5,110 matches
-
a devenit suveranul tibetanilor cu păr negru, fiind cunoscut sub denumirea de regele Ghesar. Pentru ca el să îndeplinească misiunea sfântă, aceea de-a învinge și subjuga demonii și monștrii și de-a asigura norodului o viață tihnită și liniștită, autorii anonimi ai epopeii i-au atribuit virtuți excepționale și forțe supraomenești, descriindu-l ca pe un erou în trupul și sufletul căruia erau uniți Zeul, Dragonul și Nian (o zeitate fioroasă din religia primitivă tibetană). După ce-a venit în lume
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
viețuiesc păsări prețioase și animale rare, pe întinse stepe pasc turme de oi, cirezi de vaci și herghelii de cai..." O realizare impresionantă în epopeea Jangar o constituie descrierea reușită a personajelor. De pildă, când vorbesc despre protagonistul acesteia, autorii anonimi pomenesc în repetate rânduri copilăria sa plină de suferințe și experiența sa în bătălii crâncene. Îl slăvesc ca pe un erou neasemuit, inteligent, înțelept și puternic, care duce o luptă neobosită pentru cauza statului Baomuba și se bucură de sprijinul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în secolele IX-X e.n. Prin interpretarea și prelucrarea de către generații întregi de cântăreți populari, pe parcursul răspândirii ei, epopeea a fost impregnată cu înțelepciunea etniei, devenind o capodoperă folclorică. O legendă spune că Manas n-a fost creată de inspirația poeților anonimi, ci dăruită de zeitate. Mulți cântăreți, odată treziți din visare, aveau capacitatea de a recita, pe de rost, cele peste două sute de mii de strofe ale epopeii, ceea ce pare incredibil, dar kârgâzii cred cu tărie că așa este. Manas a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pare de bun-simț ca toată lumea să fugă din calea ta. Claxonezi ca la incendiu, clipăi din faruri și bagi viteză. Gipul nu simte gropile și abia saltă trecând peste trupuri. La urma urmei, fraierii făcuți terci, altfel destinați unei morți anonime, ar trebui să se simtă onorați că au fost călcați de un cauciuc Dunlop sau Michelin aparținând mașinii familiei unui senator - ca acei paria indieni care se lăsau striviți de carul festiv Juggernaut pentru a se reîncarna într-o castă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu o vezică slabă, m-am întrebat de ce, după acest accident tragic care se lăsase cu moartea unui tânăr necunoscut - identitatea lui, în pofida întrebărilor pe care i le-am pus lui Catherine, rămânea o enigmă pentru mine, ca un oponent anonim ucis într-un duel inutil - de ce toate femeile acestea din jurul meu păreau să se îngrijească numai de zonele mele cele mai infantile. Infirmierele care-mi goleau urinarul și-mi porneau intestinele cu clisme, care-mi ghidau penisul prin prohabul pantalonilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
umplea o pagină întreagă. Această coda a morții și mutilării îi trecu pe sub degetele experte în vreme ce eu mă uitam la încrucișarea drumurilor, acolo unde, la patruzeci și cinci de metri de mașina în care stăteam acum, ucisesem un om. Acea anonimă încrucișare de drumuri îmi amintea de corpul Renatei, cu repertoriul lui politicos de supape și clivaje, care într-o zi aveau să devină ciudate și pline de înțeles pentru un soț din suburbii așa cum erau pentru mine acele pietre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe vine pe mormanele acelea de parbriz spart, răscolindu-le în căutarea chiștoacelor de țigară, prezervativelor uzate și banilor mărunți. Îngropat sub acel nou strat geologic așternut de epoca accidentelor de automobil s-ar afla propria-mi moarte măruntă, la fel de anonimă ca o cicatrice vitrificată pe-un copac fosilizat. Nouăzeci de metri în spatele noastre, o mașină americană prăfuită era parcată pe marginea drumului. Șoferul mă privea prin parbrizul stropit de noroi, cu umerii-i lați lipiți de stâlpul portierei. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și se plimbă în jurul mașinii, ținându-și capul ridicat peste privirile vizitatorilor de seară care plecau spre saloane. Privindu-l din mașina mea, parcată lângă a lui, îmi dădeam seama că acum Vaughan se dramatiza singur spre binele acelor trecători anonimi, păstrându-și poziția în lumina reflectorului ca și când ar fi așteptat să fie încadrat de niște camere de televiziune invizibile. Actorul frustrat era vizibil în toate mișcările sale impulsive și, într-un fel iritant, îmi monopoliza reacțiile față de el. Umblând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
viața mi-o petreceam în sau aproape de-o mașină. Interesul lui Vaughan față de mine era evident minim; ceea ce-l preocupa nu era comportamentul unui producător de reclame televizate în vârstă de patruzeci de ani, ci interacțiunea dintre un individ anonim și mașina lui, trecerile corpului acestuia peste luciul panourilor de celuloză și al scaunelor de vinilin, cu chipul profilat pe cadranele tabloului de bord. Laitmotivul acelui dosar fotografic ieșea la iveală pe măsură ce îmi reveneam de pe urma rănilor: relațiile mele - mediate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-mi imaginez copilăria care crease o femeie tânără atât de frumoasă, copia falsă și perfectă a unui tablou de Ingres. Pasivitatea ei, acceptarea totală a oricărei situații, era ceea ce mă atrăsese la ea. În timpul primelor noastre acte sexuale, în dormitoarele anonime ale hotelurilor aeroportului, obișnuiam să inspectez orice orificiu puteam găsi: îmi plimbasem degetele peste gingiile sale în speranța că voi găsi, blocată acolo, măcar o bucățică de carne de vițel, îi penetrasem urechea cu limba în speranța că voi găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
către intersecția de pe Western Avenue, în acea uriașă repetiție serală a propriei morți. Lumini posterioare roșii scăpărau ca licuricii în jurul nostru. Vaughan ținea pasiv cadrul volanului, uitându-se cu o expresie abătută la fotografia ștearsă de pașaport a unei femei anonime de vârstă mijlocie lipită pe gura de aerisire a carcasei pentru cadranele de bord. Când, pe marginea drumului, trecură pe jos două femei, plasatoare de cinema pe cale să intre în tură îmbrăcate în livrelele lor verzi, Vaughan se îndreptă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
apostazia - s-a pomenit căzută în cușca cu lei a demonilor urii și ai violenței. Ce vrea să spună Biblia când numește pe diavol legiune? Că e singur și poate lua chipul tuturor indivizilor din lume. El e Nimeni, masa anonimă, bicisnicii și netrebnicii lui Nietzsche, lipsiți de persoană [...]. Putem înțelege de ce simulacrele artei postmoderniste seamănă cu Legiunea, fiind golite de sacru. Dincolo de strălucirea „estetică“ e Nimeni. Sofismul diavolului :să nu crezi în mine, căci astfel nu vei crede nici în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
În lumea descrisă de Orwell, în universul blocat al societății închise, toate speranțele au fost anulate, individul este lent condamnat la o lentă moarte spirituală. Negativitatea a dispărut, tehnologia puterii a ajuns la forme de o macabră perfecțiune. Despotul absolut, anonim și periculos, o divinitate tribală însetată de glorie, este simbolul înspăimântător al uniformizării totalitare. În spațiul irespirabil al stalinismului și-a găsit George Orwell sursa capitală de inspirație. [...] Orwell a detestat organic totalitarismul în oricare dintre ipostazele sale. Ca nimeni
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
punct de vedere moral, individul de azi e mai rău înzestrat decât oricare altul, poate, iar într-o largă măsură faptul se datorește spiritului istoric, istorismului, care a ridicat apatia omului modern - încurajată de altfel și de presiunea celorlalte puteri anonime - la rangul de floare aleasă a lucidității. [...] Caracteristic încă, pentru omul modern, e sentimentul de «a aștepta să se întâmple ceva». Nu s-a întâmplat încă? Se va întâmpla cu siguranță peste puțină vreme. Așa așteptăm atât pe cele rele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ghilimele. Poate de aceea autorul acumulează supoziții peste supoziții în lungi paragrafe fără dialog, o masă de plumb dens și opac, în care eu să pot trece neobservat, să dispar. Sunt o persoană care nu sare în ochi, o prezență anonimă pe un fundal și mai anonim; dacă tu, cititorule, n-ai putut să nu mă observi printre ceilalți călători care coborau din tren și să nu mă urmărești în acest du-te-vino al meu între bar și telefon este numai pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
supoziții peste supoziții în lungi paragrafe fără dialog, o masă de plumb dens și opac, în care eu să pot trece neobservat, să dispar. Sunt o persoană care nu sare în ochi, o prezență anonimă pe un fundal și mai anonim; dacă tu, cititorule, n-ai putut să nu mă observi printre ceilalți călători care coborau din tren și să nu mă urmărești în acest du-te-vino al meu între bar și telefon este numai pentru că mă numesc „eu“, și e singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
copertă? Să ne transportăm cu gândul peste trei mii de ani. Cine știe ce cărți din epoca noastră vor mai exista, cine știe ce nume de autori vor mai fi cunoscute? Vor exista cărți ce vor rămâne celebre, dar care vor fi considerate opere anonime, cum e pentru noi epopeea lui Ghilgameș; vor exista autori ale căror nume vor fi întotdeauna celebre, dar de la care nu va rămâne nici o operă, cum s-a întâmplat cu Socrate; sau, poate toate cărțile rămase vor fi atribuite unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
avantajos pentru fiecare...“ O scrisoare anterioară, datată din Liechtenstein, permite reconstituirea începuturilor relației dintre Flannery și Marana: „Nu trebuie să dați crezare zvonurilor care circulă, cum că acest principat din Alpi ar găzdui numai sediul administrativ și fiscal al societății anonime ce deține dreptul de copyright și semnează contractele fecundului autor de bestselleruri, și că, în ce-l privește, nimeni n-ar avea habar unde locuiește, nici dacă există cu adevărat. Trebuie spus că primele mele întâlniri cu secretarii care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în ce-l privește, nimeni n-ar avea habar unde locuiește, nici dacă există cu adevărat. Trebuie spus că primele mele întâlniri cu secretarii care mă trimiteau la funcționari, care mă trimiteau la agenți, păreau să confirme informațiile dumneavoastră... Societatea anonimă care profita de pe urma interminabilei producții verbale de emoții, crime și scene de dragoste ale bătrânului autor are structura unei bănci eficiente. Dar atmosfera ce domnea acolo era de indispoziție și de teamă, ca în ajunul unui crah financiar... Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca ceea ce scriu să fie recunoscut ca aparținându-mi mie, mi se par o cușcă ce-mi limitează posibilitățile. Dar dacă aș fi doar o mână, o mână retezată ce apucă creionul și scrie... Cine ar mișca mâna aceasta? Mulțimea anonimă? Spiritul vremurilor? Subconștientul colectiv? Nu știu. N-aș vrea să mă anulez pe mine însumi pentru a deveni purtătorul de cuvânt a ceva definibil, ci doar pentru a transmite ceea ce poate fi scris și așteaptă să fie scris, narabilul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să captez în carte lumea indescifrabilă, fără centru, fără eu. Dacă mă gândesc bine, scriitorul total ar putea fi o persoană foarte modernă: ceea ce se numește în America ghost-writer, scriitorul-fantomă, o profesie recunoscută ca utilă, deși lipsită de prestigiu, redactorul anonim care dă formă de carte celor povestite de alte persoane, care nu știu sau n-au timp să scrie, mâna scriindă care dă cuvânt unor existențe ocupate doar să existe pur și simplu. Poate asta era adevărata mea vocație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la altul, căci dincolo de pagină e golul, anonimatul escalelor aeriene, al uterului metalic care te conține și te hrănește, al mulțimii trecătoare, mereu alta și mereu la fel. Mai bine concentrează-te asupra celeilalte atracții a parcursului, îndeplinită prin uniformitatea anonimă a caracterelor tipografice: puterea de evocare a cuvintelor te convinge, și aici, că survolezi ceva și nu neantul. Îți dai seama că e necesară o doză bună de inconștiență când te încrezi în mecanisme nesigure, aproximativ dirijate; sau poate asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-i „neglijență“. Fotograful zice: — Și dacă ne regrupăm și luminăm carcasele din spate? — Efect stroboscopic prea mare când trec, zice directorul de imagine. Evie zice: — De ce-a crezut poliția asta? — Habar n-am, zic. Cineva le tot dădea telefoane anonime. Fotograful zice: — Putem opri lanțul? Directorul de imagine zice: — Numai dacă putem opri oamenii să mănânce carne. Mai aveam câteva ore până să luăm o pauză pe bune, și Evie zice: — Cineva a mințit poliția? Băieții care se ocupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sale origini, era totuși creație omenească. Ceea ce o făcea captivată, necurată și nelegiuită. Acestui text vom Încerca noi să‑i cercetăm originile, aruncând o privire fugitivă asupra celor care au creat‑o, care și‑au atribuit cu insolență prerogativele divinului anonim, care În cele din urmă să putem demonstra dezastrul provocat de un atare gest. 2. Serghei Aleksandrovici Nilus, autorul Antichristului, pentru inițiați părintele Serghei, va intra pe scena istoriei direct din bezna feudalismului rus. Pierzându‑și domeniile, va peregrina mănăstirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
răscitită, acea carte mai păstra ceva din strălucirea de altădată a celebrei ediții. Pe paginile‑i Îngălbenite rămăseseră dungi ale unghiilor și amprentele degetelor fostului proprietar - poate singurele sale rămășițe pământești. X compară cele două cărți. Chiar la Începutul cărții anonime dădu de un pasaj care i se păru cunoscut: „Ce le țin În frâu pe aceste bestii care se devorează reciproc și care Își spun oameni?“ era scris acolo. „La Începutul vieții sociale acționează forța dură și nestăpânită, iar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]