2,089 matches
-
CĂRĂRI CU GHIOCEI Autor: Antonela Stoica Publicat în: Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului CĂRĂRI CU GHIOCEI Sub mângâierea ta mă risipesc în noapte Mi-e zborul către astre abrupt, prin cer inept Veșnic tulburată de ancestrale șoapte Când barba ta o simt, îmi urlă lupi în piept... Chemare de străbuni mă cotropește-n doruri În ochi îmi strălucești, o flacără nestinsă În suflet cresc păduri, se-neacă păsări stoluri Când lacrimi se unesc, de dragoste încinsă
CĂRĂRI CU GHIOCEI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368804_a_370133]
-
lirism cu accente meditative, imprimând cunoașterii poetice nuanțe ale senzorialului, ca trecere a noastră prin timp. Sunt răspunsuri ce parcurg pașii cunoașterii lirice, cu inflexiuni filozofice. Același lirism meditativ răzbate și în ideea de supraviețuire, „într-un tremur al păcatului ancestral„ , precum în mai toate poemele Vivianei Milivoievici, fie prin contemplare, fie prin oglindire : „Contemplăm clipa / ce ne reține„ ; „Suntem doar niște / trecători„ ; „În oglinda dimineții / se scaldă / picături / de-nțelepciune„. Concertând la un nivel sau altul al lirismului, pe portative
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
de veacuri prin Carpați Și dorul si-a cioplit cuvintele pe creste Cum iubirea trece de la părinți în frați. De atâta dor zăpezile cer poeme în brazde Și cuvintele lui se fac stele pe cer de ape, Paginile, în clipe ancestrale, ne sunt gazde, Și, pe neștiute vin din veșnicie să se-adape. Îmi este dor de Eminescu pe înserate Când îi citesc versul pe genunchi de iubită, Construiesc din metafore cu migală palate Și alături de el cad iarăși în ispită
EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368838_a_370167]
-
spațiul virtual! Și într-un fel, subliminal, M-aveți în casă ziua toată. Unui pierde vară Toată vara-i in hamac Privind frunza pe copac. Abia toamna vede omul Că n-are și poame... pomul. Omului urmărit de două griji ancestrale (după două zicale) Nesigur bietul om e-aici, în lume, Căci două griji îl țin ca în frigare: Să nu îi cadă ceru- n cap, pe bune, Și să nu-i fugă țărna sub picioare. Referință Bibliografică: DIN CINCI ÎN
CATRENE AFLATE ÎN VECINĂTATEA UMORULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369097_a_370426]
-
în manuscris, o rugă dedicată divinității pentru poporul român „Doamne, apără poporul român!/ Ai grijă de el și apără-l! [...]” În timpul activităților de la Ploiești Adam Puslojic ne-a creat impresia unui stejar bătrân prin a cărui sevă curg o forță ancestrală, o pasiune devoratoare, o dăruire totală față de literatură și față de prietenul lui Nichita. Premiul pentru promovarea culturii românești în străinătate a fost acordat de Consiliul Județean Prahova lui Iosif Herlo, președintele Asociației „Alexandru Ioan Cuza” din Heidelberg, care a împlinit
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE „NICHITA STĂNESCU”, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369020_a_370349]
-
ce susură ca apa unui izvor, clasic, rimat și ritmat, cu o muzicalitate aparte ce va încânta cititorul cu acorduri de harpă. Scena lumii este vastă, spectacolul poeziei derulându-se fără a fi intempestiv, oficiat mimetic, precum o slujbă în ancestralul templu al muzei. Dumnezeu însuși ascultă cu mirare poeticele rugi înălțate către cer, nu atât spre binele propriu, cât spre bunăstarea și fericirea lumii, așa cum îi șade bine sufletului cu adevărat credincios. Parte a unui altfel de fel de a
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
oficiu Iubirea noastră e o epopee Cu poalele în cap că o femeie Cu coapse de gazela fin bronzate La fel ca ale tale, dar mai adevărate 2 Tot adăstînd în cerul albastru de niciunde În care se reflectă istorii ancestrale Mi-am regăsit menirea pasînd spăsit pe unde Și chiar am scris istorii din vremuri cavernale 3 Eram corăbierul ce dispărea în valuri Eram și marinarul legat de un catarg Ce-și risipea durerea că valul între maluri De care
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > TĂCEREA E OBOSEALĂ Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1258 din 11 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Așa cum te-au văzut ochii lui Ulise Tu ești ,,Insulă plutitoare” Legănată de povești, O rază ancestrală de soare Sare, piper... Sau o insulă înșelătoare În violenta lumină Ce trece, ce trece, ce trece Prin zid spre grădină. Liber, închis doar de soare Înfloresc pe insula sacră a zeilor păgâni. Referință Bibliografică: Tăcerea e oboseală / Petru Jipa
TĂCEREA E OBOSEALĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371008_a_372337]
-
vis, ridică de pe suflet tot ce apasă... în inima vinului cântă dragostea și trădarea, dorul și uitarea, în vin plutesc serafimii și dănțuie demonii...! În vin se stinge setea și se aprinde focul. Vinul e izvor de viață și mesaj ancestral al chemării la partea de bucurie finită, la partea de libertate a fiecăruia de a-și consuma bucuria sa, de a trăi cu ardoare, de a cânta. Vinul e viu și nu-i urâtor de bine dacă cel care îl
VINURILE „PRINCIPESA MARGARETA”, VINURILE POEZIEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371002_a_372331]
-
Înflăcărat de călăuzirea spre progres a popoarelor, consideră dogma sa superioară Cultului, pe care și-o asumă ca pe o îndatorire evanghelică. Nefiind legat de Dumnezeu și de Nație, nefiind dator Tradiției și Cultului Strămoșilor, nefiind legatarul testamentar al moștenirii ancestrale, nefiind păstrătorul de taină al tuturor codurilor prescriptive, nefiind hotar Vetrii Străbune, toate aceste noi responsabilități de cunoscător, de călăuzitor și răscumpărător și le autoasumă net radical comparativ cu Clerul autoritar al Bisericii luptătoare. Sceptrul puterii intelectualului laic înclină fie
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
2125 din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului TAINĂ ȘI TĂCERE ... am intrat în lumea aceasta pe calea robilor înotând prin apa tulbure a îndoielii și a suspinelor în spate ducând o raniță plină cu temeri cu blesteme și păcate ancestrale duios călcând pe jar și pe spini fericit că numai o săgeată bine-ascuțită mi-a rămas înfiptă între coaste mândru că n-am scăpat niciodată în noroi crucea pe care urma să fiu răstignit amețit de simfonia minciunilor fulgurante de sub
TAINĂ ȘI TĂCERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369998_a_371327]
-
aruncai cu praf de stele spre mine, iar eu te înfășuram în covoare de crini ca un poet naiv ce eram, desfrunzând arborii lunii în harfe andaluze; suntem ca două uimiri flămânde de fericire, care ne căutăm cu o sete ancestrală și ne risipim la prima adiere a vântului ; hamletizăm mereu, două umbre mișcate de mister. jucându-ne de-a- nu- mă- uita... sâmbătă, 30 iulie 2016 Referință Bibliografică: jucându-ne / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2038, Anul
JUCÂNDU-NE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370047_a_371376]
-
curg din soartă amară. De-ai putea să mi-o îndulcești, Când spre Pământ privești grăbit, Te-aștept cu dor să poposești, Lângă Pădurea de Argint. Nu vreau să-mi promiți palate Sau regat de moștenire Pentru pământești păcate; Doar ancestrală iubire. Că în lumea ta cerească, Iubirea-i fără prihană, Îngerii să se uimească, De-ți alegi o pământeană. Să-ți fiu mireasă-n lumea ta, Fără flori și jurăminte, Din sufletul meu poți avea Iubirea pusă-n cuvinte. Pentru
OMAGIERE EMINESCIANĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370065_a_371394]
-
pătrunde și-n marile uitări, este poeta de „sărbătoare” care dăruiește iubitorilor de poezie lacrimi și zâmbete, întristare și fericire. *** Poemele lui Florin sunt mai sobre, cu versuri expresive, uneori melancolice, alteori pragmatice, dar îmbrăcate în sentimentele ascunse ale sufletului ancestral și călător al poetului. „Veghează poetul la cerul lui de hârtie, Scriindu-și pe el gânduri turnate-n poezie.” În volumul „Întoarcerea statuilor,” poetul Alexandru Florin Țene a adunat cele mai frumoase și sugestive poeme care au izvorât din sufletul
COMOARA DE PE PUNTEA VIEȚII, DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370307_a_371636]
-
să tresalt de bucurie, mai ales atunci când am auzit oftatul partenerei și am simțit strângerea drăgăstoasă a brațelor ei. Nu pot descrie ce se întâmpla în acele momente în creierele noastre și cu simțurile noastre. Era ceva diabolic, nepământean... Ceva ancestral... Prin corpurile noastre, în care sângele circula normal, își făcea simțită prezența un fluid nou, necunoscut, ce alerga grăbit, cu viteza sunetului. Simțeam cârcei în degetele de la picioare, mușchii îmi tremurau de încordare. Era o uniune totală de simțuri. Mișcările
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
ploaia s-arunca-n pământ, Din nou, în flori, ca să răsară. Pleoapele mă ascundeau de nori, Privind atent pe sub sprâncene, Cum tu, în vis, mi te cobori, Iar sângele în noi ne geme. În plete îmi zvâcnea o tâmplă, Pulsând în ritmuri ancestrale... Eram doar noi și ce se-ntâmplă, Că-n vis, noi nu purtam sandale? Zburam înlănțuiți în cosmos, Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos, În șoapte dulci ce mi le coase... Și în clipa timpului finit, Zâmbetul
FATA DIN VIS de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370357_a_371686]
-
ploaia s-arunca-n pământ, Din nou, în flori, ca să răsară. Pleoapele mă ascundeau de nori, Privind atent pe sub sprâncene, Cum tu, în vis, mi te cobori, Iar sângele în noi ne geme. În plete îmi zvâcnea o tâmplă, Pulsând în ritmuri ancestrale... Eram doar noi și ce se-ntâmplă, Că-n vis, noi nu purtam sandale? Zburam înlănțuiți în cosmos, Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos, În șoapte dulci ce mi le coase... Și în clipa timpului finit, Zâmbetul
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
ploaia s-arunca-n pământ,Din nou, în flori, ca să răsară.Pleoapele mă ascundeau de nori,Privind atent pe sub sprâncene,Cum tu, în vis, mi te cobori,Iar sângele în noi ne geme.În plete îmi zvâcnea o tâmplă,Pulsând în ritmuri ancestrale...Eram doar noi și ce se-ntâmplă,Că-n vis, noi nu purtam sandale?Zburam înlănțuiți în cosmos,Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos,În șoapte dulci ce mi le coase...Și în clipa timpului finit,Zâmbetul
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
Că ne vestește primăvara ! de-aceea-i spunem "Vestitorul !" VARA, caldă și plăcută (Coca ne spune), c-a trecut, Aproape ca într-o doară...prea scurtă i s-a părut... "...la casa ta de dinspre Olt", sălaș și martor de iubiri Din ancestral și până azi, cu stele, Lună, peste firi... La Coca-Ecaterina, foarte mult conteză timpul Și muzica și poezia, corelate cu-anotimpul... Lyra-Band, e o constantă ; însă când afară-i vară Volens-nolens se gândește la juvenil și la fanfară ! TOAMNA, la
SĂ TRĂIM SPIRITUAL TRĂIRI , PRIN PANA ECATERINEI-COCA SOARE ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370521_a_371850]
-
vă imaginați cât de greu i-a fost ieri, alatăieri, sau la începuturi. Femeia de azi este corolarul tendinței ei spre perfecțiune, a luptei ei cu ea însăși și cu tot ce i-a fost împotrivă. Este explozia darurilor ei ancestrale pe care și le poate afișa acum minunând lumea cu farmecul dotărilor ei. A venit vremea să ne gândim la ea, nu doar ca la o mamă sau o iubită ci ca la o componentă esențială a viului , ca la
E GREU SĂ FII FEMEIE, AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370534_a_371863]
-
am adus aminte de romanul lui Blasco Ibanez, Casa Blestemată. Am încercat să-mi dau un răspuns, care să mă mulțumească, cu privire la faptul că de atunci am evitat să mai citesc cărți cu o astfel de temă. Probabil o reminescență ancestrală a țăranului din mine nu-mi permitea să intru în legătură cu lumea tenebrelor. Din tată în fiu, țăranul român și-a scuipat în sân, făcându-și crucea mare de fiecare dată când auzea pomenindu-se numele Prințului întunericului, Satan. În credința
COMOARA BLESTEMATĂ, DE ION NĂLBITORU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369370_a_370699]
-
și setea de puterea, într-o simbioză nefericită încearcă să pună stăpânire pe o lume a binelui, a iubirii, a frumosului. De ce mi-a plăcut romanul ,,Comoara blestemată’’? Pentru că autorul, prin mijloace relativ simple, reușește să aducă în actualitate teama ancestrală a omului față de puterile întunericului. Eroii romanului, indiferent de epoca în care au trăit, sunt stăpâniți de aceleași vicii, de aceleași deșertăciuni. Și ca orice narațiune care se respectă, în care se confruntă binele și răul, fiecare cu mijloacele sale
COMOARA BLESTEMATĂ, DE ION NĂLBITORU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369370_a_370699]
-
care se încearcă recuperarea ei, scop în care a fost inițiată o campanie de colectă națională, de altfel inutilă și chiar falsă, întrucât s-a colectat o sumă infimă. Următoarele capitole se referă, cu deosebire, la sculptură, eseistul observând (Între ancestral și modern) că „artistul s-a apropiat fecund de sensul real al Ființei”, printr-un amestec al elementului arhaic cu cel modern, în felul acesta „concepând o sinteză, o atitudine umană simplă, emoționantă”, iar capodopera sa devine „o sinteză” a
FASCINAȚIA CAPODOPEREI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369394_a_370723]
-
care ne poziționează experiența de viață”, mai ales că hotărârea de a le așterne pe hârtie s-a produs „aproape de poarta înserării, pe la 70 de ani”. În întreaga sa viață a fost atrasă de „înțelepciunea existenței milenare și de moștenirile ancestrale” ale poporului român, de „oamenii simpli” care țin „rostul și rânduiala satului românesc”, mai ales de comuna teleormăneană de origine, aspect remarcat de autoarea monografiei al cărei titlu subliniază legătura indestructibilă cu „lumina amintirilor comunei natale”. Crede că mai are
PASIUNEA, TALENTUL ȘI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369390_a_370719]
-
peste tot, în această literatura care năzuind a fi europeană izbutește să fie la izvoarele Europei, unde stăpânește "fenomenul choral"și unde natură însăși se învestmântează într-un fel de magie prin care ne vorbește, comunicând în straturi de "tipar"ancestral. În fond, scriitoarea exemplifică un "reportaj etnologic" călăuzit de altfel de principii decât raportul în imediat și "prezenteismul"și ilustrează o specie ce va trebui să capete "teoria" deopotrivă cu materia aplicată, așternuta aici. Artur SILVEȘTRI, 2007 Să fac mai
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]