977 matches
-
nu ar putea să treacă peste ele cu nici un preț. Aceste două mari principii, coroborate cu cel al „modestiei intelectuale” constituie un fel de cartă deontologică fundamentală, pe care Ieronim se obligă să o respecte în comentariile sale. Tratatul despre Anticrist Către anul 399, Ieronim redactează, la cererea prietenului său, Paulin de Nola, un scurt tratat despre Anticrist. Se consacră ulterior traducerii tratatului Peri archon al lui Origen, activitate care îi absoarbe întreaga energie pentru o perioadă destul de îndelungată. Nu va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al „modestiei intelectuale” constituie un fel de cartă deontologică fundamentală, pe care Ieronim se obligă să o respecte în comentariile sale. Tratatul despre Anticrist Către anul 399, Ieronim redactează, la cererea prietenului său, Paulin de Nola, un scurt tratat despre Anticrist. Se consacră ulterior traducerii tratatului Peri archon al lui Origen, activitate care îi absoarbe întreaga energie pentru o perioadă destul de îndelungată. Nu va reveni asupra tratatului din 399 decât opt ani mai târziu (407), preocupat de explicarea profețiilor de la Daniel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ani mai târziu (407), preocupat de explicarea profețiilor de la Daniel, împotriva lui Porfiriu, la rugămintea celor doi prieteni creștini, Pammachius și Marcella. Acestui comentariu în trei cărți (concentrat asupra primelor zece capitole din Daniel) el adaugă tratatul său anterior despre Anticrist, ca și interpretarea lui Origen la episoadele Bel și Suzana. Aceste adăugiri se vor constitui într‑o a patra și ultimă carte a comentariului. Prima variantă a tratatului despre Αnticrist nu cuprindea decât foarte puține referiri la autorii păgâni, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai ales în ultimele sale capitole, ridică destule probleme de ordin istoric, el recurge la diferiți istorici greci, iudei sau latini: Callinicus Sutor, Diodor, Polibiu, Posidonius, Claudius, Theon, Andronicus Alipius, Flavius Iosephus, Titus Livius, Trogus Pompeius (ibidem). Ieronim respinge ideea Anticristului‑diavol prezentă în apocrifa lui Pseudo‑Hipolit, dar nu este departe de concepția lui Chiril (7, 8): Ne eum putemus, iuxta quorundam opinionem, uel diabolum esse uel daemonem, sed unum de hominibus in quo totus satanas habitaturus est corporaliter. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
regele „a cărui gură grăia enormități” (ibidem) este, în opinia sa, „omul nelegiuirii, fiul pierzării care cutează să se așeze în templul lui Dumnezeu, dându‑se pe sine drept Dumnezeu”, potrivit 2Tes. 2,3‑4. Apoi, „în Imperiul Roman, din pricina Anticristului, toate împărățiile vor fi distruse deopotrivă; nu va mai exista atunci nici o împărăție pământească, nu va mai fi decât dreptatea sfinților și venirea Fiului lui Dumnezeu în slavă” (7, 11). Partea cea mai amplu dezvoltată a comentariului se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
jertfele sunt abolite”. Hipolit „numără șapte săptămâni înainte de întoarcerea poporului și șaizeci și două după întoarcere, până la nașterea lui Cristos” (ibidem). El rezervă ultima săptămână sfârșitului lumii, împărțind‑o într‑o perioadă dominată de predica lui Ilie și o alta dominată de Anticrist. Apolinarie al Laodiceii (probabil în Apologia împotriva lui Porfiriu, astăzi pierdută), „detașându‑se complet de problema timpului trecut, se orientează spre viitor și avansează o idee primejdioasă” (ibidem). În opinia sa, primele șapte săptămâni încep cu Întruparea și se încheie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
istoria își va continua cursul său patru sute treizeci și patru de ani (șaizeci și două de săptămâni) până la venirea lui Ilie, a cărui predică va ocupa prima jumătate a celei de‑a doua săptămâni. În fine, cei trei ani și jumătate care rămân aparțin Anticristului. În consecință, sfârșitul lumii ar trebui să se producă în anul 490. Clement nu pare să acorde prea mare atenție acestei probleme. În opinia sa, cele șaptezeci de săptămâni s‑au încheiat în perioada cuprinsă între domnia lui Cyrus și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt cei patruzeci și nouă de ani scurși între domnia lui Vespasian și cea a lui Hadrian, fondatorul cetății Aelia Capitolina. „Atunci nu vor mai fi nici jertfe, nici jertfitori, iar urâciunea nu va înceta până la sfârșitul lumii.” Tratatul despre Anticrist - cartea a patra a Comentariului la Daniel - debutează cu versetul următor: Et stabit in loco eius despectus, et non tribuetur ei honor regius; et ueniet clam, et obtinebit regnum in fraudulentia (11, 21). „Până aici, scrie Ieronim, profeția urmează istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Plotin. Într‑adevăr, acesta din urmă identifică personajul misterios de la Daniel cu Antiochos Epiphanes, fiul lui Antiochos cel Mare, de care a fost vorba până aici, în timp ce Ieronim, urmând tradiției Bisericii, aplică ultimele profeții ale Cărții lui Daniel figurii Anticristului: „Ceea ce urmează până la sfârșitul cărții, Porfiriu înțelege ca referindu‑se la Antiochos Epiphanes [...]. Dimpotrivă, credința Bisericii este că tot ceea ce urmează este profețit în legătură cu Anticristul care trebuie să vină la sfârșitul veacurilor”. Iar celor care ar obiecta sau ar întreba
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
până aici, în timp ce Ieronim, urmând tradiției Bisericii, aplică ultimele profeții ale Cărții lui Daniel figurii Anticristului: „Ceea ce urmează până la sfârșitul cărții, Porfiriu înțelege ca referindu‑se la Antiochos Epiphanes [...]. Dimpotrivă, credința Bisericii este că tot ceea ce urmează este profețit în legătură cu Anticristul care trebuie să vină la sfârșitul veacurilor”. Iar celor care ar obiecta sau ar întreba: „Cum se explică faptul că profeția face un salt peste un interval atât de mare, de la Seleucus la sfârșitul lumii”, Ieronim le răspunde: „Este un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
menționează două „obișnuințe” ale Scripturii: prezentarea selectivă a evenimentelor istorice, despre care tocmai am vorbit, și ambivalența anumitor personaje sau a anumitor simboluri, cum ar fi acest rege despectus care se poate referi tot atât de bine la Antiochos Epiphanes și la Anticrist. Ieronim nu respinge deci interpretarea lui Porfiriu, ci o completează potrivit tradiției creștine care îi furnizează singurul cod de lectură acceptabil. În opinia lui Ieronim, profeția din Cartea lui Daniel se aplică parțial lui Antiochos și integral lui Anticrist: „Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la Anticrist. Ieronim nu respinge deci interpretarea lui Porfiriu, ci o completează potrivit tradiției creștine care îi furnizează singurul cod de lectură acceptabil. În opinia lui Ieronim, profeția din Cartea lui Daniel se aplică parțial lui Antiochos și integral lui Anticrist: „Așa cum venirea Mântuitorului este închipuită de Solomon și de alții, tot astfel trebuie văzut în acest Antiochos - cel mai rău dintre regi, care a persecutat sfinții și a profanat templul -, o prefigurare a Anticristului” (11, 21). Metoda sa este simplă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
parțial lui Antiochos și integral lui Anticrist: „Așa cum venirea Mântuitorului este închipuită de Solomon și de alții, tot astfel trebuie văzut în acest Antiochos - cel mai rău dintre regi, care a persecutat sfinții și a profanat templul -, o prefigurare a Anticristului” (11, 21). Metoda sa este simplă și clară: el comentează cele două capitole din Dan. (11 și 12) verset cu verset, prezentând mai întâi „părerea adversarilor” (Porfiriu și iudeii), apoi pe cea a creștinilor („ai noștri”: Eusebiu, Apolinarie, Metodiu, Hipolit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nouissimum. Et uenient trieres et Romani, et percutietur (Dan. 11,28‑30). Două interpretări pot fi aplicate acestui fragment: istorică și teologică. La un prin nivel, el descrie campania desfășurată de Antiochos în Egipt, împotriva Ptolemeilor; apoi, el anunță domnia Anticristului. În viziunea lui Ieronim, cele două sensuri nu se exclud, cu toate că cel de‑al doilea este mai potrivit, adică mai adecvat tradiției exegetice creștine: Istoricii greci și romani spun că întorcându‑se din Egipt, de unde fusese expulzat, Antiochos vine în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
răspuns]: De vreme ce aceasta este dorința senatului și a poporului roman, trebuie deci să plec; și se retrase de îndată cu armata sa. A fost distrus, se spune; nu a fost omorât, ci orgoliul său a fost cu totul înfrânt. În privința Anticristului, nimeni nu are vreo îndoială că el va lupta împotriva alianței sfinte și că, în lupta sa împotriva regelui Egiptului, ajutorul dat de către romani acestuia din urmă îl va înspăimânta. Toate acestea se vor petrece mai înainte, ca închipuire, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împotriva regelui Egiptului, ajutorul dat de către romani acestuia din urmă îl va înspăimânta. Toate acestea se vor petrece mai înainte, ca închipuire, sub Antiochos Epiphanes, astfel încât cel mai ucigaș dintre regii prigonitori ai creștinilor să se arate ca preînchipuire a Anticristului care va persecuta poporul lui Isus Cristos. Et docti in populo docebunt plurimos; et ruent in gladio et in flamma et in captiuitate et in rapina dierum (Dan. 11,33). Acest nou fragment din Daniel beneficiază de trei interpretări: una
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mari chinuri. Iudeii înțeleg [astfel] această profeție despre cea din urmă distrugere a templului sub Vespasian și Titus: mulți iudei atunci, cunoscând pe Domnul lor, vor fi dați morții pentru apărarea Legii. Aceste rele se vor petrece din nou sub Anticrist, nimeni să nu aibă vreo îndoială, căci mulți vor rezista puterii sale și vor fugi în toate părțile. Et faciet iuxta uoluntatem suam rex, et eleuabitur et magnificabitur aduersus omnem deum, et aduersum Deum deorum loquetur magnifica et diriget, donec
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
literală nu este de ajuns pentru decelarea adevăratului sens conținut de textul Scripturii și că, în cele din urmă, criteriul teologic este cel care trebuie să opereze în această situație. Pornind de aici, iudeii consideră că profeția se referă la Anticrist. După slabul ajutor al lui Iulian, spun ei, se va ivi un rege care va face voia sa, ridicându‑se împotriva a tot ceea ce se cheamă Dumnezeu și vorbind cu îndrăzneală împotriva Dumnezeului dumnezeilor, ajungând până la a se așeza în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dumnezeilor, ajungând până la a se așeza în templul lui Dumnezeu dându‑se pe sine Dumnezeu. Și va propăși în voia sa până ce mânia lui Dumnezeu va ajunge la sfârșit, căci va avea un sfârșit. Noi, de asemenea, atribuim această profeție Anticristului. Porfiriu și cei care urmează părerii lui înțeleg că Scriptura vorbește aici de Antiochos Epiphanes, ca să arate că el se va ridica împotriva cultului lui Dumnezeu și că va crește în orgoliul său sacrileg până la a porunci să fie așezat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lectură subiectivă și teologică, inspirată de o anumită tradiție și în consecință, orientată. Abordarea sa se situează echidistant între obiectivitatea istorică și filologică, proprie cercetătorului, și subiectivitatea teologică, proprie credinciosului, fapt care explică un anumit „conformism” al interpretării oferite mitului Anticristului, conformism care, în realitate, nu este altceva decât respect față de propria tradiție. Vom regăsi aceeași atitudine, încă și mai fermă, la Theodoret al Cyrului, ale cărui geniu filologic și amploare a cunoștințelor nu sunt totuși comparabile cu geniul și știința
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În pofida instrumentelor științifice foarte avansate de care acesta dispune și a cercetării îndelungate a Scripturii, viziunea anticristologică rămâne deci cea a înaintașilor săi, cu excepția câtorva puncte inedite pe care le vom sublinia în cele ce urmează. În opinia lui Ieronim, Anticristul va fi o ființă umană, un rege mincinos, posedat în întregime de diavol, fără a se confunda însă cu acesta (7, 8). El „se va ridica dintr‑un neam mic, adică poporul iudeu” și „își va însuși puterea prin tertipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
confunda însă cu acesta (7, 8). El „se va ridica dintr‑un neam mic, adică poporul iudeu” și „își va însuși puterea prin tertipuri, prin înșelăciune” (11, 24). Va învinge oștirile Imperiului Roman și se va proclama rege al lumii: „Anticristul va fi singurul iudeu care va stăpâni peste întreaga lume”. Apoi se va instala în templu și se va pretinde Dumnezeu și va declanșa persecuțiile împotriva creștinilor (11, 34‑35). „Se va arăta cast, ca să câștige pe mulți” (11, 37
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va pretinde Dumnezeu și va declanșa persecuțiile împotriva creștinilor (11, 34‑35). „Se va arăta cast, ca să câștige pe mulți” (11, 37) și „îi va ridica în cinste pe cei pe care îi va înșela”. Ieronim insistă asupra faptului că Anticristul va atinge culmea puterii mai ales prin viclenie și avuție: „El își va răsplăti credincioșii împărțindu‑le pământuri și copleșindu‑i cu daruri. Va împărți pământul între soldații săi și își va supune prin iubirea de avuții pe cei pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
explică Dan. 11,45 (et figet tabernaculum suum Apedno inter maria super montem inclytum et sanctum; et ueniet usque ad summitatem eius; et nemo auxiliabitur ei) în felul următor: Iată cum tâlcuiesc ai noștri ultimul fragment al acestei vedenii despre Anticrist. În timp ce se va lupta cu egiptenii, libienii și etiopienii, distrugând aceste trei coarne din cele zece, el va afla că se ridică împotriva lui război dinspre Orient; va alerga cu oștiri nenumărate pentru a spulbera și a ucide pe mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pas spre muntele Măslinilor și Ierusalim [...]. Va ajunge, așadar, până în vârful muntelui Măslinilor, numit „sfânt” căci de acolo Mântuitorul s‑a ridicat la Tatăl, și nimeni nu‑i va putea veni în ajutor, căci mânia Domnului va fi asupra lui. Anticristul va pieri, se spune, chiar în locul în care Domnul nostru s‑a înălțat la ceruri. Este posibil ca tradiția despre locul în care Anticristul își va afla sfârșitul să fie anterioară lui Ieronim - el invocă mărturia „alor noștri” -, dar nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]