiul lui Călin Nemeș, actorul-revoluționar din Cluj, care și-a pus capăt zilelor tocmai pentru că idealurile tinerilor au fost călcate în picioare cu brutalitate? Își mai amintește cineva altfel decât batjocoritor de tinerii din Piața Universității? Mai știe
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
mai vezi picior de tânăr în sferele deciziei politice? Își mai amintește cineva de sacrificiul lui Călin Nemeș, actorul-revoluționar din Cluj, care și-a pus capăt zilelor tocmai pentru că idealurile tinerilor au fost călcate în picioare cu brutalitate? Își mai amintește cineva altfel decât batjocoritor de tinerii din Piața Universității? Mai știe cineva ce s-a ales din toată acea generație de „gavroși” care-au stat cu piepturile dezvelite în fața pistoalelor automate ale slugoilor lui Ceaușescu? Comparați privirea lor neînfricată cu
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
personaje (Ligia și Popeye) sînt un excelent aide-mémoire al istoriei noastre recente. Amintirile celor doi îndrăgostiți înregistrează cu luciditate aspecte ale revoluției trecute neobservate sau uitate în frenezia zilelor care au urmat după istorica zi de 22 decembrie 1989. Își amintește Ligia: „Într-o zi l-am văzut la o adunare pe Arpad cel tînăr, cel care mă violase. Vorbea foarte frumos, spunea exact ce gîndeau oamenii sau, în orice caz, ce gîndeam eu, reușea să-i facă atenți, îi atrăgea
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
cazut?” (p. 7). Intrarea în scenă a lui Popeye nu face decît să sporească semnele de întrebare. El apare ca un mare actor pe o scenă de teatru, cu un salut și o reverență adresate publicului: „Bună, dragilor! Vă mai amintiți de mine? Credeați că am murit atunci cînd m-au săltat caraliii ăia din Piața Universității? Nu știu nici eu prea bine pe unde am ajuns, nici ce mi-au făcut, mai bine să o lăsăm baltă, că nici eu
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
Totul se află la locul său” (Același orologiu). Vechiul impact începe să somnoleze. Un vag orgoliu citadin (adiere a centrului) străbate versurile care mizează pe-o anume nivelare a mediilor, pe uniformizarea percepțiilor, gesturilor, ritualurilor cotidianului: „Astăzi e duminică./ Orașul amintește/ tăcerea de după Waterloo/ dar se deschid ferestrele și muzica/ inundă cîmpul mohorît al betonului/ Vei citi, vei aprinde țigara/ vei privi de departe/ strălucitoarele adolescente/ mustind de pubertate/ vei fi singur./ Azi e duminică/ aerul miroase a rufe apretate/ a
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
izbutește a o dompta: „m-am trezit devreme, mi-am băut cafeaua, am ascultat/ știrile de dimineață și am așteptat/ să sune telefonul/ Dar nu s-a întîmplat nimic/ Am închis ușa, am tras storurile/ și am încercat să-mi amintesc ceva amuzant/ o întîmplare roză și oricum bună de/ potolit singurătatea/ Numai că dintr-odată ochii mi s-au împăienjenit/ și mi s-a făcut milă de mine/ ca și cum aș trece pe strada mare/ și toți trecătorii m-ar izbi
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
s-ar zice. (Ceea ce - până la un punct! - e în firea lucrurilor, face parte din regula jocului.) Da, stânga. Dar, mai ales, dreapta însăși poartă responsabilitatea propriei sale anemii (o anemie accentuată, până spre starea de „Transparență”, de inexistență). Să ne amintim simpatia, încrederea, entuziasmul pe care majoritatea românilor le investea în guvernarea Convenției Democratice din 1996. Și apoi, uriașa dezamăgire pe care aceeași Convenție a provocat-o, prin diletantism, prin contra-performanță. Iar dezamăgirea a distrus speranța, ideea de alternativă, ideea că
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
de pătimit.” Trecînd în revistă foarte vasta activitate de istoric și genealogist, cu meritele și scăderile ei, Florin Faifer remarcă la Bezviconi și oarece aptitudini de romancier: o expresivitate voluntară, plăcerea de a povesti și o slăbiciune pentru portretizări. E amintit în acest sens și un volum de amintiri rămas în manuscris (poate s-ar găsi vreo editură interesată). l În același număr din „Convorbiri...”, Mircea Gheorghe semnează un articol de senzație, intitulat „Madame Solario” - o enigmă literară. Cum la sfîrșit
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
la gît. N-a trecut însă prea mult timp de cînd Bebe Ivanovici iși acorda permisiunea de a purta o brățară grosuță, sub formă de lanț, dintr-un metal galben strălucitor care nu putea fi decît aur. Și, dacă ne amintim bine, însuși autorul ucazului, Agathon, obișnuia și domnia sa o brățară din același metal pus la index. Dar dacă fostul ministru al Turismului tot vrea ca fruntașii PSD să-și schimbe imaginea de purtători de lanțuri și ghiuluri scumpe, de ce nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
pentru păsările lor, cînd țăranul care crește găini la prețuri accesibile românilor obișnuiți nu primește nimic, e ușor deplasat spre sfidare. Povestea cu struții care erau cît pe-aci să primească binecuvîntarea bănească a fostului seminarist ajuns în fruntea Agriculturii, amintește de ordinul, plecat de la același minister, ca măgarii autohtoni să poarte microcipuri sub piele, cînd la noi un asemenea micro ....
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
demonstrație gratuită, simplă probă de virtuozitate, așa cum ar părea unui ochi grăbit, ci efectul unei încercări de armonizare lăuntrică a oceanului de cuvinte, a lichidului lingvistic care vuiește și care se zbate pe dedesubt. Acum, într-un tîrziu, mi-am amintit de ce am luat Opera somnia și de ce am căzut în lectură ca într-un vis adînc. Pentru că lui Șerban Foarță nu-i poți spune nici La mulți ani! fără să te faci de rîs dacă nu te gîndești la fiecare
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
atîta cît să-i cer, fără emoții amestecate, un interviu. N-a fost nevoie, fiindcă zgomotos, a preluat inițiativa, aproape după primul „alo”. Întîi s-a alintat cu modestie: da, e adevărat că în scandalul cu MT, de care-și amintește, l-a salvat pe Marin Sorescu, și nu numai pe el, dar de ce am nevoie să vorbesc cu el despre asta? Nu-i pot spune la telefon și nu-i pot spune nicicum, probabil, la Adrian Păunescu neducîndu-se nimeni să
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
ț 3 octombrie De cînd am lăsat în urmă împrejurimile Konyei, nu de ciumă vorbesc acum călătorii, ci de o ciudată istorie, răspîndită chiar de conducătorul caravanei, și pe care pînă acum nu socotisem util s-o povestesc. Dacă o amintesc acum, este pentru că a avut un deznodămînt exemplar. Omul pretindea că o caravană se rătăcise, acum cîțiva ani, mergînd spre Constantinopol și că de atunci bîntuie în suferință pe drumurile Anatoliei, victimă a unui blestem. Cînd și cînd se încrucișează
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
un sentiment de legătură între generații. Națiunea e o familie mai mare" ( N. Iorga). Încă din 1939, criticul vorbește despre vechimea noastră: Noi suntem geți latinizați, adică un popor străvechi din Europa și trebuie să cultivăm acele simboluri care ne amintesc străvechimea noastră", așa cum o fac francezii, italienii, germanii" ( "Mica soră latină"). Este greșit a invoca o tradiție de câteva sute de ani și a trata cu ironie frazele în care intră Decebal și Traian. Va adânci această idee în Istoria
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
în primele șase luni de guvernare) s-au văzut când principalul său pion, Cosmin Gușă, a fost lăsat tot mai frecvent în ofsaid. Perfect echipat pentru rolul de buldozer ( bun vorbitor, inteligent, arogant și lipsit de orice scrupul moral vă amintiți, a început ca jurnalist de "opoziție" la Cluj, pentru a se metamorfoza în principalul purtător de cuvânt al regimului pe care părea să-l deteste visceral), el a pierdut, treptat, rolul de primadonă a năstăsismului, pe fondul revenirii tot mai
Octav-Baba și cei patruzeci ori patruzeci de hoți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13761_a_15086]
-
Alice și Monavissa, si, evident, că nu trebuie uitate magazinele de artă cum sînt Galeria Dorobanți, sau cele administrate de Ștefan Grinberg, Radu Nicolae etc.etc. Deși aceste forme ale pieței de artă, ca și altele pe care nu le mai amintim acum, sînt prezente de bună calitate, ele nu au reușit să coaguleze un climat. Au rămas doar niște insule, dar un arhipelag nu se poate constitui, deocamdată, pentru că nu există nici un sistem juridic coerent și bine așezat, și nici nu
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
Gossec. S-a făcut remarcat și în calitate de compozitor. Cercetările muzicologului Vasile Tomescu în bibliotecile franceze au adus la lumină Simfoniile, încredințate spre introducere în circuitul concertistic, lui Andreescu, care a și prezentat patru dintre ele. Elegantă liniei, transparentă armoniilor ce amintesc pe alocuri de Rameau, dublarea Menuetului îl situează pe Schencker printre "micii maeștri ai fazei ascendente a clasicismului, de culoare franceză mai degrabă decât vieneza. În fine, cu aria religioasă semnată Karl Ditters ne întoarcem în perimetrul mării muzici. Ea
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
care își tot schimbă contururile în interiorul meu. D.P.: Cum îți apare acum toposul copilăriei: edenic sau coșmaresc? M.P.: Nu, n-a fost un eden. Eu n-am avut o copilărie fericită. Dar sînt și lucruri foarte frumoase. De pildă, îmi amintesc gornașul din sat. Adică, atunci cînd se transmitea o știre, venea omul cu goarna. Umbla cu bicicleta, și acum văd amurgurile de vară prăfoasă, bicicleta lui în uliță și goarna lucind auriu în lumina aurie a verii. Suna goarna și
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
acceptă să existe// Fă Doamne o lume mulțumită să existe// Iar de nu poți s-o faci/ ș...ț deschide Doamne gura ta - și-nghite/ pe roaba ta" (Ziua mîniei). M.P.: Ce interesant, cînd lucram la Ionescu nu mi-am amintit că eu scrisesem versurile astea. Și Ionescu are aceeași obsesie, să facă Dumnezeu lumea de la început și s-o facă așa cum trebuie, pentru că e o lume - zice Eugen Ionescu - în care ne mîncăm unii pe alții, asta e și o
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
dialoga prin versurile tale...). Ești cioraniană, ai o atitudine cioraniană, privitor la sensul vieții. M.P.: Știi cine a observat asta prima dată? Eugen Simion, într-o cronică pe care a publicat-o, în ’88 sau ’89, în "România literară". Îmi amintesc că am luat revista și, cu surprindere, am dat de o pagină în care Eugen Simion scria despre mine. Habar n-aveam că urmează să scrie despre mine, era ceva rarisim, mi s-a părut un miracol, în anii ăia
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
calc, trebuie să mă duc s-o văd, din cînd în cînd, pe mama, scriu cărți... Nu sînt rea, însă nu pot, nu fac față, și atunci renunț la tot ceea ce nu este, din punctul meu de vedere, obligatoriu. Îmi amintesc, pe vremea cînd scriam la Cioran - scriam de foarte mulți ani -, începuse vara și-mi spuneam: ei, am o vară în față, în care lucrez. Și tot felul de persoane îmi cereau ba un interviu, ba un răspuns la anchetă
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
dat oricui. D.P.: Despre mecanismul "facerii" poemelor tale, însă, altă dată. Mai spune-mi doar dacă, acum, cînd îți place să te "joci" - ba compunînd cărți, ba scriind o Laudatio, în prea larga robă universitară, ba adunînd cunoaștere -, îți mai amintești cînd te-ai jucat de-adevăratelea ultima oară și care a fost ultima jucărie primită în dar. M.P.: O, nu de mult m-am jucat. Cu jucăriile lui Dorli, Dorli Blaga. Jucării mici, mici, incredibil de mici, aduse în copilărie
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
la premierea din 30 iunie 2003) Ajungeam om mare ! - Permiteți-mi, mai întâi, domnule Țoiu, să vă felicit pentru premiul recent obținut. Legat de aceasta, îmi asum riscul de a vă întreba cum ați devenit scriitor. Spun risc, pentru că îmi amintesc felul savuros în care îi ironizați, într-un Prepeleac, pe autorii care își construiesc mitologii legate de momentul în care au simțit... atingerea aripii geniului. - Da, îi ironizam pe cei care se dau mari cu asta. Sunt însă două-trei momente
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]