731 matches
-
cu mine și-mi arătase multă prietenie. Mi-a propus chiar postul de ministru la Budapesta, dar la vremea aceea pe mine nu mă interesa decît politica internă. Nu pot însă uita penibila impresie pe care o făcea spectacolul din anticamera lui Titulescu. Acea gramadă a oamenilor de casă, care așteptau să-i îndeplinească diferitele servicii sau să-l culce pe patron, cum îl numeau ei, cînd lucra seara acasă la el. Erau acei lingușitori, pe care-i cocoța el, cu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
a vorbit nimic despre el. S-a interesat dacă Messerschmidt, ambasadorul Statelor Unite, mai este la Buenos Aires. M-a rugat să-i transmit salutările lui. Vorbirea lui era monotonă, fără vlagă, cu greu încerca să-și ascundă demoralizarea. La despărțire, în anticameră, nu mai era nimeni; m-a condus el, pînă la ușa dinspre coridorul hotelului. Trista lui privire din tot timpul întrevederii m-a impresionat adînc. Era privirea unui om sfîrșit. Nu puteam uita că mi-a fost rege și că
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
O seară de poezie; organizată de ziarul județean. Adrian l-a găsit pe D-tru Chioaru (echinoxistul). El ne căuta pe noi. Mi-e dor de ei. Vorbesc prea mult singur. Cred, așa cum spunea și Edgar Wind, că există și o anticameră a poetului, adică un timp cînd nu are nevoie de singurătate. Atunci trebuie să plec. Sau să nu fiu lăsat singur. Intenționam să reparticip la examen la filologie, în vară. Constat că numai de învățat nu am chef. Mă adăpostesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
față de trădările și schimbările la față care au avut loc tot azi”. În jurul orei 9, Antonescu sosi din nou la palat. „Discuția dintre cei doi s-a purtat cu glasuri ridicate și aprinse. În acest timp, Mihai aștepta neliniștit în anticamera de la parter, alături de aghiotanți. La ora unsprezece, Antonescu a coborât din biroul Regelui, roșu la față și încruntat, dar cu un aer hotărât. S-a oprit pentru o clipă lângă prințul moștenitor. «Alteța voastră nu are motive de îngrijorare», rosti generalul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Este vorba despre deportările masive a populației din stânga Prutului, pe care le-a făcut regimul bolșevic-stalinist în iunie 1941: "Sufocantele vagoane de animale în care erau înghesuiți, ucigător, zeci și zeci de persoane, înclin să cred că aduceau deja cu anticamerele camerelor de gazare! Iar pentru a readuce la tribunalul istoriei aceste ferocități nu ar fi cazul să se implice cineva dintre celebrii regizori de la Hollywood sau "Mosfilm"? Pentru că, domnilor, în acele vagoane pentru vite au fost umiliți, au fost nimiciți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
interior, ornamentațiile orientale, lumea - indieni și români, deopotrivă - toate acestea m-au făcut să... plonjez într-un univers mai mic acum, dar promițător de un altul, unul mare și real, situat într-un viitor nedefinit și nu de noi hotărât. Anticamera viitorului! Al unui viitor apropiat Dianei. După ce am servit o pizza în trei, într-o atmosferă în care - nu aveam cum fugi de noi înșine! - fiecare era preocupat de propriile gânduri, de propriile proiecte, ne-am despărțit de fiica mea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
o făcea N. Iorga în Neamul Românesc, reprodusă la 5/18 februarie 1919 și în Glasul Bucovinei, cu titlul „Opera lui I. Nistor”. De acolo, de pe catedra Universității Centrale de la Viena - de unde drumul spre catedre putea să ducă și prin anticamerele „influenților” de la Cernăuți, a venit profesorul cernăuțean cu o putere pe care nimeni nu putea să i-o ieie, fiului țăranului din Cârlibaba, fiindcă el singur și-o dase... Biruința lui culturală a fost o încurajare pentru inteligența românească din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fie dotat un „Învingător” În zilele noastre! Nu, tu trebuie să te sacrifici, numai că de data asta o faci nu pentru că vrei tu asta, ci pentru că supușii și amabilii tăi prieteni ți-o cer! Cum, să-i părăsești În anticamera victoriei, ce, ești un bărbat al acțiunii sau... un fel de poet, de sfânt, de asta... de nebun?!... Lasă-i pe poeți cu rimele lor și cu lingeria lor dubioasă, pe sfinți Între ruinele unei vechi religii și... Înhamă-te
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
plin și ca o răsplată pentru atâtea ceasuri negre și confuze, bucuria aceasta care le Întrece pe toate este, cred eu, În același timp și o celebrare a misterului. Dar nu acel mister pe care mulți inși Îl expediază În anticamera cercetării, rațiunii și a științei, ci „acela” care-l preocupa pe Blaga, dar și pe nu puțini iluștri oameni de știință, care, ajungând la limitele posibilității de a cunoaște, nu au proiectat această limită spre un viitor al cercetării sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
imperiu muribund (a rămas Însă neratificat, fiind anulat de la sine prin dispariția partenerului). Treptat, regimul de la București a mizat tot mai mult pe apropierea de Uniunea Europeană și de N.A.T.O. România a devenit În 1994 membră a Parteneriatului pentru pace (anticameră a N.A.T.O.); În 1994-1995 s-a alăturat embargoului impus de Occident Iugoslaviei. Însă autoritățile române sunt suspectate că au practicat un joc dublu, tolerând sau chiar supervizând Încălcări ale embargoului (contrabandă cu produse petroliere). Una peste alta, apropierea de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în apropiere, iar eu intru într-o biserică, unde asist câteva minute la o slujbă. Mulți oameni tineri. Câțiva muncitori au venit la biserică pe biciclete încărcate cu sacoșe pline de cumpărături, pe care le lasă într-un fel de anticameră, la intrare. Nimic ceremonios în îmbrăcămintea și în gesturile lor simple. Sunt grăbiți, stau la rugăciune doar vreo 10 minute, suficiente pentru a-l asigura pe Dumnezeu de credința lor pentru ziua de astăzi... Nu-mi pot reprima impulsul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a ajutat să-și publice la editura sârbului Dimitrievici de la Laussanne, L’âge d’homme, excelenta sa monografie despre Gogol.Ă 2 Am vorbit mai sus de boala pe care am făcut-o, cu un an înainte de debut, ca o „anticameră la glorie”, pneumonia tratată la spitalul Caritas. Acolo, am cunoscut-o pe Mariana Nicola, o tânără doctoriță în regim de internă, căreia, imprudent, i-a promis „logodna”. I promesi sposi. Între anii ’58 și ’60 fusesem căsătorit cu Anastasia, Tusi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Facem și noi ce putem: adică nimic. Preafericirea Sa temperează cu un zâmbet această falsă modestie. Zâmbim amândoi. Ușa se deschide, secretarul particular intră în vârful picioarelor și-mi arată de la distanță ceasul lui, cu un deget arătător cordial-mustrător. În anticameră, trei deputați și un ambasador. Niște ziariști își instalează camera de filmat pe un trepied. Ministrul și-a anunțat vizita la ora prânzului. Chestiuni de rutină. Coborâți, parcă din nebăgare de seamă, de pe cine știe ce friză din Ninive sau din Persepolis
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
curtenitori și mai degrabă ospitalieri. Economi la vorbă. Hieroglifici. Protejați de un roi de acoliți ale căror voci înăbușite le aud dincolo de ușă vicari, ceauși, prelați auxiliari, diaconi, asistenți, kawass sau secretari, cum poți să știi? Această surdă agitație din anticameră te lasă să-ți închipui cam care ar fi efectul unei încruntări din sprâncene a burgravului asupra anturajului și a împrejurimilor. Dar nu totdeauna și dincolo de ele: patriarhii n-au autoritate asupra expatriaților, care-s din ce în ce mai numeroși. Dioceza lor se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în ceea ce spune. Stereotipii dintr-o altă epocă. Oare cum le pot vehicula niște persoane atât de evoluate, de licențiate, de bine intenționate? Și cu lecțiile istoriei cum rămâne? Voi avea răspunsul două zile mai târziu, plimbându-mă în această anticameră a paradisului care-i universitatea ebraică de pe muntele Scopus (lux, calm și... cunoștințe), cu ghidul și prietenul meu Michel Abitbol, care predă aici. Israelian francez de origine marocană, destul de vârstnic pentru a avea amintiri de la Alger, Bizerta, Diên Biên Phu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din cer,/ Ca roua din pământ”, „El să rămâie curat,/ Luminat/ Ca și roua florilor,/ Ca lacrima ochilor”. Aura sacrală se instituie și datorită ceței, ea anticipând schimbările de statut sau chiar hierofaniile. Și neofitul din colinde trece prin această anticameră a sacrului: „Pe cea luncă mândră-n jos,/ Domnului Domneo!/ Grele neguri s-au slobost./ Dar prin neguri cini se primblă?/ Da Todică cu Costică/ Pe cai negri-mpodobiți”. Câmpia constituie un topos al incursiunii mitice și, dacă adăugăm acest
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am făcut-o la București pentru a-l întâlni pe "mentorul" meu. Eram deja în clasa a noua de liceu și m-am dus la sediul revistei "Luceafărul" care era pe bulevardul Ana Ipătescu, devenit acum Lascăr Catargiu. Am făcut anticameră undeva la etaj, cu mai multe persoane, și la un moment dat și-a făcut apariția Virgil Teodorescu. Toată lumea s-a ridicat în picioare iar eu l-am acostat imediat spunându-i "Sunt Matei Vișniec". M-a luat imediat cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ne Îndreptăm spre Sfântul Mormânt al Domnului. Sfântul Mormânt al Domnului Este ca un cavou, la suprafață, nu ca al nostru al românilor. E mai deosebit. Intri Într-o Încăpere mică, 1,50 m pe 2 m cred. Se numește anticameră sau camera Îngerului. În mijlocul ei este o piatră, cu Înscris pe ea În limba ebraică, unde a stat Îngerul. Pe ea se oficiază slujbă. Este cam de 50 sau 60 de cm de Înaltă și cam 40 cm de lată
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și este o icoană cu Maica Domnului În dreptul căreia arde o candelă. Îngenunchez, sărut Locul, fac plecăciune cum se cuvine și plec. Merg la Sfântul Mormânt că-i aproape, la vreo 7 m. Intru În el. Pe genunchi intru, din anticamera Îngerului. Aveam deja o stare de sfințenie acumulată de la cele pe care le văzusem până atunci, dar totuși sfințenia care predomina În acel Loc (Sfântul Mormânt) era diferită. Nu mai eram eu. Atâta știu: că plângeam cu capul pe piatra
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Era un enunț pe un ton neutru, fără vreo urmă de insolență. CÎrlig nu era dependent de droguri și o spunea limpede. Au parcat În fața sediului federal și ne-au dus la etajul al treilea. Acolo am așteptat Într-o anticameră și am fost chemați În birou cîte unul, pentru interogatoriu. CÎnd mi-a venit rîndul, am intrat și l-am văzut la o masă pe tipul cu țigara de foi. Mi-a arătat un scaun. - SÎnt domnul Morton, a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Așadar, m-am prezentat oarecum relaxată la decanat. La vremea aceea, această funcție era ocupată de domnul profesor doctor Ioan Donisă cu care făcusem cursuri în anul II și III de facultate. Nu cred că am așteptat un minut în anticameră, pentru că a ieșit din birou domnul decan și mi s-a adresat direct: Știi pentru ce ai fost chemată la decanat ? Firesc c-am răspuns în consonanță cu ceea ce gândeam: Tovarășe decan, am solicitat zilele trecute, eliberarea provizorie a certificatului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și frumoasă va rămâne pradă dulce și plăcută nemților. - Bacăul din 1916-1918 - al poeților, al ovreicuțelor tempe ramentale, al refugiatelor aventuroase și al „Învârtiților“ din comandamente. - O galerie cu portretele câtorva militari În război, printre care și câțiva „patrioți de anticameră“, cum Îi numea Stendhal. - King Kong, cuadrumanul din Borneo, judecă și osândește la moarte pe sublocotenentul Ciulei, Împușcat ca tră dător la 10 septembrie 1917, dar recunoscut inocent și decorat chiar a doua zi, 11 septembrie 1917. „Hotărârile Justiției sunt
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
formațiunea și orientarea mea sufletească de după război -, avusesem mereu Înainte, ca pe o imagine a Înfrângerii și deznădejdii noastre, pe locotenentul Brațu Aurel din comandamentul nostru, stâlp al cafenelei lite rare din epoca neutralității și palavragiu al „patriotismu lui de anticameră“, cum Îi spune Stendhal; dându-se a fi nepot al lui Delavrancea și consul În Ministerul de Externe, dar descoperindu-l mai târ ziu ca suplinitor la gimnaziul din Târgoviște; trist camarad de oaste și exemplar de ilustrație a dezastrului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
amintire pulberea acestor ani Îndepărtați petrecuți În redacție cu Adrian Maniu, fără ca să am curajul a trece mai departe pragul greu și lunecos al carierei lui de mai târziu, de scriitor al neamului, al tradiției literare, națională și patriotică - atâtea anticamere ale stilului de viață și de creație oficial și academic! Este, se spune, vârsta Înțeleaptă a poeților, căreia Adrian Maniu trebuia și el să-și Închine toate făgăduielile tinereții sale culpabile de noutate și Îndrăzneală cu o bănuială de aventură
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
câte ceva despre asupririle ce ar fi suferind acești olteni de-ai noștri fugiți peste Dunăre din rigoarea fiscală a ocupației austriece de la 1718-1739. Câțiva dezrădăcinați pripășiți și pervertiți de școala și de moravurile noastre de pe aci, chilipirgii ai „patriotismului de anticameră“, pompau bani de la Ministerul nostru de Externe ca să editeze aci, În București, o revistă de propagandă șovină urmărind nu știu ce, În nici un caz anexarea Vidinului și a Timocului și nici repatrierea cu sila a celor de pe acolo. Dar uimirea noastră, a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]