1,257 matches
-
formulare! Enormă, de fapt, totuși simplă, aparent ingenuă, greu de uitat. Ștefan Bănulescu a repetat sec și apăsat caracterizarea și, mărturisesc, lectura mea nu s-a mai putut apăra, ulterior, de bruiajul pe care Îl exercita ecoul vorbelor sale plictisit amuzate. Am vorbit despre multe, dar două teme reveneau, pe fondul acelei comune dezolări față de ceea ce trăisem și față de ceea ce ne aștepta În gura noastră de rai socialist: afecțiunea cu care vorbea despre fiica sa, despre lecțiile de germană pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
aleargă să deschidă ușa, are grijă de aranjamentele cu maître d’. Toate sunt, de fapt, legate, Însă, mai curând, de Vela, fosta soție a lui Chick, sensibilă, ni se spune, la tradiția acestor nimicuri pe care el, Chick, le tolerase, amuzat, oricât de străine Îi erau, de dragul ei. „Când venea cec-ul, Radu sărea de pe scaun și Îl apuca. Devenise un joc, nu apucam niciodată să plătesc. Plătea doar cu bancnote noi, proaspete, neșifonate și nu se uita la sumă. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Central Park West era În cinstea sa, musafirii Îl pierduseră repede din vedere, luați cu bârfele zilei. Bellow zăcea singur și absent pe canapea, ca bunicul vârstnic căruia nimeni nu Îi mai dă atenție, și privea, din când În când, amuzat, la fiica sa de doi ani și jumătate, alergând neobosită dintr-un colț În altul al camerei. Când a apărut Philip Roth și l-a salutat prin versuri clasice englezești a tresărit, Însă, prompt. A răspuns, la rându-i, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
temele, deloc Încurajante, care ne preocupau, fie și Într-o atât de plăcută regăsire, a cărei ambianță și gastronomie ar fi trebuit să fie suficiente pentru a evita orice Întristare. Imre rămânea senin și cordial Însă, Într-un admirabil și amuzat armistițiu cu sine și cu lumea. * La o săptămână după afectuoasa Întâlnire, am avut prilejul, tot la Berlin, să discut despre Imre Kertész cu o amică newyorkeză, bursieră și ea la Wissenschaft College. Profesoara de filosofie de la Columbia University avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lapidare incursiuni biografice, conectând fermecător anecdoticul cu semnificația. I-am invidiat, din nou, grația elegantă a stilului, erudiția firească, gentilețea convivială, curtoazia cărturărească. În ciuda unor poticneli fonetice, pe care exilatul din mine le simpatiza și pe care musafirul le ironiza, amuzat, Într-o seducătoare lipsă de morgă academică sau când Îmi cerea un echivalent În engleză al unui cuvânt german, În care tradusese gândul italian, studenții au simțit, prompt, că au În față un intelectual european de rasă, un pătimaș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o femeie. Asta este rațiunea pentru care citim sau scriem cărți.” * Nu doar plăcerea muncii bine făcute marcase colaborarea noastră la Bard, ci bucuria reîntâlnirii. Regăsisem inconfundabila pecete a unui patrician al spiritului. Simplitatea, cordialitatea, erudiția elegantă și civilitatea. Serenitatea amuzată și copilăroasă coabitând cu seriozitatea extremă a angajării etice și estetice fac din Claudio (von Trieste) interlocutorul râvnit și prietenul de preț. Îi redescopăr, pe ambii, de fiecare dată, cu aceeași Încântare. New York, mai 2003 (Familia, nr. 6 și 7-8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care le colecționa (Întâi printr-un intermediar din Queens, New York, apoi printr-un negustor de artă din Amsterdam) arată aceeași preocupare față de țara inițiatică: imagini pitorești din perioada interbelică a multor orașe și orășele și stațiuni de odihnă românești. Privind, amuzat, o secvență de piață, cu vânzători de halviță („Alvițari. Marchands d’alvița”, Editura Mag. M. Rosenbaum, București), mi-am adus, inevitabil, aminte că Saul apăruse, În prima vizită la noi, nu cu obișnuita sticlă sau cu Încă și mai obișnuita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
la ea, chibzuind dacă era comestibilă sau o amenințare. O dată, o izbucnire de sexualitate animalică, uitată într-o clipă. Alteori, ea era o crustă pe care încerca să și-o curețe de pe ochi. Se uitase la ea cu privirea aceea amuzată, lichidă, pe care i-o aruncase într-o noapte, când erau adolescenți și se târau amândoi spre casă, fiecare de la întâlnirea lui, beți. Și tu? Nu te credeam în stare. Începu să-și folosească vocea - gemete înăbușite de tubul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a venit și m-a luat în toiul nopții. Ne-am căcat pe noi de frică amândouă. Spune-i pe nume, o rugă tăcut Weber pe Jess. Dar ea n-o făcu. — Deci ce mai face... Cleo? —Tată! Părea aproape amuzată. Weber binecuvântă monitoarele cu date de la celălalt capăt, care-i distrăgeau atenția. Nu ți se pare ciudat că mă întrebi de cățel înainte să întrebi de partenera mea? Păi, spuse el, ce mai face... partenera ta? O tăcere adâncă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să mai facă efortul să se uite pe ea. Își vârî telefonul la loc în buzunar și se întoarse pe alee spre parcarea pentru biciclete. O să-i povestească lui Sylvie, când o să se întoarcă acasă. Avea să fie imperturbabilă, puțin amuzată. Avea să zâmbească și să-l întrebe: Ce-ar face Celebrul Gerald? Drumul cu bicicleta înapoi spre Strong’s Neck era numai la vale. Fluxul trecuse și aerul de iulie era sărat în plămânii lui. Voise să se întoarcă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Eu cred că prinzi tot timpul același pește. —Faci mișto de mine! Primii aveau nerv în ei. Ăsta e total bleg. N-au nici o treabă unii cu alții. Mark intră în apă până la glezne, clătinând din cap cu un dezgust amuzat. — Ți se pare că îl știi de undeva pe peștele ăsta? În sfârșit, ai luat-o pe arătură, doctore. Ai stat prea mult la soare. Nu-i bine pentru un tip cu meseria ta. Stătea ca un bâtlan, aplecat înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
camuflaj ale unei molii. Îl cunoșteau. Oamenii tot nu renunță la ordine, nu-i așa? Chiar și atunci când ierarhia e imaginară. Nu-i o competiție care să-mi stârnească cine știe ce interes. Ea se dădu înapoi, cu aceeași expresie de scepticism amuzat cu care tocmai îl privise pe Mark. Normal că vă interesează. Dumneavoastră sunteți cartea asta. Vânătorii dau târcoale. Aici nu-i nimic imaginar. Ce-aveți de gând, să vă întindeți pe jos și să muriți? O dojană cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
făcu plăcere. — Ce mă fac dacă dau rezultate? El se răsuci pe scaun cu fața spre ea. Nu înțelegea. Cum ar fi putut înțelege? Nici ea nu era sigură că înțelege. El clătină din cap. Dar avea ochii mai degrabă amuzați decât exasperați. Ea era bătaia lui de cap, micul lui puzzle. Ea îi luă palma și o mângâie cu degetul mare, cel mai periculos schimb al lor de până acum. —Cum o să fie dacă... își revine? Robert fornăi. —Cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Weber o privire urâtă când văzu că prelegerea nu începuse la fix. Exista ceva în viață care să merite atâta furie? La un moment dat, fiecare suflet din această sală avea să se întoarcă asupra sa cu un dezgust amuzat. Niciodată nu m-am îmbrăcat așa. Niciodată nu mi-am luat notițe cu atâta zel. E imposibil să fi gândit așa. Cine era ființa aia jalnică? Sinele era o gloată, o poteră instabilă, improvizată. Acesta era subiectul prelegerii de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de marginea mesei, scuturând din cap. Se prăbușește pe scaunul din fața lui. —Cum adică? Ce vrei să spui? N-are cum să renunțe la munca lui. Imposibil: ca și cum o pasăre colibri ar intra în greva foamei. El e expansiv, aproape amuzat. —Plec de la Adăpost. O despărțire ideologică. Se pare că ei au ajuns la concluzia că toată chestia asta cu parcul tematic al cocorilor nu-i o idee chiar așa de proastă, până la urmă. Că e o chestie cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Și totuși, sunt legați. Ea se întoarce și o taie în linie dreaptă înapoi prin oraș, orașul acesta pe care-l urăște și de care n-o să scape niciodată. Și cât coboară strada, îl aude strigând în urma ei, pe jumătate amuzat: —Iubito? Haide, Iepuraș. Hei! Hai să discutăm despre chestia asta. Ușor, înțelegător, convins că ea se va întoarce, dacă nu acum, atunci la anul pe vremea asta. Stau de vorbă mai mult timp decât realizează Weber. Și, cu fiecare răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
groaznicul sentiment că voi începe să plâng. —Te înțeleg. Harry ar ști cât de tare m-ar durea dacă s-ar ține de astfel de potlogării. — Chiar dacă și eu sunt pe cale să mă țin de astfel de potlogării? am întrebat amuzată. — Asta e altceva. Dar nici una dintre noi nu știa exact de ce. — Așa că ai hotărât să te răcorești venind la mine să-mi omori germenii din bucătărie? Lynn se opri din curățat și se uită la mine. Nu ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
retrospectiv, îmi dau seama că ar fi trebuit să le spun prietenelor mele că nu mai scrisesem niciodată mesaje. Neștiind cum să șterg mesajul, am apăsat butoane la întâmplare până a dispărut mesajul. A mers. —Probleme? întrebă Ed fascinat și amuzat de ce meșteream eu pe sub masă. Nici o problemă. Știu că o să ți se pară o întrebare nepoliticoasă, dar ești însurat? Mormăitul sonor al Mariei le-a scutit de un mesaj. Ed râse. Nu, nu sunt. Dar sunt divorțat. Am 42 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tortellini, apoi cotlete de miel cu cartofi prăjiți, dovlecei și mazăre cu ceapă din aceea mică și o salată alături. Și niște pâine cu usturoi, vă rog. Și grisine. —Mai aștepți pe cineva sau ai comandat pentru amândoi? întrebă Ed amuzat. — Mănânc mult, am explicat eu simplu. Nu mă așteptam ca asta să necesite explicații. Lumea întâlnirilor amoroase era mai complicată decât aș fi crezut. — Deci spune-mi despre proiect, am sugerat, ca să câștig niște timp în care să dau gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cascadorii de pe niște scaune care nu se mișcau. I-a luat mai mult de o jumătate de oră să-i revină culoarea în obraji. De ce nu mi-ai spus că nu-ți place genul ăsta de loc? l-am întrebat amuzată. —Îți doreai foarte mult să vii, așa că nu am vrut să te dezamăgesc. Acum era rândul meu să-l mângâi pe păr. Pe viitor, aș prefera să fii sincer. —OK, atunci voi fi sincer. Acum aș vrea să mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ei vor fi acolo, asta m-ar putea ajuta să fiu mai puțin tensionată. Eram îngrijorată. Nu uita că nu am mai ieșit cu cineva de când eram elevă. Nu știu regulile sau ce-or fi. Ed se uita la mine amuzat. Evident, îmi pierdusem aura misterioasă. Măcar asta însemna că nu trebuia să-mi mai fac griji că-mi pusesem pantalonii pe dos. —Mai devreme nu mi-ai părut prea îngrijorată. De jenă, mi-am scăpat sandala stângă. — Te rog, îmbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vorbit cu Lisa la telefon. L-a dat afară pe Kieran, care s-a gândit să-i mărturisească despre o femeie pe care a întâlnit-o în Algarve, în timpul acelei vacanțe în care ați mers să jucați golf. Mark păru amuzat. —A fost un mic sărut pe o dună de nisip! Lisa m-a făcut să cred că a fost o aventură în toată regula! —Știi cum e Kieran. Probabil s-a simțit la fel de vinovat ca și cum ar fi avut o aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
înghit, dar de la prima îmbucătură am simțit cum îmi dă putere și mă pune pe picioare. Nu mi-am dat seama că stăteam cu ochii închiși, extatică, decât când i-am deschis și l-am văzut pe Ed privindu-mă amuzat. Bănuiesc că dacă tot îți mai e foame după ce termini tot, putem omorî unul dintre cai și-l putem pune în frigare. Nu e o idee așa de rea. Trebuie să mărturisesc că nu reușesc să stabilesc o legătură afectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de care se bucurase cu Danny înainte de a-i încălca eu teritoriul. Nu putem să stăm aici așa, am strigat ca să acopăr acordurile asurzitoare ale celor de la Earth, Wind and Fire. Trebuie să mergem să vorbim cu bărbați! Maria părea amuzată. — Credeam că vei vrea să bei mult înainte. Deși, judecând după recentul tău record, ai putea sta aici la masă cu o pungă de hârtie pe cap și bărbații ți s-ar arunca la picioare. Am făcut ochii mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și se întoarse spre cei aflați acolo. —Alfie putea să ajungă la Staples Corner de oriunde s-ar fi aflat în Londra mai repede decât oricine altcineva, chiar dacă șoseaua North Circular era închisă. Mulțumesc. Eu și Mark am schimbat priviri amuzate. Următorul bărbat a fost la fel de precis în elogiul său. —Alfie putea da afară orice bețiv din mașina lui în mai puțin de zece secunde, fără amenințări sau violență. Am auzit un murmur de aprobare în toată biserica. —Sunt toți șoferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]