2,471 matches
-
de un arc cunoscut sub denumirea de coardă. Între balansier și o rotiță dințată r se află o ancoră A, care prin mișcarea ei datorită balansierului face ca rotița dințată să înainteze cu câte un dinte la fiecare bătaie. Mișcările ancorei sunt limitate de două mici șuruburi ș. Prin potrivirea lungimii optime a spiralei se reglează perioada de oscilație. Dacă mărim lungimea părului, bătăile vor fi mai rare, adică se vor succede mai rar, iar dacă micșorăm lungimea părului bătăile vor
OSCILAȚII MECANICE by AURORA AGHEORGHIESEI () [Corola-publishinghouse/Science/344_a_618]
-
imaginea de textul documentului. Pentru început trebuie înțeles că fiecare obiect de desen inserat în document este ancorat de un paragraf. Prin comanda Options din meniul Tools, fișa View, se poate marca caseta de control Object anchors pentru a afișa ancora obiectului atunci când obiectul este selectat. Aceasta este reprezentată grafic prin lângă paragraful de ancorare. Pentru ca obiectul formatat să se deplaseze în document o dată cu textul unde este ancorat, se va marca boxa de control Move object with text. Pentru ca obiectul formatat
Microsoft Word. Lecţii de editare by ARIADNA - CRISTINA MAXIMIUC () [Corola-publishinghouse/Science/386_a_574]
-
și alte poeme, București, 1969; Repaosul vocalei, București, 1970; Vârsta cretei, pref. Al. Protopopescu, București, 1970; Poemul întâlnirilor, București, 1971; Sentinela aerului, București, 1972; Ucenicul nicăieri zărit, București, 1972; Heraldica mișcării, București, 1973; Poezie neîntreruptă, pref. Nicolae Balotă, București, 1976; Ancore lucii, București, 1977; Armonia contrariilor, București, 1977; Legea gravitației, Iași, 1979; Culminația umbrei, București, 1980; Cât vezi cu ochii, București, 1983; [Texte], în Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983, 507-547, 659-674; Un ocean devorat de licheni
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
de Destin”. Ciclul Steaua Venerii (purtând drept motto eminescianul „Ochii mei -nălțam visători la steaua/ Singurătății”) potențează asemenea viziuni. Apar și noi simboluri, liliale și serafice. Ofelia a căzut „în lumea industrială”, îngerii (figură frecventă, tematică) se căznesc „să dezgroape ancora sădită în nămol”, lumina lunii zămislește o „noapte, noapte fără de hotare”, „nicăieri vreo stea, pretutindeni întuneric, pustiu”, pescarii își aruncă „năvodul după stele” peste „ziua pentru cusut inima în omul șablon”, lumina „tunsă, obosită [...] atârnă peste șoaptele izvoarelor,/peste fructe
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
lui nu este nicidecum o călătorie în imanență, ci, în conformitate cu motoul axiomatic după care „dreapta este un cerc de rază infinită”, are drept sistem referențial geometria absolută a transcendenței: „Sunt pelerin pe drumul dublu arcuit, / La două capete ridicat pe ancorele lui...” (Ger valah). Coborât fără voie prin „poarta de miazănoapte” - în acord cu accepția gnostică a transmigrației („M-a picurat din cer opusul zeu / Cu timpul presărat de seu”) -, sufletului, despărțit irevocabil de tărâmul eteric al ideilor, nu îi mai
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
și figurile ei specifice (Ghiță Boambă, Orbul, Păsărarul etc.). De reținut este și notația de tip suprarealist și absurd din Magazinul. SCRIERI: Vârtej, București, 1964; Adevăr și fantezie, București, 1970; Taina crăiesei. Basme, cu ilustrații de Lena Constante, București, 1972; Ancora, pref. Ana Blandiana, București, 1982. Repere bibliografice: Gheorghe Drăgan, „Vârtej”, IL, 1965, 1; Dinu Săraru, „Adevăr și fantezie”, „Scânteia”, 1970, 8652; Antoaneta Tănăsescu, „Adevăr și fantezie”, CNT, 1970, 52; Mircea Iorgulescu, „Adevăr și fantezie”, RL, 1971, 6; Ștefan Roll, Numai
RADULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289099_a_290428]
-
sau elegiace. În Rugul palidității se oferă spectacolul unei lirici de sugestie, ermetizante, în care ideologicul s-a disipat într-un metaforism obscur: „În această singurătate meditativă,/ în trecerea străvezie a durerii,/ printre degete, ca de nisip a timpului,/ o ancoră sau o fântână/ peste efemerida copilărie -/ existența își lasă uitarea și mâna/ ce ni se subțiază pământie.// Oștile totuși durabil ne intră în lupte,/ rosturile ni se răresc în zadar,/ între înfrângeri bătălii se câștigă/ în amurgul nostru intermediar” (Investiție
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
M.H. Maxy, București, 1934; Sadismul adevărului, cu ilustrații de Victor Brauner, Marcel Iancu ș.a., București, 1936; Iarba fiarelor, București, 1937; Vladimir, București, 1937; Munții noaptea neliniștea, București, 1940; Atentat la bunele tabieturi, București, 1942; Pentru libertate, București, 1945; Plecări fără ancoră, București, 1946; Erată la... „Introducere în modernism” de Dinu Stegărescu, București, 1947; Poeme fără de imaginație, cu desene de Florica Cordescu și Ligia Macovei, București, 1947; Tâlbâc, Tureatcă & Co, cu desene de Marcela Cordescu, București, 1948; A fost odată...și nu
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
Primele poeme ale lui Tristan Tzara, „Litere”, 1934, 8; Ion Biberi, Sadisme et vérité, MOM, 1936, 428; George Demetru Pan, „Iarba fiarelor”, „Lumea românească”, 1937, 144; Călinescu, Ist. lit. (1941), 803, Ist. lit. (1982), 887, 1024; Silviu Andreescu, „Plecări fără ancoră”, „Chemarea”, 1945, 47; Octav Șuluțiu, „Poeme fără de imaginație”, „Apărarea”, 1947, 53; Ov.S. Crohmălniceanu, „Tâlbâc, Tureatcă et Co.”, CNT, 1948, 37; H. Zalis, Changements de garnison, REVR, 1966, 2; Al. Protopopescu, „Poeme și poezii...”, TMS, 1967, 1; Baconsky, Marginalii, 184-192; Piru
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
manifestări ale unui spirit comunitar puternic. Propensiunea către acțiune colectivă își poate găsi expresia în activități precum alegerea ciobanului satului, sprijinul unei echipe de fotbal, organizarea unor sărbători precum „Fiii Satului”, participarea în ONG-uri locale etc. Toate acestea reprezintă ancore pentru producerea bunului public în interiorul comunității, indiferent de forma pe care o ia acesta. Cele șase sate diferă și sub acest aspect. Viața comunitară înfloritoare din Zerind contrastează din nou cu Hăneștiul și Trifeștiul, cărora li se adaugă și Tomșaniul
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
10 au fost neutri, în timp ce numai 3 au avut o atitudine defavorabilă. „Băiatul cu bagaj” sau „cu multe bagaje”, coborând din autobuz (uneori din căruță), și indicatorul rutier cu „sat european” sunt temele principale reținute de către săteni sau folosite ca ancore pentru a-și aminti restul mesajului. Imaginea „băiatului cu bagaje” s-a dovedit a fi o alegere inspirată, devenind o figură familiară care induce o notă pozitivă asupra receptării întregului mesaj. Reacțiile negative față de videoclipuri sunt legate de apariția primarului
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
bolile cronice pentru dictaturile moderne. Viteza de schimbare a aparențelor vieții sociale întărește încrederea nu atât în creativitatea minții omului liber, cât în puterea mașinilor de a constrânge în condiții de maximă precaritate. Necesitatea prejudecățilortc " Necesitatea prejudecăților" Utopia anulării oricărei ancore a tradiției și revitalizarea kitsch-ului modern s-au coalizat în geneza limbajului neomarxist, „corect din punct de vedere politic”. Ele văd în aderarea la tradiție o periculoasă supunere față de logica „prejudecăților”. Tradiția este, între altele, fondul de vitalitate lingvistică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trăi urgența libertății într-un soi de sinteză deopotrivă dramatică (prin instabilitate) și jubilatorie (prin neprevăzutul său).” Ultimul chip al „omului nou” fără însușiri născut din religia depășirii și a prăbușirii va putea descoperi foarte greu o credință pentru care ancora istorică a sacrului și cultura memoriei strămoșilor sunt axe fundamentale 1. Creștinismul urbantc " Creștinismul urban" Teodor Baconsky pare să fie de acord cu Francis Fukuyama în analiza spectrală a Occidentului: noua eră nu pare să ofere culturii nord-atlantice decât privilegiul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vechilor abecedare. Ce s-ar putea spune despre ele? Cît despre balena gravată de legătorii de cărți pe scoarțele aurite și pe frontispiciul multor tomuri, vechi și noi - o balenă ce se răsucește ca un vrej în jurul unui lujer de ancoră - această creatură pitorească, dar pur fictivă, este imitată, cred, după figurile asemănătoare pictate pe amforele antice. Cu toate că e denumit îndeobște delfin, eu consider că acest pește al legătorilor de cărți este o schiță de balenă, deoarece așa a fost imaginat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ce mi l-au vădit prima oară. Iar sub scînteietoarele ceruri antarctice m-am urcat la bordul corabiei Argo și m-am alăturat celor care urmăreau steaua Cetus, aflată hăt-departe, dincolo de constelația Hidrei și de cea a Peștelui-zburător. Cu o ancoră de fregată în loc de zăbală și ca niște vîrfuri de harpon în chip de pinteni, aș fi vrut să pot încăleca pe balena aceea și să mă avînt în cele mai înalte ceruri, ca să văd dacă fabuloasele lor lumi își au
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
obseda ar fi rămas la fel de departe, chiar dacă i s-ar fi adus la bord încă alte o mie de balene moarte. în curînd, judecînd după zarva de pe punțile vasului Pequod, ai fi zis că toți marinarii se pregătesc să arunce ancora în adîncuri, căci lanțuri grele erau tîrîte pe punți și lansate cu zgomot prin saborduri; dar nu vasul, ci însăși balena moartă trebuia să fie amarată cu aceste lanțuri zornăitoare. Legată cu capul de pupa și cu coada de prova
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mult timp și participarea întregului echipaj. De aceea, se procedează la strîngerea velelor și la legarea cîrmei sub vînt, apoi marinarii sînt trimiși la culcare pînă a doua zi dimineața, cu condiția ca pînă atunci să fie asigurate carturi la ancoră, de cîte doi oameni schimbați din oră în oră, așa fel încît întreg echipajul să ajungă, prin rotație, pe punte ca să vadă dacă totul e-n ordine. Cîteodată, însă, mai ales în Pacific, de-a lungul Ecuatorului, acest sistem nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bord, i s-ar fi părut că întreaga mare e un imens calup de brînză, rechinii fiind viermii cuibăriți în el. După ce Stubb, terminîndu-și cina, i-a chemat pe Queequeg și pe un marinar de la teuga în primul cart la ancoră - printre rechini s-a stîrnit oarecare agitație, căci cei doi oameni, atîrnînd numaidecît schelele de tranșare deasupra bordului și coborînd trei felinare, ce proiectau raze lungi peste marea tulburată, începură să dea iama în rechini, cu „sapele de balenă“, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care-o ascunzi. Dintre toți scufundătorii, tu te-ai scufundat cel mai adînc. Deși ești luminat acum de razele soarelui, te-ai vînzolit cîndva printre temeliile acestei lumi. Acolo unde ruginesc nume și corăbii necunoscute, unde putrezesc nădejdi nerostite și ancore, acolo unde fregata pămîntului acestuia poartă, ca rest, în cala-i ucigătoare, oasele a milioane de înecați, acolo, în acea teribilă împărăție a apelor ți-a fost sălașul preferat. Ai umblat prin locuri pe unde n-a pătruns nicicînd vreun
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dinții de fildeș, precum și osul acela alb și dur, din care vînătorii de balene confecționează tot soiul de obiecte, inclusiv bastoane și mînere de umbrelă sau de cravașe. Falca e tîrîtă cu greu pe bord, de parc-ar fi o ancoră; iar la momentul potrivit - cîteva zile după celelalte operațiuni - Queequeg, Daggoo și Tashtego, dentiști desăvîrșiți, încep să extragă dinții. Cu o sapă ascuțită, Queequeg taie gingiile, apoi falca e prinsă în belciuge și agățată de un vinciu, astfel încît dinții
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
auziți? Aveți de gînd să-i lăsați pe ticălosul ăla să vi-o ia înainte? Vă place rachiul? Atunci, un butoiaș de rachiu pentru ăl mai bun vîslaș. Hai, trageți pînă simțiți că vă pleznesc vinele! A aruncat careva o ancoră peste bord? Văd că nu înaintăm deloc, parcă ne-am înțepenit! Ia uitați-vă cum crește iarba pe fundul bărcii! Zău că a-nceput catargul să-nmugurească! Nu, băieți, nu mai merge-așa! Uitați-vă la neamțul ăla! într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
demontat; enormul cîrlig pentru prins grăsime, care continua să atîrne, curat și uscat acum, fu coborît grabnic spre Ahab. Acesta, pricepînd numaidecît situația, își vîrî coapsa unicului picior teafăr în curbura cârligului îera ca și cum ar fi stat în palma unei ancore sau în furca unui măr), dădu semnalul cuvenit și, agățîndu-se bine, începu să tragă el însuși de capătul liber al parîmei, pentru a ajuta la ridicarea propriei sale greutăți. In curînd fu adus cu grijă peste parapetul înalt și așezat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vînătoare din apele japoneze. Sirena a fost comandată, în acea expediție celebră, de căpitanul Coffin din Nantucket. Cinste, deci, familiei Enderby, a cărei firmă există, cred și în zilele noastre, deși fondatorul ei, Samuel, trebuie că și-a aruncat demult ancora în Mările Sudului de pe lumea cealaltă. Corabia botezată cu numele lui era vrednică de această onoare, fiind o navă foarte rapidă și nobilă din toate punctele de vedere. M-am suit la bordul ei odată, într-un miez de noapte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
au slăbit, iar balansina de sub vînt e pe jumătate desprinsă. S-o dau jos, domnule? Ă Nu da jos nimic, leag-o! Aș înălța arboretul contra-rîndunicii, dacă-aș avea vreunul. Ă Pentru numele lui Dumnezeu, domnule căpitan! Ă Ce e? Ă Ancorele derapează, domnule. Să le trag la bord? Ă Nu trage nimic și nu te-atinge de nimic, leagă totul! Vîntul se stîrnește, dar încă n-a ajuns pe platourile mele. Hai, repede! La treabă! Omul ăsta mă ia, zău, drept
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putea să mi se pară ceva sublim, dacă n-aș ști că e vorba de colici, o boală zgomotoasă. Ia un hap, Doamne, ia un hap! Capitolul CXX MIEZUL NOPȚII. PARAPETUL DE LA TEUGA Stubb și Flask, călări pe parapet, leagă ancorele atîrnate acolo. Ă Nu, Stubb, poți ciocăni cît vrei nodul ăla dar n-o să mă faci niciodată să pricep ce mi-ai zis adineaori. Cît a trecut de cînd spuneai taman pe dos? Nu ziceai că pe orice corabie ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]