1,135 matches
-
odată încheiată o astfel de pace, în conformitate cu prevederile tratatului din august 1916, România se autoexcludea din Antantă și implicit ar fi fost în imposibilitatea de a putea participa ca țară aliată la conferința de pace, în cazul unei victorii a Antantei. Regina Maria s-a opus cu vehemență semnării acestei păci, fapt ce îi va atrage reproșuri din partea lui Ferdinand, Brătianu și Știrbey. Într-un act fără precedent și care nici nu a mai fost repetat ulterior, regina îi înfruntă pe
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
această țară se va găsi un om de stat care să ajute pe Rege să nu semneze o pace înjositoare"”. Perspectiva divizării monarhiei, dar și conștientizarea de către liderii politici că în situația disperată respectivă singura legătură viabilă a țării cu Antanta mai era reprezentată doar de regina Maria, l-a determinat pe Ferdinand să facă tot ceea ce a depins de el pentru a nu semna tratatul de pace separat. După război, majoritatea oamenilor politici au recunoscut că acesta a fost momentul
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
Bulgariei. La declanșarea Primului Război Mondial, clasa politică în marea ei majoritate antantofilă a optat pentru păstrarea neutralității, în pofida dorinței regelui Carol I de a intra în război alături de Puterile Centrale. În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial, de partea Antantei. La sfârșitul războiului, Imperiile Austro-Ungar și Rus au dispărut; corpurile reprezentative create în Transilvania, Basarabia și Bucovina au ales unirea cu România, rezultând România Mare. Anii '20 au fost dominați de Partidul Național Liberal, până la moartea regelui Ferdinand și a
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
pentru a nu mai aminti de progresele înregistrate în domeniul literaturii și științei. La apogeul său, Imperiul ocupa o treime din suprafața Pământului. De la începutul secolului al XX-lea, influența britanică s-a diminuat constant. Împreună cu Franța și Rusia formează Antanta, coaliție învingătoare în Primul Război Mondial. Al Doilea Război Mondial a adus, pe lângă serioase probleme economice, și dezmembrarea Imperiului, prin separarea coloniilor în state independente. Aceasta a condus la reinventarea Regatului Unit ca un stat european modern și prosper. Regatul
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord () [Corola-website/Science/296825_a_298154]
-
din totalul exporturilor și 60,2% din importurile Turciei. "Levent" ("Levant") este cartierul financiar al Istanbulului, dar și cel mai larg centru industrial al Turciei. La sfârșitul primului război mondial în Istanbul au pătruns trupe de ocupație ale aliaților din Antantă și pe lângă alte întinse teritorii Turcia, fostul Imperiul Otoman, a pierdut o parte din teritoriul său european în favoarea Greciei. Considerând Istanbul-ul o poziție vulnerabilă într-un posibil război viitor, guvernul republican turc a evitat să mai concentreze în metropolă
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
despărțeau de Transilvania, defileul Toplița- Deda, a fost supus unor lucrări specifice razboiului urmele lor fiind vizibile și astăzi în zona tunelului. În 24 august 1916, România trimitea guvernului austro - ungar, nota de intrare a României în război alături de puterile Antantei. La 28 august armatele române trec la ofensivă peste lanțul carpatic. Una dintre direcțiile de înaintare a fost defileul Toplița - Deda. Operațiunile de eliberare a defileului au fost conduse de generalul Paraschiv Vasilescu, în localitățile Toplița, Stânceni, lupte sangeroase dandu
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
urmând după o zi. Mulți locuitori ai satului s-au jertfit în timpul luptelor ce au avut loc în defileul Mureșului, dar și pe alte fronturi, mulți găsindu-și odihna pe pământuri străine, ajungând în vara anului 1919 până la Budapesta. Victoria Antantei, alături de care a luptat armata română a făcut posibilă unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, un vis multisecular al tuturor românilor. În urma unirii din1918, după legarea administrativă cu regatul României, comuna Lunca Bradului făcea parte din Plasa Reghinul
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
și s-a unit cu România la 27 martie/9 aprilie 1918. România și Austria au semnat un tratat de pace în mai 1918 și austriecii s-au retras. Tratatul nu a fost ratificat niciodată de către România, fostă aliată a Antantei rămasă izolată, iar la 10 noiembrie 1918 România a reintrat în război. Austriecii au deținut controlul asupra Hotinului și a câtorva sate din jurul său pentru câteva luni începând de la 28 februarie 1918 , până ce România le-a ocupat, ca urmare a
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
ambele părți, epuizat, a semnat un tratat de pace de compromis de la Riga, la începutul anului 1921, care a împărțit teritoriile disputate din Belarus și Ucraina, între cele două combatanți. [3] Aceste achiziții au fost recunoscute de către acordul internațional cu Antanta. Polonia a acordat autonomie locală fără tragere de inimă pentru populația ucraineană din Galicia, dintre care mulți s-au amărât prin incorporarea lor într-un stat polonez. [7] În 1922, în urma războiului polono-sovietic și a războiului polono-lituaniană, Polonia, de asemenea
A Doua Republică Poloneză () [Corola-website/Science/298584_a_299913]
-
German), și ca cele din urmă să fie la rândul lor învinse de către Franța, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. , rivalul lui Piłsudski, credea, dimpotrivă, că cel mai bun mod de a realiza o Polonie unită și independentă era să sprijine Antanta împotriva Puterilor Centrale. La izbucnirea Primului Război Mondial, la 3 august, la Cracovia, Piłsudski a format o mică unitate militară de cadre, , formată din membrii Asociației de Pușcași și ai Escadrilelor Polone de Pușcași. În aceeași zi, o unitate de cavalerie, sub
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
Winston Churchill a comentat: „războiul giganților s-a încheiat, au început războaiele pigmeilor.” În urma Primului Război Mondial, a fost neliniște la toate frontierele poloneze. În ceea ce privește viitoarele frontiere ale Poloniei, Piłsudski a spus: „tot ce putem obține în partea de vest depinde de Antanta — de măsura în care aceasta ar putea dori să constrângă Germania”, în timp ce în est „există uși care se deschid și se închid, și depinde de cine le forțează deschiderea și cât de departe.” În 1918, în est, forțele poloneze s-
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
Intermarium al lui Piłsudski. Aceasta spre deosebire de bolșevici, care declaraseră împărțirea Poloniei nulă și neavenită. Piłsudski specula astfel că Poloniei i-ar fi mai bine cu bolșevicii, înstrăinați de Puterile Occidentale, decât cu un Imperiul Rus restaurat. Ignorând presiunile puternice din partea Antantei de a se alătura unui atac asupra guvernului sovietic al lui Vladimir Lenin, Piłsudski a salvat, probabil, guvernul bolșevic în vara și toamna anului 1919. În urma ofensivei ruse spre vest din 1918-1919 și a unei serii de lupte escaladate care
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
neîncredere din 19 iulie a condus la retragerea lui . La 12 august, Piłsudski și-a prezentat demisia prim-ministrului Wincenty Witos, oferindu-se să fie țap ispășitor dacă soluția militară nu reușește, dar Witos a refuzat să-i accepte demisia. Antanta a presat Polonia să capituleze și să intre în negocieri cu bolșevicii. Piłsudski, cu toate acestea, era un fervent susținător al continuării luptei. Cum remarca Norman Davies, la vremea aceea, mai ales în străinătate, „Piłsudski nu avea nimic din prestigiul
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
Război Mondial și-a condus Legiunile la prizonierat și dizolvare; ca mareșal al Armatei Poloneze a condus-o până la Kiev și Vilnius, ambele acum pierdute pentru polonezi. Părăsise Partidul Socialist Polonez și aliații săi austro-germani; refuzase să se alieze cu Antanta. În Franța și Anglia, el era considerat un aliat trădător care conduce Polonia la distrugere; în Rusia, el era văzut ca un fals slujitor al aliaților, care va duce imperialismul la ruină. Toți - de la Lenin la Lloyd George, de la "Pravda
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
Polonia în alianțe cu puterile occidentale precum Franța și Regatul Unit, și cu vecinii prieteni, deși mai puțin puternici, România și Ungaria. Susținător al alianței militare franco-polone și a alianței polono-române (țară care i-a deschis o poartă către Mica Antantă, alianță neaccesibilă din cauza problemelor cu Cehoslovacia), Piłsudski a fost dezamăgit de politica franco-britanică de concesiuni evidentă din semnarea de către aceste țări a tratatelor de la Locarno. Piłsudski, prin urmare, a vizat și să mențină relații bune cu Uniunea Sovietică și cu
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
fondată în anul 1715, în cadrul Imperiului Otoman. În urma Războiului Ruso-Turc din 1877-1878, localitatea a devenit teritoriu românesc, fiind colonizată cu români din Oltenia, Muntenia și Moldova din cauza populației reduse. În timpul Primului Război Mondial, Caraomer a fost scena unor lupte grele între forțele Antantei (Regatul României și Imperiul Rus) și cele ale Puterilor Centrale (Imperiul German, Bulgaria și Imperiul Otoman). Trupele române și ruse, aflate pe linia Oltina-Negru Vodă-Mangalia, au fost înfrânte și s-au retras spre nord. Între lunile mai 1918 și noiembrie
Negru Vodă (oraș) () [Corola-website/Science/299775_a_301104]
-
ca prim obiectiv mobilizarea comandamentelor, forțelor și mijloacelor și de constituirea dispozitivului strategic. În perioada următorilor doi ani, Marele Cartier General a condus trei operații importante: În paralel, conducerea superioară a oștirii a contribuit la desfășurarea negocierilor dintre România și Antanta cu privire la stabilirea „liniilor de demarcație” cu Ungaria în 1918-1919 și la retragerea trupelor aliate din Banat și Dobrogea. La 20 martie 1920, în conformitate cu Înaltul Decret nr. 1162 din 18 martie 1920, Marele Cartier General a fost demobilizat, structurile sale fiind
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
războiului, deoarece alianța lor originală avea un scop doar defensiv, însă Austro-Ungaria a declarat război Serbiei. Ministerul de externe al Austro-Ungariei începuse negocieri pentru a obține neutralitatea Italiei cu promisiunea că Italia va obține Tunisia, însă ea a intrat în Antanta semnând Pactul de la Londra în aprilie și declarând război Austro-Ungariei în mai 1915; Italia a declarat război Germaniei peste cincisprezece luni. În general, forțele italiene au avut o superioritate numerică, însă erau prost aprovizionate. Forțele Austro-Ungariei au beneficiat de pozițiile
Campania italiană (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299944_a_301273]
-
se reorganizeze și să stopeze forțele inamice la Bătălia râului Piave. În 1918 austriecii nu au reușit să rupă linia italiană în numeroase încercări și, după ce a suferit o pierdere decesivă în Bătălia de la Vittorio Veneto, ea a capitulat forțelor Antantei în noiembrie. Pe parcursul războiului, generalul armatei austro-ungare, Conrad von Hötzendorf avea o aversiune mare pentru italieni, deoarece el considera că Italia reprezenta cel mai mare pericol pentru Austro-Ungaria. Trădarea lor din 1915 i-a întărit această atitudine. Ura sa pentru
Campania italiană (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299944_a_301273]
-
intensificat expansiunea imperialistă a SUA în America Latină și în regiunile din Caraibe. După 1913, președintele Woodrow Wilson s-a concentrat asupra politicii interne, dar contextul extern l-a forțat ca în 1917 să intre în Primul Război Mondial de partea Antantei. Republicanul William McKinley (1897-1901) este primul președinte modern american. El a întărit autoritatea personală a președintiei, a instituit taxe vamale de import, a introdus standardul de aur pentru dolar și a întărit încrederea în guvern a comercianților, a industriașilor și
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
În această regiune dispitată de cele două tabere se aflau orașe precum Lvivul, cu majoritate poloneză, dar cu regiuni rurale cu majoritate ucraineană. Vorbind despre viitoarele frontiere ale Polonei, Piłsudski a spus: „Tot ceea ce putem obține în vest depinde de Antanta - în limitele în care vrea să comprime Germania”, în vreme ce în est „Există uși care se deschid și se închid și depinde de ce forțe le forțează deschiderea și până unde.” În condițiile haosului de la sfârșitul războiului mondial, forțele poloneze au căutat
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
considera că este mai bine să negocieze cu bolșevicii izolați de puterile occidentale decât cu un Imperiu Rus restaurat. Este foarte posibil ca Piłsudski, prin refuzul său de a se alătura atacului împotriva guvernului lui Lenin, ignorând presiunile puternice din partea Antantei, să fi salvat de fapt Rusia Sovietică în vara anului 1919. Pe de altă parte ar mai trebui spus că un atac la scară vastă a polonezilor în sprijinul forțelor lui Denikin nu era posibil în acel moment. Piłsudski avea
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
sau Armata lui Haller este numele neoficial al armatei poloneze formată în Franța în ultima parte a primului război mondial. Armata a fost creată în iunie 1917 ca parte a unităților poloneze aliate cu Antanta. După ce războiul s-a încheiat, aceste unități au fost transferate în Polonia, unde au luat parte la războiul polono-ucrainean și la războiul polono-sovietic. Primul nume îi venea de la uniformele albastre franțuzești purtate de soldați, iar al doilea de la comandantul armatei
Armata Albastră () [Corola-website/Science/299402_a_300731]
-
încredințată Comitetului Național Polonez. În scurtă vreme s-au format noi unități și în afara Franței - diviziile a IV-a și a V-a de pușcași care s-au format în Rusia. Pe 28 septembrie, s-a semnat o alianță cu Antanta, care acepta unitățile poloneze din Franța drept "singura armată poloneză, independentă, aliată și cobeligerantă". Pe 4 octombrie 1918, Comiutetul Național l-a numit pe generalul Józef Haller de Hallenburg în funcția de comandant. . Prima unitate care a intrat în luptă
Armata Albastră () [Corola-website/Science/299402_a_300731]
-
1910, însă istoricii i-au atribuit perioadei sale de domnie denumirea de "epoca eduardiană". Nu a avut un rol politic important, dar avusese două responsabilități: era comandantul armatei și șeful diplomației. A încurajat modernizarea armatei și a încheiat cu Franța Antanta Cordială la 8 aprilie 1908. Își permitea să fie mărinimos; finanțele sale erau bine manageriate de Sir Dighton Probyn.A renovat palatele regale, a reintrodus ceremoniile tradiționale și a creat noi decorații, cum ar fi "Ordinul de Merit" pentru recunoașterea
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]