1,343 matches
-
orășeanca a întrebat la rândul ei, înciudată: -Dar... ce credeați? I-a răspuns o femeie, zâmbind zeflemitor: -Păi...dacă n-ai făcut-o dumneata, ce te mai fălești atâta? Năucă, femeia de la oraș a-nghițit în sec. Avalanșa de hohote a amuțit-o. Era furioasă că nu le înțelegea comportamentul. Bunul simț nu i-a permis să mai pună alte întrebări. Nu avea cum să înțeleagă, pentru că în viața ei nu fusese la Govie. Nici măcar nu auzise de așa ceva. Cu timpul, ultimele
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
aprins întruna, Te-a mistuit doar dorul de copii, Ai ars de grija pentru ai tăi fii, Cum ziua soarele și-n noapte luna. Te însoțești cu clipele târzii Și-ți mai rămâne ultima, doar una, Când firu-i rupt și amuțește struna, Dar tot te așteptăm să ne mai vii. Și te topești, când timpul se destramă, Iar inima abia dacă mai bate, În ochii plânși se-amestecă doar teamă Cu suferință pentru tot și toate. Și tot astfel, destinul tău
TORŢĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371703_a_373032]
-
ce venise de fapt. Plin de găinaț până în vârful capului îi veni tare greu să-și țină mânia în frâu și să aștepte noaptea ca să își poată duce la îndeplinire în voie planul. Când liniștea căzu peste palatul din nori amuțindu-l, Mladin se strecură neauzit și nevăzut către odăile în care știa că dormeau împăratul, împărăteasa și fiica lor. Tocmai pe când se pregătea să deschidă prima ușă, auzi un păcănit cunoscut. - Vezberbarel, ce cauți tu aici? Arătarea căscă ochii mari
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
întâlni cu flăcăul nostru. Îi privi cu atenție pălăria și un zâmbet larg îi încreți nasul pistruiat, aducându-i și gropițele în obraji: - Dar ce podoabă ai la pălărie, Ionică! Feciorul nu răspunse, bag seama că iarăși frumusețea fetei îl amuțise cu totul. Își ridică mâna la pălărie, scoase floarea și o întinse fetei. Aceasta o luă și îi trase în piept parfumul. Nu trebuie să vă spun mai multe. Că a fost floarea, că a fost bunătatea flăcăului, că au
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
urmare), Andros (principiul-foc, masculin, al luminii) și Gyne (preceptul-apă, feminin, al obscurului selenar), cele două elemente din urmă ca Evlavie, vedeau Cuvântul. Așadar Vlavia și Evlavia, fiindu-se sub Rază, detașându-se de aparențe (patimi, vise, gânduri, semne), reușeau să amuțească, altfel spus să vorbească/amintească în limba poesiei, cea a tăcerii, unde succesivitatea amorfă a cuvintelor, diacronia cupidonică, îmbrățișează inefabila formă în sincronia hermafroditului. Cele două semne ale uniunii: lumină-andros-yang, obscur-gyne-yin, pornesc scoborâtor în fântâna oglindală a originii "treizecimii de
A TREIA VOCE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369168_a_370497]
-
strigat acum. Intrați repede odată cu cei citați! Și nu uitați, să păstrați liniștea acolo... La semnul aproape disperat al Evdochiei, ceilalți au luat pe brațe biata femeie și au adus-o în sală. S-a făcut liniște. Toată asistența a amuțit la vederea acelui grup de oameni care o purtau pe femeia ce-și ținea disperată pălăria pe cap cu amândouă mâinile, în timp ce geanta ei neagră se clătina pe sub bărbie, agățată de un braț. Femeile încercau să-i aranjeze ținuta, că
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
speranțele din gânduri, tăcerile se mistuiau în întrebări fără răspuns și fără înțelesuri. În ochi zăcea sfârșită tristețea adunată și îmi murea un vis, iar anotimpuri s-au dus și nu s-au mai întors vreodată, iar viorile iubirii au amuțit în ceruri. Când ai plecat un vânt prin ramuri plângea tăcut... Referință Bibliografică: Când ai plecat / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2302, Anul VII, 20 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nina Dragu : Toate Drepturile Rezervate
CÂND AI PLECAT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362192_a_363521]
-
arcuș lingușitor, mângâind cu floare de vultur petala unei viori!” Ca un animal de pradă se află în fața a două stări „cruciale” în propria-i viață - dragostea și nemurirea: „Dragostea pentru tine mă supune. Biet animal de pradă. Vocea inimii amuțește. Este vocea Tăcerii!”; „Gol-goluț, stau în fața ta, Nemurire, ca un animal de pradă. Nu-mi este frică!” Șarpele și porumbelul sunt simbolurile fundamentale ale Pământului și ale Cerului. Purtătorii lumii sunt, uneori, elefanți, tauri, țestoase, crocodili, dar toate acestea nu
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
flori de sânzâiene Și-n dans străvechi cu soarele conspiră Să stea ascuns cât “apa de la stele” Va stinge arsuri ce trupuri mistuiră. Merg în alai, se-opresc pe la răscruci, Imploră-n cânt - rod bun fertilității, E vremea când în amuțit de cuci Mirese cer cununi divinității. Transfigurat, pământu-n loc tresare, Îngeri la braț cu cerul prin poiene Par două lumi - firească împreunare Și taina lor din nopți de sânzâiene. Citește mai mult Se prind în joc fecioare despletiteIar ceru-ntreg
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Poartă cununi din flori de sânzâieneși-n dans străvechi cu soarele conspirăSă stea ascuns cât “apa de la stele” Va stinge arsuri ce trupuri mistuiră.Merg în alai, se-opresc pe la răscruci,Imploră-n cânt - rod bun fertilității,E vremea când în amuțit de cuciMirese cer cununi divinității.Transfigurat, pământu-n loc tresare,Îngeri la braț cu cerul prin poienePar două lumi - firească împreunareși taina lor din nopți de sânzâiene.... XI. PRIMENIT PRIN RUGĂCIUNE, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1918 din 01
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
unul din ei, pe cel care mi se părea cel mai bătrân, pentru că avea mustăți, l-am văzut ridicând brațul către tavan, parcă ar fi indicat o direcție, și l-am auzit rostind cu un glas solemn: Sambô! Toți au amuțit deodată și și-au plecat ochii în farfurie. Apoi au repetat pe rând: Sambô! Sambô!...“ , iar în acel moment, „simțeam că pătrunsesem într-un mare și cutremurător secret“. În Încercarea labirintului, Eliade vorbește despre salonul familiei, asociat, mai târziu, cu
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Trăpașa întoarce capul și mimează un pupic dulce. Lacrimi. Mai schimbăm vorbe, mai bîrfim, ne mai frăsuim. Trece-o pereche. Unsuroși, unsuroși. În dreptul nostru se-opresc, se lipesc și-ncep să-și țocăie buzoaiele ca două capete de intestin, răsfrînte. Amuțim. Cum spusese Valéry? "Ce de copii, dacă privirea ar putea să fecundeze! Cîți morți, dacă ar putea să ucidă!" 6 septembrie Dacă treceți prin dreptul Casei tineretului (monstruozitate arhitecturală ce a ras una din frumoasele clădiri ieșene, Jockey Club), veți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încercând să-și imagineze ce s-ar fi întâmplat dacă aparatul nu ar fi zburat. „După o rulare de aproximativ 50 de metri, aparatul încercă să se ridice, se zgudui, dar rămase la sol. Pilotul trase din nou maneta. Mulțimea amuțise. Aparatul își reluă mersul...” (continuarea a fost făcută de fiecare elev după imaginația proprie). 3. În fragmentul Moș Miron prisăcarul de Cezar Petrescu, ni se dezvăluie o parte din copilăria poetului Mihai Eminescu în lumea satului, firea și preocupările sale
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
Dascălul: (dacă tot nu mai spune nimeni nimic...) Așa e... cum spune părintele... Măi Ionică! Preotul: (stînjenit) Tu vezi de tămîia aia... că arde de pomană... (către Marieta și Costache) Și dumneavoastră...! Marieta: ...Părinte..., eu să vă spun drept... am amuțit... vă rog să ne iertați... dumneavoastră începuseți să cîntați deja... mi-a fost rușine să vă opresc... Preotul: Nu-i frumos, băiatule! Nu murim, așa, cînd vrem noi... Toate la timpul lor... Cu voia Domnului... Nu-i voie să glumim
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
evacuare a unor energii negative acumulate. Se agreau uneori astfel de gesticulații critice, În loc de contestații deschise, din chiar interiorul regimului (mi-aduc aminte că, la o instruire ideologică, activistul care conducea ședința a spus un banc cu Ceaușescu, de am amuțit cu toții...). Se crea astfel iluzia că trăim normal, Într-o lume În care libertatea de expresie este la ea acasă. Intrarea În „câmpul” muncii În calitate de „cadru” didactic Dar cum am devenit profesor? La Început, mânat de mirajul acumulării cunoștințelor de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de a fi care Îl apropie de tradiția dandy. Nu doar celebra-i cravată, garoafa verde (artificială) de la butonieră, vestele țipătoare, ciorapii colorați, nici freza stil Nero, care pune capăt modei părului lung, nu doar frazele care, prin absurdul lor, amuțesc de uimire asistența, nu doar gesturile aberante și nici măcar succesul de public al unei comedii de serie din 1882, unde Îi e ridiculizată afectarea, nu pot explica, toate la un loc, notorietatea amețitoare a lui Wilde. Unii istorici ai dandysmului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
multe zile pe vârful stâncii. Slăbește; foamea și setea Îl obligă să Își consume propriile excremente. În sfârșit, zărește un jaguar pestriț, purtând un arc și săgeți și vânat de tot felul. Ar vrea să-l cheme În ajutor, dar amuțește de frică (H. Banner, apud C. Lévi-Strauss, 1995, pp. 94-95). Prima parte a mitului este dominată de decăderea eroului, de regresul În lumea celor dispăruți, lume a substanțelor putrede; acest lucru este experimentat de personajul mitului În două momente ale
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a înmuiat până și inimile sălbatice ale soldățimii. Au izbucnit în râs, șmecheria părea prea naivă. Ofițerul, râzând în hohote, a rostit: „Du-te, fugi! Salvează-te, derbedeu mic!” Și continuau să râdă încărcându-și puștile. Deodată, vocile le-au amuțit. Copilul a reapărut și, mergând lângă perete, alături de cei mari, a exclamat: „Iată-mă!” De-a lungul istorisirii mele, Pașka parcă abia mă urmărise. Stătea nemișcat, aplecat spre foc. Chipul i se ascundea sub cozorocul lăsat în jos al șepcii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bilet de călătorie care mă autoriza să vizitez „orice țară, în afară de U.R.S.S.”. A doua zi după conversația mea cu „rusul nou”, m-am dus la Prefectura de Poliție ca să mă informez despre formalitățile de naturalizare. Încercam să fac să amuțească în mine gândul care îmi revenea insidios în minte: „De acum înainte, va trebui să înfrunt o cursă invizibilă contra cronometru. Charlotte are vârsta la care fiecare an, fiecare lună poate să fie ultima.” Din cauza asta nu voiam nici să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ce s-o fi-ntîmplat în decursul celorlalți chilometri nu știu. Dar deodată părintele "N". îmi puse mâna pe umăr și zise: - Trezește-te, trezește-te! Nu dormi toată ziua! Am ajuns lângă turn, omule! Am vorbit de-am surzit, am amuțit și-am orbit și n-am scos din tine nici un răspuns. Privește numai admirabilul peisaj de toamnă. Privește, privește, țintește-ți ochii la el. Tu ai călătorit, tu ai văzut multe poziții frumoase și vestite. Ce zici de aceasta? Eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
părăsit locul unde petrecuse pîn-acuma și-i se aducea închinare, orașul Thessaloniki, căci nu mai voiește să aibă a face cu grecii și a venit în mijlocul bulgarilor și românilor ca să le fie mână de ajutor la marea operă. Deodată demoniacii amuțeau pentru câteva momente, oarecum liniștiți, arătau că li se chinuie sufletul și că se luptă într-înșii, apoi, sfâșiați parcă de-o nespusă durere, se zbăteau și se vîrcoleau și mai cumplit, urlând rînduri-rînduri. Timpul ezitării a trecut,, să ia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
iasă din ce în ce mai mult la lumină, și ridicarea la conștiință de arte să fie din ce în ce mai neapărată. Plângerea cumcă lipsesc naturi eroice, pline de putere și junețe, din cari poezia vieței să respire, cum am zice, din toți porii, trebuie așadar să amuțească înaintea legei spiritului lumei, care ordonă ca fiecare activitate spirituală să se regenereze din adâncurile conștiinței de sine, o lege căria trebuie să i se supuie așadar și artea reprezintațiunei dramatice. Al doilea fenomen, care ne (atinge) privește încă, atinge
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
văd, o, zeilor, că v-ați înfricoșat de obrăznicia trimișilor lui Yam” (Baal și Yam, II, 18-24 ; cf. 30, p. 187). în Mitul lui Zu (versiunea asiriană) - despre care am mai avut prilejul să vorbesc - zeii intră în panică și amuțesc după ce demonul Zu fură din cer „tăblițele destinului”. [Când] Zu a dispărut [cu tăblițele destinului] și s-a ascuns în muntele său, Tatăl Enlil, sfetnicul zeilor, a rămas fără grai ; Tăcerea s-a instaurat, muțenia a luat loc. Zeul suprem
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nimeni, dar ceea ce vor toți e egalitatea națională. Până ce această convingere însă [î]și va face loc, nu speră în nici o apropiere serioasă dintre naționalități. Cu această lipsă de speranță reproducem șirurile de mai la vale. 146 {EminescuOpXIII 147} Au amuțit sunetele serbărilor cu cari scriitorii și artiștii maghiari au fost întîmpinați în călătoria lor prin Ungaria de sud; au amuțit discursurile patriotice cari s-au preschimbat în curs de-o săptămână și mai bine între voioșii călători și ospitalierii lor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nici o apropiere serioasă dintre naționalități. Cu această lipsă de speranță reproducem șirurile de mai la vale. 146 {EminescuOpXIII 147} Au amuțit sunetele serbărilor cu cari scriitorii și artiștii maghiari au fost întîmpinați în călătoria lor prin Ungaria de sud; au amuțit discursurile patriotice cari s-au preschimbat în curs de-o săptămână și mai bine între voioșii călători și ospitalierii lor amici din deosebite locuri și, după sărbători de entuziasm național, se-ntoarce ziua de lucru cu privirea ei sobră și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]