1,002 matches
-
472 Ibidem, pp. 277-278. 473 Ibidem, p. 279. 474 Ibidem, p. 280. 475 Ibidem. 476 Ilie Pârvu, "Registrul interogației metafizice la Ștefan Lupașcu", în Revista de filosofie, nr. 4, 1998, p. 491. 477 Ibidem, p. 488. 478 Ștefan Lupașcu, Principiul antagonismului și logica energiei, p. 11. 479 Solomon Marcus, Timpul, Editura Albatros, București, 1985, p. 150. 480 Deși descoperită ulterior formulării principiului antagonismului, ideea terțului inclus va deveni "cheia de boltă a filosofiei lupașciene" (Basarab Nicolescu, "Ștefan Lupașcu și terțul inclus
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Lupașcu", în Revista de filosofie, nr. 4, 1998, p. 491. 477 Ibidem, p. 488. 478 Ștefan Lupașcu, Principiul antagonismului și logica energiei, p. 11. 479 Solomon Marcus, Timpul, Editura Albatros, București, 1985, p. 150. 480 Deși descoperită ulterior formulării principiului antagonismului, ideea terțului inclus va deveni "cheia de boltă a filosofiei lupașciene" (Basarab Nicolescu, "Ștefan Lupașcu și terțul inclus", în Petru Ioan (coord.), Ștefan Lupașcu: un gânditor pentru mileniul trei, vol. 2, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași, 2001, p. 6). 481 Ștefan
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
inclus va deveni "cheia de boltă a filosofiei lupașciene" (Basarab Nicolescu, "Ștefan Lupașcu și terțul inclus", în Petru Ioan (coord.), Ștefan Lupașcu: un gânditor pentru mileniul trei, vol. 2, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași, 2001, p. 6). 481 Ștefan Lupașcu, Principiul antagonismului și logica energiei, p. 27. 482 Ibidem, p. 11. 483 Ibidem, p. 12. 484 Ibidem. 485 Ilie Pârvu, "Registrul interogației metafizice la Ștefan Lupașcu", în op. cit., p. 490. 486 Ibidem, p. 491. 487 Ibidem, p. 493. 488 Ștefan Lupașcu, Principiul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și logica energiei, p. 27. 482 Ibidem, p. 11. 483 Ibidem, p. 12. 484 Ibidem. 485 Ilie Pârvu, "Registrul interogației metafizice la Ștefan Lupașcu", în op. cit., p. 490. 486 Ibidem, p. 491. 487 Ibidem, p. 493. 488 Ștefan Lupașcu, Principiul antagonismului și logica energiei, p. 15. 489 Ibidem, p. 15-16. 490 Ibidem, p. 19. 491 Ibidem, p. 20. 492 Ibidem, p. 21. 493 Ibidem, p. 25. 494 Ibidem, pp. 25-26. 495 Stephane Lupasco, "Cele trei materii", în op. cit., p. 53. 496
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
490 Ibidem, p. 19. 491 Ibidem, p. 20. 492 Ibidem, p. 21. 493 Ibidem, p. 25. 494 Ibidem, pp. 25-26. 495 Stephane Lupasco, "Cele trei materii", în op. cit., p. 53. 496 Solomon Marcus, Timpul, p. 155. 497 Ștefan Lupașcu, Principiul antagonismului și logica energiei, p. 26. 498 Ibidem, p. 27. 499 Stephane Lupasco, "Cele trei materii", în op. cit., pp. 29-50. 500 Ibidem, p. 39. 501 Ștefan Lupașcu, Principiul antagonismului și logica energiei, p. 58. 502 "Materia-energie fizică și materia-energie vie sunt
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
p. 53. 496 Solomon Marcus, Timpul, p. 155. 497 Ștefan Lupașcu, Principiul antagonismului și logica energiei, p. 26. 498 Ibidem, p. 27. 499 Stephane Lupasco, "Cele trei materii", în op. cit., pp. 29-50. 500 Ibidem, p. 39. 501 Ștefan Lupașcu, Principiul antagonismului și logica energiei, p. 58. 502 "Materia-energie fizică și materia-energie vie sunt potențial conținute într-o a treia materie, materia cuantică, aceasta fiind țesătura întregului univers" (Solomon Marcus, Timpul, p. 154). 503 Stephane Lupasco, "Cele trei materii", în op. cit., p.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Ibidem, p. 29. 636 Ibidem, p. 31. 637 Ibidem, p. 34. 638 Ibidem, p. 36. 639 Ibidem, pp. 36-37. 640 Ibidem, p. 38. 641 Basarb Nicolescu, "Nivelurile de Realitate și sacrul", în Basarab Nicolescu, Magda Stavinski (eds.), Știință și religie. Antagonism sau complementaritate?, Editura "XXI: Eonul dogmatic", București, 2002, pp. 42-43. 642 Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea, p. 39. 643 Lucru subliniat de către Gaston Bachelard încă din deceniul patru al secolului trecut. A se vedea în acest sens lucrarea sa Noul spirit științific
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
717 Olivier Abiteboul, Le paradoxe apprivoisé, Paris, Flammarion, 1998. 718 Gilles Deleuze, Logique du sens, Les Éditions du Minuit, Paris, 1969. 719 Cf. Jean Kovalevsky, "Rezolvarea antinomiilor în știință și religie", în Basarab Nicolescu, Magda Stavinschi (eds.), Știință și religie. Antagonism sau complementaritate?, Editura "XXI: Eonul dogmatic", București, 2002, p. 121. 720 Prin aceasta, Blaga anticipa o preocupare a epistemologiei contemporane pentru nuanțarea conceptului de raționalitate, în sensul că împreunarea dintre raționalitate și noncontradicție nu este chiar atât de strânsă cum
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Horia, "Préface à une rénovation", în Lucian Blaga, L'Éon dogmatique, Editions L'Age d'Homme, Laussane, 1988. 753 Noua reprezentare a lumii, Editura "XXI: Eonul dogmatic", București, 2002, p. 60. 754 Basarab Nicolescu, Magda Stavinschi (eds.), Știință și religie. Antagonism sau complementaritate?, Editura "XXI: Eonul dogmatic", București, 2002. 755 Lucian Blaga, Experimentul și spiritul matematic, pp. 129-130. 756 Ibidem, p. 130. 757 Niels Bohr, Fizica atomică și cunoașterea umană, p. 56. 758 Ioan Biriș, Totalitate, sistem, holon, Editura Mirton, Timișoara
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
apa de răcire conduc la o coroziune accentuată a instalației. Un eventual contraargument invocând faptul că sinergismul modulării oxidative a rH-ului apei de răcire cu tendința spre oxidare a acesteia datorată aerării în turnul de răcire este de preferat antagonismului dintre modularea reductivă a rH-ului apei de răcire și efectul aceleiași aerări, nu poate fi luată în considerare, întrucât ambele tipuri de modulare (oxidativă, respectiv reductivă) scot rH-ul apei de răcire din domeniul obișnuit, de echilibru, dobândit în
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
pe care fiecare suntem, în același timp și obiect și subiect. Altminteri, vechea și respectabila cultură europeană poate păstra, în timp, doar o valență muzeistică. 3.5.1. Schimbarea tabuurilor Problematica economie/cultură a fost puțin explorată, deși conține un antagonism tradițional, mai ales pe cînd economia dezvolta teorii ale valorii, inclusiv în domeniul cultural. La rîndul lor, oamenii de cultură denunțau finalitatea marcantilă a economiei și intruziunea ei într-un domeniu pentru care nu are abilitare. Întemeietorii științei economice au
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
caritate. Poetesa a citit, a devorat și și-a însușit numeroase legende ale aceste țări unde plutesc toate duhurile Orientului și nu s-a simțit înstrăinată, căci crescuse printre acele saga renane. Dar, mai profund, cum avea să se rezolve antagonismul ireductibil al celor două ginți, saxonă și latină, care acum se încrucișau și se ciocneau în sufletul acesta sensibil? Era nevoie de o îmbinare a celor două elemente disparate, altfel luptele interioare ar fi îndurerat-o și sfâșiat-o printr-
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
omului și harul nu sunt în opoziție, ci exprimă în această abordare dinamică, dătătoare de viață, relațiile dintre Creator și creația sa. Cu toate că sunt total diferiți ca esență, Creatorul și creația trăiesc într‑o comuniune care nu numai că ignoră antagonismul încărcat de consecințe dintre libertate și har, ci consi‑ deră cu toată sinceritatea că harul divin și energiile divine alcătuiesc mediul natural al existenței umane. Exact în acest sens înțelegeau sfinții părinți rela‑ tarea biblică despre grădina raiului: ca pe
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
provoacă prăbușirea fascismului. Înaintarea Armatei Roșii la Est, ofensiva occidentalilor la vest, după debarcarea din Franța în 1944, duc la capitularea fără condiții a Germaniei naziste, în mai 1945. Criza economică a avut asupra relațiilor intereuropene consecințe care au stîrnit antagonisme între țările "mulțumite" și țările "revizioniste", acestea din urmă fiind din ce în ce mai mult în sfera de influență a unei Germanii restabilizate și hotărîtă să se încaiere cu învingătorii din 1918. După eșecul Conferinței de la Londra, din iunie 1933, unde s-a
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Eficiența sistemului de securitate colectivă este discutabilă. Pe de o parte, adversarii subliniază că există imposibilitatea practică și/sau legală de a pedepsi o mare putere agresoare și de a restabili ordinea. Experiența istorică din anii '30 sau din perioada antagonismului Est-Vest ar îndreptăți o asemenea poziție. Un contraargument simplu ar fi faptul că, după eșecul evident al unei prime organizații globale a acestei instituții, învingătorii din al doilea război mondial au hotărât să înființeze un nou forum pentru respectarea principiului
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
a transparentiza o piață pe care fiecare suntem, în același timp și obiect și subiect. Altminteri, vechea și respectabila cultură europeană poate păstra, în timp, doar o valență muzeistică. Problematica economie/cultură a fost puțin explo rată, deși conține un antagonism tradițional, mai ales pe cînd economia dezvolta teorii ale valorii, inclusiv în domeniul cultural. La rîndul lor, oamenii de cultură denun țau finalitatea mercantilă a economiei și intruziunea ei într-un domeniu pentru care nu are abilitare. Întemeietorii științei economice
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
149). 57 Pentru o expunere completă, cf. Delavrancea, 1975: 176-83. 58 În legătură cu acest număr, Jean Chevalier și Alain Gheerbrant susțin că reprezintă un "[s]imbol al opoziției, al conflictului, al răsfrângerii" (1994: I, 452). Mai mult, doi "exprimă deci un antagonism care din latent devine manifest; o rivalitate sau o reciprocitate care poate fi aceea a urii sau a iubirii; o opoziție care poate fi contrară sau incompatibilă sau, tot atât de bine, complementară și fecundă" (1994: I, 452). Aceasta implică faptul că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și, în mod deosebit, cu literatura anglofonă. În ce măsură reușește să realizeze aseme-nea obiective, rămîne să fie stabilit de fiecare cititor în parte. CLC Tragedia ca război cultural Cînd vorbim despre tragedie și/sau tragic, vorbim, în chip necesar, despre un antagonism absolut, în interiorul căruia nu încap negocierile, opțiunile, refugiile. De aceea, este potrivit să privim tragedia ca pe un veritabil război. Singura ieșire dintr-o situație tragică rămîne cea (auto)destructivă, ieșire similară, la rigoare, sfîrșitului stărilor de beligeranță în general
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
insolvabile. Sublinierea acestei specificități a tragicului și a tragediei are o importanță majoră, măcar în domeniul literaturii, dacă nu cumva și în alte teritorii disciplinare, precum psihologia, istoria și filozofia. Pe palierul estetic, neobservînd caracterul ireconciliabil, de tip marțial, al antagonismului tragic, riscăm să confundăm tragedia cu alte genuri melodrama și, oricît ar părea de paradoxal, chiar comedia. Dinamica melodramatică se susține tot prin intermediul contradicțiilor (comportamentale, tipologice, etice etc.), în timp ce umorul, motorul paradigmei comice, se naște din același principiu al dichotomiei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
găsi semnificația decît prin raportarea la personaj. Putem, de aceea, gîndi diferența dintre opoziția tragică și opoziția propusă de alte genuri în termenii următori: eroul melodramatic (sau de o descendență artistică diferită) are posibilitatea de a alege între extremitățile unui antagonism, contradicția funcțio-nînd pentru el ca element de decor, pe cînd eroul tragic este lipsit, în mod necondiționat, de însăși capacitatea opțiunii. Așadar, pe segmentul melodramatic etc., dualitățile rămîn vizibile, traseul personajului reprezentînd suma alegerilor sale în varii momente. Dimpotrivă, antinomiile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în chiar acest interval de suprapunere a antinomiilor, el neavînd, ultimativ, capacitatea fizică de a distinge între bine și rău. Tragicul propune, prin urmare, întotdeauna, în încleștările lui, confuzia morală și neputința alegerii supraviețuitoare. Indubitabil, tragedia trebuie definită drept un antagonism (cu valoare de război) ireconciliabil, creat de două forțe opuse, egale ca intensitate, a căror ciocnire duce la distrugerea/anihilarea protagonistului. Din perspectivă istorică, literatura universală operează cu măcar trei tipuri mari de astfel de conflict tragic și, implicit, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ahab din Moby Dick a lui Melville, nu poate fi imaginat drept unidirecțional tipologic!). Scopul nostru nu e acela de a distinge între formele de tragic, cu atît mai mult cu cît, în nici una, tragedia nu-și pierde conturul de antagonism absolut și, implicit, pe cel de război total. Ideea majoră a demersului de față e demonstrarea caracterului cultural al conflictului de esență tragică. Prin "cultură", înțelegem aici întregul set de valori care compun mentalitarul colectiv. Aceste valori intră frecvent în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
că o situație identică nu e neaparat tragică, simultan, pentru doi indivizi diferiți. Ea ajunge astfel cînd sistemul de valori (morale, intelectuale, culturale) al unuia dintre ei îi conferă o atare traiectorie. Vom înțelege de aceea tragedia ca pe un antagonism absolut, ca pe un război, un război, în mod necesar, cultural. Marile tragedii ale lui William Shakespeare, redactate la sfîrșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului alo XVII-lea, Hamlet, Othello, King Lear și Macbeth (în ordine cronologică) se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
război, un război, în mod necesar, cultural. Marile tragedii ale lui William Shakespeare, redactate la sfîrșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului alo XVII-lea, Hamlet, Othello, King Lear și Macbeth (în ordine cronologică) se întemeiază pe ideea războiului/antagonismului cultural mai evident decît alte texte din istoria literară mondială și le vom folosi, prin urmare, ca exemple ale tezei deja enunțate. Prin construcțiile sale estetice, autorul Sonetelor sugerează că tragedia nu se grefează numai pe dualități de situație (destin
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sfîrșit răzbunarea pentru propria-i lipsă de recunoaștere!). Ucigînd-o, sălbatic, pe Desdemona în final și aflînd adevărul, Othello se compară singur cu "indienii primitivi" din Lumea Nouă, văzîndu-se, implicit, drept un "barbar" inapt de "civilizație". În King Lear/Regele Lear, antagonismul cultural se articulează pe niște paradigme simbolice. Tragedia debutează cu gestul scelerat al bătrînului rege, de împărțire a regatului între cele trei fiice. Protagonistul nu-și pulverizează aici doar fundamentul puterii, dar organizează și un veritabil spectacol al declarațiilor siropoase
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]