964 matches
-
toți colegii lui râdeau de el că este fraier, a început să se întâlnească cu un băiat mai mare care se droga. Pentru a fi acceptat de grup, a încercat și el. Pe moment se simțea bine, dar apoi îi amorțeau picioarele complet. Cu toate acestea, în fiecare seară repeta experiența: ieșea și se droga. Acum îmi povestește că vrea să se lase de ele dar pur și simplu nu poate. Mă uitam la el cât de mult se schimbase: injura
Fii conştient, drogurile îţi fac rău. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Popescu Larisa, Carmen Petreanu () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2037]
-
și-i trăgea la cafele, și-i mai trăgea și cu paharu, și-i plăcea și să mănânce, s-o vezi ce mai hăpăia la masă... De ce-mbătrânea, d-aia se făcea mai lacomă. Se scoală de pe piatra rece, a amorțit, o înjunghie picioarele mai rău ca az-dimineață. Și-o și trece, de-abia se mai ține, de ce-mbătrânește omu, și bășica udului i se slăbește. D-aia nici nu-i vine să plece, poate vine Nebuna și-i dă drumu-n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fiecare cum își așterne, așa doarme în viață, și madam Ioaniu mânca rahat când zicea că ea n-a știut de sor-sa cum îl ascunsese ; știuse ea, da tăcuse mâlc, tăcuse ca mormântu. Mai se mișcă-n loc, a amorțit așteptând, și dracii ăștia de copii nici gând să plece. Mai se mișcă, mai urcă o treaptă, mai coboară și, deodată, zvâr-zvârrr ! Toți guguștiucii vineți trec în zbor peste capul ei. Ale dracu lighioane obraznice, dă peste om de obraznice
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și să-i oferi zâmbetul tău neliniștit. Zâmbetul unui aristocrat slab de înger, care încearcă să se ducă demn spre eșafod, într-o proaspătă dimineață de iunie ! Ea însă, fiind cu spatele, nici măcar nu ți-l vede ! Picioarele ți-au amorțit în poziția neprielnică și în răstimp încerci să-ți amintești dispoziția catului de sus : așezarea camerelor ale căror ferestre dau spre grădină. Dormitoarele deci, budoarul Mărguței, băile, vis-à-vis cabinetul de studiu, dar etajul mansardat ? Camerele servitorilor ? Atâtea și atâtea încăperi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
căldura începe să te copleșească, așa că numi rămâne altceva de făcut decât să mă opresc, să-mi mănânc în liniște pe o bancă obișnuitul sandviș cu carne și brânză și să beau o sticlă cu grapefruit. Picioarele îmi sunt amorțite și parcă mă întreabă cu ce mi-au greșit de le supun la un astfel de efort. Sper ca diseară să ajung la destinație. Gândurile mi se întorc la Luiza, la destinul ei de mamă care are un anume stil
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
a pornit să se rostogolească cu grabă spre asfințit. „Și eu n-am apucat să fac nici jumătate din cale” - l-a fulgerat gândul. După o bucată de drum, s-a oprit din nou și a slăbit strânsoarea fularului. Îi amorțise piciorul. „Ce bine mi-ar prinde o cârjă din cele de la spital! - a gândit resemnat. Între timp, soarele s-a ascuns după o perdea groasă de nori. „Acum să tragă o ploaie și am dat de belea!” - gândea privind la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
picioare în timp ce cobrele se încolăciseră pe butuci. Nu îndrăzneam să fac nici un gest. Mă temeam că, mișcând trestiile, îi voi trezi pe îmblînzitori și voi atrage atenția asupra mea. Am stat de aceea neclintit multă vreme ascultând și eu vântul. Amorțisem când, de undeva din spatele colibei, s-a auzit un scheunat de câine. Atunci îmblînzitorii au tresărit și și-au reluat cântecul. Una dintre cobre se dovedi recalcitrantă și, după câteva încercări zadarnice de a o zgândări cu bățul, îmblînzitorul, furios
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și pufoase, Ele sunt prea delicioase! Ferariu Elena - Violeta Școala Gimnazială Dumbrăvița Iarna Vine iarna dinspre munte, Cu steluțe albe-n frunte, Cu cojocul gros pe ea Și cu pătura de nea. Și cum vine, cum pășește, Totu-n cale amorțește, Pân la primăvară - vară, Când totul va-nverzi iară! Iarna aspră Iarna noastră e cam aspră, Nu putem ieși din casă; Afară e ger cumplit, Totul este amorțit. Ferariu Elena - Violeta Școala Gimnazială Dumbrăvița Stihuri pentru toamnă Friguroasă și ploioasă
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
cu pătura de nea. Și cum vine, cum pășește, Totu-n cale amorțește, Pân la primăvară - vară, Când totul va-nverzi iară! Iarna aspră Iarna noastră e cam aspră, Nu putem ieși din casă; Afară e ger cumplit, Totul este amorțit. Ferariu Elena - Violeta Școala Gimnazială Dumbrăvița Stihuri pentru toamnă Friguroasă și ploioasă, Venind, fluturând și alungând Păsărele frumușele și insecte mititele, De la noi... * Mincinoasă, dar voioasă, Lingușind, mințind și înșelând, Vine să ne-anunțe că sosește-n țară! Of, iară
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
avea mereu de-a face cu el. Un nou canon se isca în biata lui viață. Dar nu avu timp să-și mestece amărăciunea. Răul lui acum nu mai era acolo unde-1 putea urmări și păzi. Tot trupul îi era amorțit: o anestezie anume pe care o cunoștea, de altfel. Numai fruntea îl durea ca o bubă. Știa ce urmează: durerea cea mare, cea ca junghiul unui furuncul copt, subt coastă, în stânga, la bazinul vieții, care pentru el nu era inima
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
parcă ceva te-ar gâdila. Da. Mă gâdilă. Inima, mi-o gâdilă. Și creerii, mi-i gâdilă. Și tot corpul, mi-l furnică, punct cu punct. Așa. Nu mă slăbi. Strânge-mă. Și lasă-ți buzele, apăsat, să mi le amorțească, de drag și de plăcere, pe ale mele. Așa. Așa. Încă. Așa.Respiră greu. Mă strânge și ea, de parcă ar vrea să mă sufoce. Și, brusc, mă slăbește. Cade. Inertă. Gata. Acum poți să mă slăbești. Din strânsoare. Buzele, nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care ne târa, se întinse tulburătoarea zare a satelor ce nu se văd. Dealurile strângeau în văgăune liniște. Trezite sub cătușa înghețului târziu, în câmp pulsau miriade de viețuitoare iar pe izlazurile moarte răsărise iarba ; abia vii, în înserare gâzele amorțeau ; chiar aerul tăcea ; iazurile încrețeau valuri mărunte. Ca o piele de buratic, în bahne lucea, printre păpurișuri, un ochi de baltă. Orice mișcare părea să aibă contururi vaste iar umbletele izvorau parcă din eternitate. Estompate în sfârșitul luminii, dealurile pustii
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pe cînd era domnișoară, să se plimbe Într-o grădină publică londoneză, Într-una din zilele acelea eînd timpul se face dintr-odată frumos: nouăsprezece ani mai târziu, măritată, ieșea să stea la soare Într-o grădină particulară... „I-au amorțit picioarele iubitei mele soții?“, o surprinse Juan Lucas, cuprinzînd-o de mijloc și ajutînd-o să coboare scările, Într-una din zilele acelea cînd totul te poartă spre un delicios echilibru sufletesc. — Trebuie să dau fuga la birou... Dacă e tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
North Line Road și că rămăsese țintuit în cabină, aproape degerat când paramedicii îl găsiseră și îl eliberaseră. Mult timp după ce închisese telefonul nu-și mai simțise degetele, până când se pomenise că-și apăsa obrajii cu ele. Fața îi era amorțită, ca și cum ea ar fi zăcut acolo, în noaptea geroasă de februarie. Mâinile ei, înțepenite și vinete, se încleștaseră pe volan în timp ce luneca printre rezervații. Mai întâi Winnebago, apoi vălurita Omaha. Arborii pitici de pe marginea șoselei neregulate se aplecau sub ciucurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mea, spunea Mark. Doar un pic mai neascultătoare. Din când în când, îi dădea voie lui Karin să vină cu ei, dacă-și ținea gura. Barbara îl putea asculta pe Mark trăncănind întruna despre mașini modificate, multă vreme după ce Karin amorțise. — Când sunt într-un parc auto, nu-mi mai vine să plec, declara Mark. Se lansă într-o descriere amănunțită a anatomiei vehiculului pe care-l construia în mintea lui: mașini Ram, Bigfoot sau Bronco puse toate cap la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și ideea că aici sunt în siguranță, păsările s-au adunat pe meandrele astea. În acest secol, se hrănesc cu porumb cultivat. În secolul următor, cu ce rămășițe va mai fi în stare să ofere acest loc. Pământul înghețat îl amorțește. Tresare la auzul vocii ei, care vine de pe o planetă îndepărtată. —Uite! Aia de acolo. Își înalță capul, ca să vadă. El e, într-o discotecă de pe marginea drumului, alături de Barbara Gillespie, luptându-se ca să-și aducă trupul în extaz. Cocorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
simt fiecare ligament cum se întinde și se chinuie să susțină această greutate, că oasele mele cedează, că le aud cum scârțâie și cum pârâie și cum în final se vor rupe. Când stau pe spate, apăsarea face să-mi amorțească picioarele și trebuie să mă prăvălesc pe-o parte. Numai așa, într-o rână, mă mai simt om sau mă rog, jumătate de om, cum bine zice cultura populară că e femeia. Jumătate de om și în același timp doi
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
eu legăn din când în când scoica cu piciorul, atunci când dorește atenție. Și funcționează. Asta, desigur, în timp ce nopțile decurg cum am descris mai sus. Sunt obosită ? Da. Am timp să mă introspectez, să simt dihotomia mamă-doctorandă, mamă-cercetătoare ? Nu. Sunt puțin amorțită pe dinăuntru și poate asta favorizează acțiunea și activitatea pură, fără metareflecții ? Posibil. Sunt toate astea niște lucruri rele ? Nu neapărat. Ele sunt pur și simplu. Într-un fel în care nimic n-a mai fost atât de ferm până
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
șoptind ceva ce odată a fost un cântecel de leagăn, dar care acum s-a transformat într-un șuier fără sens, dormi, puiule, pe mama o dor brațele, umerii i se desprind și-o trag în jos, degetele i-au amorțit și picioarele n-o mai ascultă, pleoapele i se-nchid, mama te ține în brațe cu ultimele puteri, în timp ce se-mbărbătează singură, în gând, cinci minute, încă cinci minute, doar cinci minute să mai rezist, cinci minute de cântat și
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
zăpadă sau de promoroacă pe fața mea, și mă făcu să-mi mijesc ochii. Am încercat să-mi ridic mîna la frunte și în vreme ce făceam asta mi-am dat seama că frigul pătrunsese deja în extremitățile mele, care începuseră să amorțească. Trebui să-mi dau ceva osteneală ca să-mi schimb poziția. Ușile erau albe ca și restul clădirii, dar pe partea lor din față, cam la jumătate din înălțime, era pictată o linie de un albastru întunecat. Din cele șase uși
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu blana pe dos. O atîrnă de mînerul interior al ușii de la intrare, ieși pe alee și se depărtă. După o vreme, ceața deasă și rece, creierul și corpul înghețat se contopiră. Mergea învăluit de ele pe străzi, un miez amorțit de suflet, pierdut undeva înăuntru și ținut în mișcare de picioarele lui. Singurul lucru de care era foarte conștient era mîncărimea din brațul drept, și se opri de cîteva ori să se frece de colțurile zidurilor, să se scarpine prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
facă loc, apoi se trase în spatele lor. Coridoarele institutului erau total deosebite de camerele între care făceau legătura. Lanark îl urmă pe Munro într-un tunel jos și curb, iar pale de vînt fierbinte îl băteau în spate, urechile îi amorțiră de larma vocilor, pașilor, soneriilor care făceau pling-plong și un geamăt ritmat și monoton. Tunelul avea o înălțime de un metru optzeci, cu secțiune circulară și o alee plată jos, suficient de lată pentru roțile unei tărgi. Lumina nu contenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
explodă cu un bubuit. Spațiul din jurul patului se umpluse de un fum albastru și dens, înțepător. Rima stătea întinsă uitîndu-se lung la Lanark. El își trase degetele fripte din gură și o întrebă dacă se simte bine, dar detonarea îi amorțise timpanele. Răspunsul ei veni de undeva de departe și era întrerupt de o voce care spunea: Ajutor ajutor, nu mă aude nimeni? Rima întrebă cine era, și după o clipă vocea îi vorbi direct în ureche. Era asexuată și hotărîtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
n-o să ne plîngem. CAPITOLUL 15. Normalul Familia Thaw s-a întors la Glasgow în anul în care s-a terminat războiul. Au ajuns noaptea tîrziu, pe o ploaie rară, au luat un taxi din gară și s-au așezat amorțiți înăuntru. Thaw se uita afară la o succesiune de străzi părăsite, cu lumini ce păreau slabe și stridente totodată. Cîndva Glasgow fusese un oraș cu case de raport, o școală și o limbă de canal; acum era un labirint imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fost totuși scrimă crimă în numele onoarei. Papa mi-a pus Collir în ochi, nu m-a durut. Nici de scosul măselei nu mi-e frică. De altfel, acum sunt metode, mi-a spus papa, prin care-ți adoarme dintele, îți amorțește falca, și totul e fără chin, chiar dacă pe urmă, când se trezește locul adormit, revine și durerea. Papa m-a lăudat, zice că femeile sunt mai curajoase decât bărbații, în ce privește lupta cu boala. În familie se povestește la toate ocaziile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]