2,924 matches
-
sonor era glasul aurului, față de acela al virtuții și al rațiunii. — Da, Îi putem răspunde papei că Îi vom furniza arbaletierii de Îndată ce vom fi terminat cu Întărirea noilor ziduri, adăugă messer Duccio. Se ridicase. Ceilalți se eliberaseră și ei de angoasa de a trebui să decidă. Acum aveau cu toții un aer mai senin. Aveți vești despre Porta al Prato? Întrebă Lapo. Se pare că au fost văzuți apropiindu-se, dinspre nord, o gloată de leproși, care se Îndreaptă spre Roma. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cred că nu știi, messer Durante, răspunse el pe un ton de stupoare simulată. Cu faima dumitale de cunoscător al mișcărilor cerești? Dante roși, rănit de această observație. — Nu, cu siguranță. Dar de ce Venus și iubirea ar trebui să aducă angoasă? — Mă mai Întrebi? Într-adevăr, nu știi? Sau nu crezi că Amor călăuzește pașii Morții? De ce te gândești că a fost ucis meșterul Ambrogio? — Din dragoste pentru o doamnă? — Care se numește Veritas. — De ce ar fi fost mozaicarul victima adevărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi voit să Îi transmită o parte din propria ei căldură vitală. Apoi se Întoarse din nou spre poet, În timp ce venețianul Începea să Își revină, tușind. — Fie-ți milă de noi, zise ea. Tonul glasului Îi era slab, frânt de angoasă. Rostea cuvintele anevoie, trăgându-și suflarea de emoție, asemenea cuiva nevoit să se exprime Într-o limbă prea puțin cunoscută, cuprins de groaza că nu va fi Înțeles. — Lasă-ne să ne Întoarcem. Dumneata pricepi durerea surghiunului. Te-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ea, desigur, dar să mă ierte cei de sus - de domnii Ceilalți vorbesc -, dacă o luăm așa... - Nu e nevoie s-o luăm În nici un fel, mi-a Întrerupt Howard Începutul nepotrivit de persiflare. Nu te osteni să ridiculizezi o angoasă care ți se pare ție lipsită de obiect; ai putea să greșești prin exces de optimism de sens contrar. - Dar aș putea și să am dreptate, recunoaște... - Ai putea, dar n-ai, mi-a răspuns Roger cu glasul Încărcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și propășirii umanității, nicidecum a distrugerii ei. Or, ăștia de-aici... Mă mai intriga și Eveline cu comorile ei, mă deruta și tristețea gânditoare și tăcută a lui Roger Howard și, În general, așteptarea Încordată a tuturor Îmi provoca o angoasă tulbure, pe care asasinarea japonezului o accentua doar, fără s-o și limpezească În vreun fel. Nici n-ar fi avut cum, pesemne. De-asta nici n-am Întârziat foarte mult cu gândul asupră-i. În schimb, chestiunea pistolului mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ea și spunând cu o voce din străfundul trupului: - Dragii mei, vă amintesc de tânărul Iosif care a interpretat visul Faraonului. Faraonul visase cei șapte ani de foamete care vor năpăstui țara, distrugând-o. Azi trăim și noi în aceeași angoasă, timpul e nesigur și mâncarea și apa se vor sfârși în curând. Trebuie să supraviețuim noi, „Aleșii Domnului“. Într-un cuvânt: să ne aprovizionăm cu toate cele necesare supraviețuirii. Totul își are timpul său: iubirea își are timpul său, ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai multe. Gândea repede, întrebându-se ce și cât îi poate spune lui Pop, fără a-l determina pe acesta să ia măsuri care să-l împiedice să mai facă investigații. Se hotărî să-i povestească tot, mai puțin despre angoasa care-l cuprinsese odată ajuns în vârf. Nici despre conversa ția lui cu Ileana nu avea de gând să sufle vreo vorbă. Ar fi fost o prostie să îl informeze pe bătrân că, nesocotind rugămintea acestuia, îi spusese lui fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
seama că încet, începe să se liniștească. Nu știa cât timp se trecuse până ce își reveni complet. Orice urmă de teamă dispăruse. Se simțea bine acum și nu mai era speriat de nimic. Fericit că aflase cum să-și învingă angoasa, porni mai departe spre vârf. Știa că panica putea lovi oricând fără nici un avertisment, așa că o păstra pe Ileana în gând. Panta era acum aproape imposibil de urcat. Se afla foarte aproape de stânca cenușie care se ridica drept în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poet ocazional al vieții“. Aveam douăzeci și trei de ani... De fapt, nu eu sînt importantă, eu n-am nici un fel de Însemnătate, deci să revenim la Mendel Osipovici. În poezia „Revelație“ din ciclul omonim, „stelele antropofage“ nu semnifică nici „angoase subconștiente“, nici „transpunerea unui vis coșmaresc“, cu atît mai puțin „totemuri“, ci, efectiv, suprapunerea a două imagini: În acea zi Mendel Osipovici citise Într-o revistă de popularizare a științei că ar exista așa-numitele stele canibalice, așadar un canibalism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fost posibil ca doamna N.R.-S., știind bine de existența acelei fetițe suferinde, În pofida instinctului său matern (care, evident, nu trebuie să prevaleze În judecata critică), să susțină că În poeziile În care apare cuvîntul Kind este vorba de „o angoasă datorată dihotomiei supraeului (Nad-Ja, nota trad.) În care se presimte sentimentul culpabilității“! Sărmanul Mendel Osipovici s-ar Întoarce În groapă dacă ar citi toate astea. Nu atît din pricina banalității joase sau poate tocmai de aceea. Niciodată, domnule, M.O. nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
spadele și averile pentru această faptă! Alergați sub steagurile lui Cristos! Înainte să fie prea târziu și sufletele voastre să se prăvălească În iad, drept pedeapsă pentru nepăsarea voastră! mai strigă relicva, cu un glas care acum se frângea din pricina angoasei acelei premoniții. Dante Își Învinse primul impuls de a Îngenunchea și se ridică la loc În picioare. I se părea că ceva se schimbase În diafana consistență de ceară a bustului vorbitor, ca și când obrajii, din pricina efortului de a striga, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ascundea complet catedrala Santa Reparata și nici măcar un slab reflex al torțelor aprinse În piață nu ajungea până acolo. Dante aștepta de mai bine de un ceas. Un strigăt se repeta la intervale regulate, poate un bolnav care Își urla angoasa. Ori poate cineva se zvârcolea sub loviturile demonilor. Încetul cu Încetul, se lăsase să alunece pe zidul construcției, până când se așeză pe călcâie. O moleșeală pricinuită de zăpușeală și de oboseală punea stăpânire pe dânsul. Își simțea mintea legănându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
s-a uitat la mine și mi-a zâmbit. — Dar nu am pe nimeni cu care să pot vorbi. Nu mă deranjează să te ascult, dar să nu-ți faci iluzii că te-aș putea Înțelege. — Nu sunt copleșit de angoase, nici nu mă frământă ceva anume. Mă consider un tip rezistent În comparație cu ceilalți de vârsta mea și am ceva În cap. Probabil că tu nu simți decât dispreț pentru mine și mă consideri un biet artist care joacă după cum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
obsedată sexual. Nici nu știam ce Înseamnă acest cuvânt, obsedată sexual, dar mi-am dat seama că se referea la ceva rușinos, că atunci când voi crește mare, mă vor Înnebuni sculele bărbaților. Toată viața mea am trăit cu astfel de angoase. De aceea, nu mă speria deloc senzația de a mă afla pe marginea unei prăpastii. E adevărat, eram cuprinsă de nesiguranță și de tensiune, dar nu aveam de gând să dau bir cu fugiții. Însă bărbatul acela era special pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
franceză cum deținuții petreceau nopți nedormite, Înfometați și Închiși În aceste cutii de lemn, sub strictă supraveghere. Iată ce mă obliga să-mi imaginez, chiar fără să vreau, atrocitatea politică În care se zbăteau acei evrei Întinși În pat, cu angoasa și groaza zugrăvite pe chipuri, dar și cu ușurarea că măcar până dimineața următoare aveau unde să-și odihnească oasele. Îmi imaginam că ușurarea aceasta o simțeau pe măsură ce se obișnuiau cu condițiile de captivitate. Bineînțeles că erau folosite din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care pe alții i-ar fi ucis, dar nu pe el. Chiar dacă inima Îl ține pe moment, asta se răsfrânge asupra sănătății lui. Peste o zi sau două Îl apucă brusc niște atacuri de panică Îngrozitoare. Nu-i de glumă. Angoasele lui au ceva de-a dreptul mistic. În asemenea momente Îl apucă nebunia dacă e singur, așa că se pune pe dat telefoane În miezul nopții, nu contează cui. E un tip foarte sigur pe el, cu o mândrie ieșită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de producție a acestor ritmuri muzicale și iată-l cu o avere fabuloasă dobândită peste noapte! La Început pornise și el dintr-o familie serioasă și modestă, și toți banii ăștia câștigați din senin l-au aruncat Într-o adevărată angoasă. Începuse să cheltuiască Într-un stil care te lăsa fără cuvinte. Chiar și atunci când ieșea În oraș doar ca să mănânce niște spaghete, se urca Într-o limuzină lungă Lincoln. La hotel se caza Întotdeuna În cele mai extravagante camere: Ambassador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe fereastră. Când o să le auzi bâzâitul enervant pe lângă urechi, urmărește-i fără milă. Concentrează-te numai pe asta! Trebuie să crezi că totul e numai din vina țânțarilor, și faptul că nu te ia somnul, și că te copleșesc angoasele. Urmărește-i și omoară-i! Dacă ești Într-un loc În care nu vezi nici un țânțar, apucă-te și caută unul până cazi din picioare de somn. Uneori poți să te și adresezi țânțarilor pe care nu-i vezi nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o clipă Înainte să mi se taie filmul, am avut impresia că eu eram Yazaki. După ce totul s-a evaporat, a răsunat din Întuneric vocea lui Keiko Kataoka. Acum vei putea dormi adânc. De-acum nu vei mai cădea pradă angoaselor, nici În hotel, nici În avion, vei dormi pentru totdeauna. Dar dacă-mi vei auzi vocea, ca acum, Înseamnă că te-ai trezit, o singură dată. Noapte bună. Specialitate culinară japoneză ce constă din creveți și legume prăjite pane servite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
libertatea în locul companiei sau afecțiunii mai-marilor zilei și autonomia în locul proximității complice a celor care beneficiau de putere și de autoritate. Trăsătura de caracter întreține, poate, o legătură foarte îndepărtată cu dorința abderitană de a se elibera de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința unei terapii materialiste de a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepesească pentru șotiile sale punând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
te teme de zei sau de ceea ce li se aseamănă, pentru a tremura de frica pedepselor de după moarte, trebuie să crezi în aberațiile religioase. Platon confecționează o mitologie utilă pentru a-i menține pe oameni într-o stare de frică, angoasă și teroare. Aceste temeri și cutremurări furnizează o umanitate maleabilă, sperioasă, ușor de condus. Alienată, desigur, dar docilă, disponibilă pentru ascultare, supunere și renunțare la sine. Epicur nu vrea astfel de oameni: el îi vrea autonomi, vindecați de superstiții, dezrobiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fi recuperat natura armonioasă. Nimeni nu se sustrage acestei evoluții firești, ea întruchipează legea. Epicur nu precupețește niciun efort pentru a evita neplăcerea și, cu aceeași ocazie, creează plăcere, tocmai în și prin această evitare. Zeii? Moartea? Frica? Boala? Suferința? Angoasa? Sunt tot atâtea variațiuni pe tema unei negativități care trebuie nimicită. Locul acestor afecțiuni nefaste? Trupul. Prilejul de mântuire? Trupul. Măsura suferinței? Trupul. Cea a plăcerii? Trupul. Călăul și victima, mântuitorul și vinovatul? Trupul. El și nimic altceva - un trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în imaginație, în rațiune și în intuiție. A deduce atomii din observație, a conchide existența particulelor invizibile plecând de la o manifestare vizibilă, a goli cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și a rațiunii, a risipi temerile și angoasele numai prin puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare: sublimul poetic al unui René Char, gândirea extrem de bogată și barocă a unui Gilles Deleuze și cunoștințele științifice ale unui Einstein reunite în aceeași lucrare! Să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de metri altitudine, în această cetate de provincie din Lycia antică, Diogene din Oenanda investește o avere cu unicul scop de a-l învăța ceva pe omul obișnuit, de a-l trata, de a-l vindeca de spaime, temeri și angoase. întreaga epocă pare chinuită de incertitudine, de necunoașterea a ceea ce va aduce ziua de mâine: ea trosnește, crapă, stă să explodeze. Nimeni nu știe acest lucru, doar inconștientul unor firi deosebit de sensibile poate înregistra zguduirile seismice ale civilizației antice, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
poeme inedite Lecția lui Porfiri Petrovici și alte poeme, Dostoievski - Nietzsche. Elogiul suferinței, Coasta lui Apollo ș.a.), reunite în cincisprezece volume. „Colocvială, fără stridențe de nici un fel, poezia Aurei Christi atinge corzile grave ale meditației profunde, instrumentând imnic și memorabil angoasa existențială, care impulsionează fiecare poem.” (Cezar Ivănescu) „Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgând abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, să nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii.” (Nicolae Balotă) „Aura Christi este cea care posedă cel
OPERA LITERARĂ A SCRIITOAREI AURA CHRISTI ACCESIBILĂ ÎN FORMAT DIGITAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363796_a_365125]