3,631 matches
-
urmări mai multe servicii de vin și cafea scumpe. Fana se mișca de acolo, acolo cu o dezinvoltură controlată, parcă ocupase de când lumea spațiile acelea. Bănuia că o frapează pe Carmina și gândul parcă îi dădea aripi, le povesti foarte amuzată de micile ei dificultăți de ordin casnic, de grijile pe care și le face, de țăranii ce-i vin pe cap cu fel de fel de probleme și despre discuțiile ei cu Dimitrie, despre oficialitățile care vin în casă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un coșuleț din nuiele și le-a promis că o să le aducă struguri, lăsase anume, pentru Carmina câțiva butuci neculeși. S-a reîntors, într-adevăr, cu coșul plin, boabele mari, frumoase, străvezii păstrau picături de apă. Rezervat, picior peste picior, amuzat de ceva anume, zâmbitor, Ovidiu asista la discuții ciugulind bobițe de struguri. Era foarte pasiv, plasase ștafeta și nu-și mai făcea probleme. Într-un târziu i-a spus Carminei că ar fi curios să vadă camera ei de fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lingurițele, tirbușonul, ceștile, zahărul, cafeaua, ba chiar, insistând să scotocească, dădu și peste o pâlnie ce-i era pentru moment necesară să toarne vin în sticle. Ovidiu o ajuta în cercetările sale și anunța triumfător atunci când găsea obiectul căutat, se amuzau pe seama acelor descoperiri senzaționale, atâtea obiecte așezate într-un loc al lor, bine gândit, achiziționate meticulos de Sidonia. Doamna avocat se retrăsese din casa lor pretinzând oboseala, nu le suflase o vorbă de toate pregătirile ei, dar, de fapt, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe seama acelor descoperiri senzaționale, atâtea obiecte așezate într-un loc al lor, bine gândit, achiziționate meticulos de Sidonia. Doamna avocat se retrăsese din casa lor pretinzând oboseala, nu le suflase o vorbă de toate pregătirile ei, dar, de fapt, o amuzase să intre prin magazinele cu articole de menaj, să cumpere toate lucrușoarele necesare și, aflată lângă vânzătoare, mașina de calculat să înceapă să înregistreze prețuri, cu clinchet după fiecare apăsare de clapă. Se ducea apoi cu sacoșa plină în apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un procuror în vârstă, un om gelos care-i întocmise un testament foarte generos. Distracția ei cea mare era de a se sustrage de sub supravegherea lui. Îi plăcea să simtă deasupra superbului ei cap amenințarea, sabia lui Damocles, asta o amuza. Nu i-ar fi convenit însă deloc dacă procurorul și-ar fi schimbat testamentul. Cu biletul în poșetă, Carmina a plecat după amiază la teatru. Era bine dispusă, în sfârșit o seară care nu trecea în van. În sală se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
toace timpul aiurea, pe traseu găsea mereu câte ceva, micile daruri ale neprevăzutului. Se întorcea calmat, cu câte o pâine, cu fructe sau o cutie de cafea, ca și cum după așa ceva plecase, o întreba dacă vrea bilete la circ, pe el îl amuzau saltimbancii și era fascinat de strălucirea costumelor, i se părea că aceasta este menirea spectacolului, de a produce emoții primare. Știu că aveam o cu totul altă viziune asupra vieții, dar cu toate astea, mi-a fost greu să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se condamna, judeca la rece relația ei cu Ovidiu și constatările făcute nu păreau a fi deloc măgulitoare. Ajunsese la concluzia că nu era decât o biată unealtă în mâinile lui, că bărbatul o să mai vină doar atâta timp cât îl vor amuza aceste întâlniri, când jocul lui își va pierde strălucirea se va retrage fără să considere necesar măcar să-i dea o explicație. Era prea măruntă pentru el ca să-l intereseze cu adevărat frământările ei, viața ei. Atunci când Ovidiu începuse să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doar așa, exemplifica iar Miau cu furculița praștie, și Pinochio se supăra pe bune, lasă-l, zic, reao! na, bea! zice Prințesa și îmi zdrobește buzele cu sticla, bea și tu, și îl forțează și pe el, și Pinochio acceptă amuzat până la un punct, până când lichidul curge pe lângă gură și ochii se măresc semnificativi, Prințesa joacă extrem și e destul de sadică, e campioană la ars părul cu bricheta, chiar în ziua în care i-am spus, mergi mai în față, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
o sa reînnodați prietenia de altădată. — Iată o teorie interesantă, comenta Adrian, sculându-se în picioare. Trebuie să recunosc că acum, cu gândul la proiectul asta, mă încearcă o emoție cum n-am mai avut de mult. Niciodată nu m-a amuzat prea tare lucrul la române. — Nu-i nevoie să-mi spui mie asta, zise Eleanor. Adrian își privi în fugă ceasul de mână. — Mai bine ies acum la jogging, altfel n-o să am timp de sauna înainte de pranz. — O să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
stilist la modă. Era îmbrăcată elegant, cu o fustă scurtă și un taior mulat pe bust, și avea asupra ei o geantă diplomat micuța, din piele neagră. — Domnișoara Tarrant? întreba el. — Da. Femeia schița un surâs discret, ca și cum ar fi amuzat-o ceva - poate chiar modul oficial care o întâmpinase Adrian. Va rog, poftiți înăuntru. — Soția dumneavoastră era în mașină care a ieșit pe poarta în timp ce taxiul meu încerca să intre? se interesa ea cu un accent ce-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pe spate într-un strat cu flori. A fost cea mai nostima fază din viața mea, zise Adrian, izbucnind încă o dată în hohote de râs. Cel puțin așa mi s-a părut atunci, adaugă el, observând că povestea n-o amuză la fel de mult și pe Fanny. — Da, în carte chiar este nostima, spuse ea. Dar și tristă. Eroul vede în ea... un fel de... — Semn prevestitor. Da. Un semn care prevestește că ei, cei doi prieteni, se vor îndepărta tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
copii fericiți asemenea mie. Mulțumim! Andreea Sfetcu, clasa a IV-a C Un șoricel ciudat, mouse! Când am auzit prima dată despre cuvântul mouse, a fost acum doi ani, gândul fugindu-mi la micuțul șoricel din desene animate care mă amuza. Mirarea mea a fost mare, atunci când în prima oră de informatică, pe care am desfășurat-o la Clubul Elevilor să aflu că acest cuvânt mouse mai are un sens în lumea computerelor. Domnul profesor ne-a explicat că mouse-ul este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apoi se prăbușea În șanțul inghinal Învinsă de atracția coapsei prelungi. Ea se răsucea spre el atât cât să-i cuprindă un umăr În degetele-i subțiri, sau să-i mângâie ceafa, și Îi povestea amuzată tot ce auzise. Se amuza și el. Apoi ea nota totul Într-un caiet pe care scria Visele lui Petru. Însoțea fiecare vis de scurte comentarii sau extrase din Cartea Visurilor. Începea să-l cunoască mai bine decât și-ar fi dorit și amănuntul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
e cum spuneți dumneavoastră. Acum Însă e vorba de ceva... Își miji ochii și Își țuguie buzele pentru a sugera greutatea mesajului și caracterul său confidențial. O să vă spun exact ce și cum... Șendrean Își pierdu răbdarea. Flecăreala poștașului Îl amuzase o vreme. Acea vreme trecuse Însă. Nu mă interesează, domnule Gheretă. Poștașul făcu ochii mari. Nu-i venea să creadă. Profesorul deschise ușa cât să se strecoare o pisică. Se crapă de ziuă, domnule Gheretă. E timpul să mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de prietene și prima care a luat anticoncepționale și prima care a pozat goală În atelierul lui Szántó. Pozam cu schimbul: o săptămână ea, o săptămână eu. Dădeam artei ce ne dăduse natura. Un fel de joc al schimburilor. Ne amuzam. Szántó desena și ne spunea mereu: Nici nu știți cât valorați, fetelor! Într-o zi o să fiți cotate la bursă! În fața voastră orice bărbat va avea emoții. Cu Sabina a fost ușor Încă de la Început, de parcă asta făcuse dintotdeauna. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
da curs, mai ales acum când În fiecare casă ardea cel puțin un bec. 36. Iolanda fuma pipă În geamul larg deschis al atelierului. Privea relaxată forfota din Piața Carolina, după o zi În care nu făcuse mai nimic. Se amuzase dând sfaturi câtorva colege mai tinere, invitate la revelion de vipuri locale sau mărunți oameni de afaceri italieni și arabi cu precădere. Una voia să știe dacă la picioarele ei putea purta rochie scurtă, alta dacă un Volvo mișto ultramarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de lână dar foarte fini, de culoarea stânjeneilor. Tânăra continua să zâmbească, În timp ce doamna Ster o mângâia pe frunte, lăsându-l pe domnul Húsvágó să viseze la desuurile Eleonorei. Victoria's Secret, Wonderbra și Cacharel, zise doamna Ster, privindu-l amuzată pe domnul Húsvágó, care nu Înțelegea nimic din ce auzea, dar era impresionat de parcă i s-ar fi vorbit În latină sau În ebraică, limbi sacre, după maghiară, bun Înțeles. Eleonora adormi În câteva minute, iar ei trecură În salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
neagră din fetru, tunica din piele, jeansul decolorat, ghetele Înalte, prăfuite, cu inscripția „Insulated” și, nu În ultimul rând, geanta de umăr, model sac de grenade, ref. U. M. 0216 Zalău/1985. Dar tu? La Barbara Koster & Adriana Farranda? Replică el amuzat de felul În care fiecare dintre ei făcea trimitere la Grațian, zis Gabriel Ceroni. Asemănarea celor doi nu era doar fizică, frapantă, ci și, până la un punct, existențială, mai puțin faza militantă a soixante-huitard-ului francez pasionat de Proust, Musil, Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
platouri cu mâncăruri pe care le așezaseră cu evlavie pe masa uriașă din mijlocul sufrageriei, În timp ce un gând pios Însoțit de cruci mai mult sau mai puțin discrete se Îndrepta spre cei patru pictori ascunși În spatele pânzelor colorate, de unde urmăreau amuzați sau Încruntați petrecerea, după care, unii dintre ei, dacă nu cumva toți, urmau să-și facă bagajele și să se mute te miri unde: Într-un muzeu, Într-o bancă sau Într-o altă casă. Regretau de pe acum plecarea căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Eleonora, Petre și ochelaristul, dacă lăsăm deoparte pe doamna Lapedatu. Chit despre Brândușă elvtárs, nu ar remarca la o adică nici măcar dispariția unei sticle. Sau, În caz afirmativ, ar pune un pictor din piață să-i facă alta, zise Ziffer, amuzat de posibilitatea unei asemenea mistificări. O sticlă de Ballantines, bunăoară, completă Abrudan, În vervă și el, la curent cu noile tendințe În Artele Focului. Ce păcat, dragă Petre, că moara ta nu merge cu vin, zise Pascu. Ne-am adapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
întreține armele de vînătoare, face rost de hrană, aprinde focul. Cel care mîngîie și cel care pedepsește. Războinicul puternic. Niciodată indulgent. "Bărbatul ia inițiativa". De cîte ori nu m-a îmbolnăvit cu o remarcă acidă. Și privirea mereu ironică, mereu amuzată cu care-mi constata sînii: "Cam mari pentru modelling, Dințișor". Adolescența mea a stat sub semnul manechinului englez poreclit "Rămurica". Fără șolduri, îngustă-n umeri, cu încheieturi fragile și abdomen ca un scut. O așchie de fată. Le privesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Odessa, avionul sanitar, frumoasa soră de caritate. Sîngera la călcîiele ei. Tata zîmbea. Scena cu Iordan sîngerînd din coastă, lîngă călcîiele roz îl făcea să zîmbească indulgent-ironic. Altfel fusese. Liselle semăna cu o muzică: Poemul de Chausson. Și cum se amuza cînd îl rugam pe tătișor să-mi cînte "Șoșon"! "Chausson, puiule, nu Șoșon". Din păcate pentru toate iubirile lui, Iordan era pîn' la infinire însurat cu muzica. Muzica Marievici. La fel și tata. Nu cred că mama i-a reproșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Uniunii Scriitorilor era Traian Șelmaru. Numai că, exact ca-n știruca de la Radio Erevan (cu cetățeanul cîștigător de mașină Volga la Loto), Volga se dovedește bicicletă... -... și nu cîștigată, ci furată; și nu la Loto, ci la gară. Cînd o amuză ceva, Miss Deemple rîde și, în același timp, se încruntă a plîns. Ce rîs particular are! Croh n-a fost scos în drum, ci transferat la Editura Didactică și Pedagogică. Și nu l-au retrogradat, ci l-au uns redactor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de Darius Milhaud. Iar în '60 (în noul local al Radioteleviziunii din strada "Nuferilor", în studioul pentru concerte), Suita opus 17 de Rahmaninov, pentru două piane; și, singur, tata, Sonata opus 27 nr2 de Beethoven. Cam tot pe atunci îi amuza o proză (tema era complet disociată de reușita literară), unde un erou comunist făcea opt vagoane de cărămizi în două ore. Seara, cu mîini impecabile de violonist, cînta Ciocîrlia. "Poate-n struna lui Leonte Răutu, magicianul!" hohotea Iordan, aflat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
persoana întîi are și dezavantajul că autorul e confundat cu personajul care narează. Fluturel chiar a vrut să știe: "Felicitări pentru noua ta înfățișare epică. Dă-mi cheia. Cine-i Șerban? Pe cine "închipuiaște" el?" "Pe Șerban Foarță", m-am amuzat să-i răspund. Geaba i-am vorbit de barthesianul effet du réel ("Bagă de seamă, Fluturel, Efect de real e titlul cărții".), de regimul als ob al scriiturii. Geaba l-am trimis la Hans Vaihinger: Die Welt als ob. Geaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]