977 matches
-
fi falși vindecători, care vor aduce cu vicleșug învățături ale pierzării” (2Pt. 2,1). Ioan Teologul, ucenicul cel iubit al lui Cristos, este în acord cu el, atunci când spune: „Fiii diavolului s‑au arătat (1In. 3,10). Iată acum mulți anticriști s‑au arătat, dar să nu vă lăsați înșelați de aceștia! (1In. 2,18). Nu dați crezare oricărui duh, căci mulți profeți mincinoși au ieșit în lume” (1In. 4,1). Apoi Iuda, fratele lui Iacob, spune lucruri asemănătoare: „În vremea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cârmuitor din coapsele sale, până când va veni ce i‑a fost hărăzit; el este așteptarea neamurilor [păgâne]” (Gen. 49,8‑10). Iată cuvintele rostite de Iacob lui Iuda și care s‑au împlinit în Domnul. Patriarhul vorbește însă și de Anticrist; așa cum a profețit pentru Iuda, profețește și pentru celălalt fiu al său, Dan. Iuda era cel de‑al patrulea fiu al său, iar Dan era al optulea. Oare ce a spus despre acesta? „Dan să se facă șarpe în drum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cred că acestea s‑au spus despre Samson, născut din tribul lui Dan și judecător al poporului său vreme de douăzeci de ani. Dar profeția a fost numai în parte împlinită de Samson; ea se va împlini cu totul în Anticrist, după cum spune Ieremia: „Auzi‑vom nechezatul cailor sprinteni [veniți] de la Dan; la nechezatul cailor călărimii lui a tremurat pământul” (Ier. 8,16). Iar Moise spune, la rândul lui: „Dan, pui de leu, care se va avânta din Basan” (Deut. 33
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dan, pui de leu” se referă la Cristos. De fapt, precizând tribul lui Dan, [profetul] a lămurit lucrurile, căci a numit seminția din care se va naște diavolul. Așa cum Isus s‑a născut din neamul lui Iuda, tot astfel și Anticristul se va naște din neamul lui Dan. Și așa cum Domnul și Mântuitorul nostru, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost închipuit prin natura împărătească și măreață a unui leu, tot astfel Scriptura a profețit despre diavol de această dată prin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
închipuit prin natura împărătească și măreață a unui leu, tot astfel Scriptura a profețit despre diavol de această dată prin natura tiranică și sălbatică [a aceluiași animal]. Înșelătorul vrea să imite în toate pe Fiul lui Dumnezeu. Leu, Cristos, leu, Anticristul. Rege al tuturor celor cerești și pământești, Cristos; rege al pământului, Anticristul. Ca miel a fost închipuit Mântuitorul; celălalt se va arăta și el în chip de miel, dar lup pe dinăuntru. Domnul a primit tăierea împrejur; celălalt se va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a profețit despre diavol de această dată prin natura tiranică și sălbatică [a aceluiași animal]. Înșelătorul vrea să imite în toate pe Fiul lui Dumnezeu. Leu, Cristos, leu, Anticristul. Rege al tuturor celor cerești și pământești, Cristos; rege al pământului, Anticristul. Ca miel a fost închipuit Mântuitorul; celălalt se va arăta și el în chip de miel, dar lup pe dinăuntru. Domnul a primit tăierea împrejur; celălalt se va naște de asemenea sub legea tăierii împrejur. Cristos a trimis pe apostoli
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
9,27). „O săptămână” înseamnă șapte ani de la sfârșitul vremurilor. În timpul [celei dintâi] jumătăți a acestei săptămâni, adică timp de „o mie două sute șaizeci de zile, cei doi profeți și Ioan, purtând veșminte de sac, vor propovădui întregii lumi venirea Anticristului” (cf. Apoc. 11,5). Vor face semne și minuni, ca să rușineze pe oameni și să‑i întoarcă la pocăință, din pricina răutății și nelegiuirii lor. „Iar de va voi cineva să‑i vatăme, văpaie de foc va ieși din gura lor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
răutății și nelegiuirii lor. „Iar de va voi cineva să‑i vatăme, văpaie de foc va ieși din gura lor și va mistui pe vrăjmași. Putere au să închidă cerul, ca nici un strop de ploaie să nu ude zilele parusiei Anticristului, putere au să prefacă apele în sânge și să lovească pământul cu plăgi nenumărate, atâtea câte vor voi” (cf. Apoc. 11,5). Și pe când vor predica acestea, vor cădea sub sabia diavolului, ducând până la capăt mărturisirea lor, așa cum spune Daniel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dan. 9,27), profetul Daniel se referă clar la o perioadă de șapte ani. Cea dintâi jumătate a acestei „săptămâni” va fi a predicii profeților, în timp ce în a doua, adică vreme de trei ani și jumătate, va domni pe pământ Anticristul. Apoi domnia și slava lui se vor lua de la el. Voi, cei ce iubiți pe Dumnezeu, priviți nenorocirea care va fi atunci, o nenorocire „cum nu a mai fost de la începutul lumii și nici nu va mai fi” (Mt. 24
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împodobiți de împăratul nostru Isus Cristos? Dar să ne întoarcem la subiectul nostru! Atunci când cei care au acceptat pecetea nu vor mai găsi cu ce să se hrănească, nici cu ce să‑și potolească setea se vor îndrepta cu toții către [Anticrist], spunându‑i cu glas rugător: „Dă‑ne să mâncăm și să bem, căci mult suferim din pricina foamei și a neajunsurilor de tot felul. Poruncește cerului să ne dea ploaie și păzește‑ne de fiarele cele ce se hrănesc cu oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În piețe va domni vacarmul, în case, gemetele. Frumusețea chipurilor se va stinge, iar oamenii vor fi cu toții asemenea cadavrelor. Frumusețea femeilor se va stinge și ea deodată, iar bărbații nu vor mai simți nici o dorință spre ele. Capitolul VIII Anticristul la Ieronim, între filologie și tradiție Introducere În scrierile sale, Ieronim vorbește despre Anticrist în diferite locuri, dar în mod special în Comentariul la Daniel și în Epistola 121 către Algasia. Abordarea sa este strict exegetică și adaugă scenariului tradițional
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oamenii vor fi cu toții asemenea cadavrelor. Frumusețea femeilor se va stinge și ea deodată, iar bărbații nu vor mai simți nici o dorință spre ele. Capitolul VIII Anticristul la Ieronim, între filologie și tradiție Introducere În scrierile sale, Ieronim vorbește despre Anticrist în diferite locuri, dar în mod special în Comentariul la Daniel și în Epistola 121 către Algasia. Abordarea sa este strict exegetică și adaugă scenariului tradițional numai câteva nuanțe suplimentare. Cu toate acestea, Ieronim se impune prezentat în cercetarea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
către Algasia. Abordarea sa este strict exegetică și adaugă scenariului tradițional numai câteva nuanțe suplimentare. Cu toate acestea, Ieronim se impune prezentat în cercetarea noastră din cel puțin două motive: mai întâi, pentru că el este autorul unui tratat autonom despre Anticrist, tratat care va fi ulterior încorporat Comentariului la Daniel; apoi, pentru că demersul său exegetic, ce poate fi calificat drept „istorico‑critic” avant la lettre, marchează o etapă intermediară între demersul tradițional și cel al unui Augustin sau al unui Theodoret
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu ar putea să treacă peste ele cu nici un preț. Aceste două mari principii, coroborate cu cel al „modestiei intelectuale” constituie un fel de cartă deontologică fundamentală, pe care Ieronim se obligă să o respecte în comentariile sale. Tratatul despre Anticrist Către anul 399, Ieronim redactează, la cererea prietenului său, Paulin de Nola, un scurt tratat despre Anticrist. Se consacră ulterior traducerii tratatului Peri archon al lui Origen, activitate care îi absoarbe întreaga energie pentru o perioadă destul de îndelungată. Nu va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al „modestiei intelectuale” constituie un fel de cartă deontologică fundamentală, pe care Ieronim se obligă să o respecte în comentariile sale. Tratatul despre Anticrist Către anul 399, Ieronim redactează, la cererea prietenului său, Paulin de Nola, un scurt tratat despre Anticrist. Se consacră ulterior traducerii tratatului Peri archon al lui Origen, activitate care îi absoarbe întreaga energie pentru o perioadă destul de îndelungată. Nu va reveni asupra tratatului din 399 decât opt ani mai târziu (407), preocupat de explicarea profețiilor de la Daniel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ani mai târziu (407), preocupat de explicarea profețiilor de la Daniel, împotriva lui Porfiriu, la rugămintea celor doi prieteni creștini, Pammachius și Marcella. Acestui comentariu în trei cărți (concentrat asupra primelor zece capitole din Daniel) el adaugă tratatul său anterior despre Anticrist, ca și interpretarea lui Origen la episoadele Bel și Suzana. Aceste adăugiri se vor constitui într‑o a patra și ultimă carte a comentariului. Prima variantă a tratatului despre Αnticrist nu cuprindea decât foarte puține referiri la autorii păgâni, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai ales în ultimele sale capitole, ridică destule probleme de ordin istoric, el recurge la diferiți istorici greci, iudei sau latini: Callinicus Sutor, Diodor, Polibiu, Posidonius, Claudius, Theon, Andronicus Alipius, Flavius Iosephus, Titus Livius, Trogus Pompeius (ibidem). Ieronim respinge ideea Anticristului‑diavol prezentă în apocrifa lui Pseudo‑Hipolit, dar nu este departe de concepția lui Chiril (7, 8): Ne eum putemus, iuxta quorundam opinionem, uel diabolum esse uel daemonem, sed unum de hominibus in quo totus satanas habitaturus est corporaliter. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
regele „a cărui gură grăia enormități” (ibidem) este, în opinia sa, „omul nelegiuirii, fiul pierzării care cutează să se așeze în templul lui Dumnezeu, dându‑se pe sine drept Dumnezeu”, potrivit 2Tes. 2,3‑4. Apoi, „în Imperiul Roman, din pricina Anticristului, toate împărățiile vor fi distruse deopotrivă; nu va mai exista atunci nici o împărăție pământească, nu va mai fi decât dreptatea sfinților și venirea Fiului lui Dumnezeu în slavă” (7, 11). Partea cea mai amplu dezvoltată a comentariului se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
jertfele sunt abolite”. Hipolit „numără șapte săptămâni înainte de întoarcerea poporului și șaizeci și două după întoarcere, până la nașterea lui Cristos” (ibidem). El rezervă ultima săptămână sfârșitului lumii, împărțind‑o într‑o perioadă dominată de predica lui Ilie și o alta dominată de Anticrist. Apolinarie al Laodiceii (probabil în Apologia împotriva lui Porfiriu, astăzi pierdută), „detașându‑se complet de problema timpului trecut, se orientează spre viitor și avansează o idee primejdioasă” (ibidem). În opinia sa, primele șapte săptămâni încep cu Întruparea și se încheie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
istoria își va continua cursul său patru sute treizeci și patru de ani (șaizeci și două de săptămâni) până la venirea lui Ilie, a cărui predică va ocupa prima jumătate a celei de‑a doua săptămâni. În fine, cei trei ani și jumătate care rămân aparțin Anticristului. În consecință, sfârșitul lumii ar trebui să se producă în anul 490. Clement nu pare să acorde prea mare atenție acestei probleme. În opinia sa, cele șaptezeci de săptămâni s‑au încheiat în perioada cuprinsă între domnia lui Cyrus și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt cei patruzeci și nouă de ani scurși între domnia lui Vespasian și cea a lui Hadrian, fondatorul cetății Aelia Capitolina. „Atunci nu vor mai fi nici jertfe, nici jertfitori, iar urâciunea nu va înceta până la sfârșitul lumii.” Tratatul despre Anticrist - cartea a patra a Comentariului la Daniel - debutează cu versetul următor: Et stabit in loco eius despectus, et non tribuetur ei honor regius; et ueniet clam, et obtinebit regnum in fraudulentia (11, 21). „Până aici, scrie Ieronim, profeția urmează istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Plotin. Într‑adevăr, acesta din urmă identifică personajul misterios de la Daniel cu Antiochos Epiphanes, fiul lui Antiochos cel Mare, de care a fost vorba până aici, în timp ce Ieronim, urmând tradiției Bisericii, aplică ultimele profeții ale Cărții lui Daniel figurii Anticristului: „Ceea ce urmează până la sfârșitul cărții, Porfiriu înțelege ca referindu‑se la Antiochos Epiphanes [...]. Dimpotrivă, credința Bisericii este că tot ceea ce urmează este profețit în legătură cu Anticristul care trebuie să vină la sfârșitul veacurilor”. Iar celor care ar obiecta sau ar întreba
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
până aici, în timp ce Ieronim, urmând tradiției Bisericii, aplică ultimele profeții ale Cărții lui Daniel figurii Anticristului: „Ceea ce urmează până la sfârșitul cărții, Porfiriu înțelege ca referindu‑se la Antiochos Epiphanes [...]. Dimpotrivă, credința Bisericii este că tot ceea ce urmează este profețit în legătură cu Anticristul care trebuie să vină la sfârșitul veacurilor”. Iar celor care ar obiecta sau ar întreba: „Cum se explică faptul că profeția face un salt peste un interval atât de mare, de la Seleucus la sfârșitul lumii”, Ieronim le răspunde: „Este un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
menționează două „obișnuințe” ale Scripturii: prezentarea selectivă a evenimentelor istorice, despre care tocmai am vorbit, și ambivalența anumitor personaje sau a anumitor simboluri, cum ar fi acest rege despectus care se poate referi tot atât de bine la Antiochos Epiphanes și la Anticrist. Ieronim nu respinge deci interpretarea lui Porfiriu, ci o completează potrivit tradiției creștine care îi furnizează singurul cod de lectură acceptabil. În opinia lui Ieronim, profeția din Cartea lui Daniel se aplică parțial lui Antiochos și integral lui Anticrist: „Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la Anticrist. Ieronim nu respinge deci interpretarea lui Porfiriu, ci o completează potrivit tradiției creștine care îi furnizează singurul cod de lectură acceptabil. În opinia lui Ieronim, profeția din Cartea lui Daniel se aplică parțial lui Antiochos și integral lui Anticrist: „Așa cum venirea Mântuitorului este închipuită de Solomon și de alții, tot astfel trebuie văzut în acest Antiochos - cel mai rău dintre regi, care a persecutat sfinții și a profanat templul -, o prefigurare a Anticristului” (11, 21). Metoda sa este simplă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]