957 matches
-
În toate aceste manifestări a dovedit principialitate, responsabilitate, fiind un înverșunat adversar al carierismului, imposturii. A primit numeroase ordine și distincții, precum: Ordinul Muncii (1960) și Meritul științific (1966), titlul de profesor emerit (1964), Medalia Muncii (1949, 1952), două medalii antifasciste (1954, 1974), două medalii aniversare (1961, 1971). A mai primit Premiul de Stat (1951), premiul „Gheorghe Țițeica” al Academiei (1981), două premii ale Ministerului Învățământului pentru activitatea științifică (1961-gr. II si 1963 - gr. I). A mai primit: diploma Societății Naționale
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
să nu care cumva să ne scape emisiunea. Aștept cu o curiozitate revoltată (București, 16 august 1990). * Azi, 23 august 1990 (nu mai e „sărbătoare”, nu mai omagiem a nu știu câta aniversare a „Revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă” - nici mai mult nici mai puțin!), în timp ce scriu (căci dacă nu mai e sărbătoare, muncesc, adică scriu) îmi amintesc că noaptea am visat un cadavru, cadavrul unui cunoscut, al unei rude (unchiul Costea?); un cadavru deshumat, după câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
anecdote), „Pagini vechi” (unde se reiau scrieri de Ion Ghica și A. I. Odobescu). Toate acestea întregesc imaginea unei publicații care, de excelent nivel literar în prima ei serie, plină de nerv polemic în a doua și vădind o fermă atitudine antifascistă și prodemocratică în a treia, s-a impus prin calitatea și insolitul ei, purtând pecetea de neșters a spiritului arghezian. Alți colaboratori: Otilia Cazimir, Al. O. Teodoreanu, Gala Galaction, Paul Zarifopol, B. Fundoianu, Octav Șuluțiu, Aurel Lambrino, Sărmanul Klopstock, Ionathan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
am fost interpelată: „Doamnă, luați-vă notițe, asta e ceva ce vă privește pe dumneavoastră“. Credeam că activitatea mea care începuse luni fusese cântecul de lebădă, dar nu, era doar un frumos început. Mâine, 8-1 cursuri, 1-2½ mitingul UAER „Uniunea Antifascistă a Elevilor din România“. Apoi lozinci: adevăruri aforistice sau Îndemnuri. Eu am găsit două: „Tineret! Suntem sufletul nou al Țării“ și „La drum nou, suflet nou“; am ales echipa de „muncă voluntară“ și ele au mai rămas ca să scrie cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
componența „resortului cultural” și anume Ghidale Schor ce primise valoroasa funcție de „responsabil artistic”. La capitolul dedicat „conferințelor”, tovii Își propuseseră multe: „Maria Waigraih (Ziua internațională a femeii); Bihman Șmil (Combaterea sionismului); Lupu Abramovici, Lazăr Grumberg și Bernard Andrei (Comemorarea luptătorilor antifasciști); Saie Apfelbaum (Rezolvarea așa-zisei probleme evreești În RPR)”. Cum se pare că În intervalul de o lună scurs de la ultima Întâlnire nu s-a reușit mare lucru, mai vechile și noile probleme au intrat pe agenda „Sarcinilor”: „Se va
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
informații nepertinente precum: funcționarea, tot acolo, a unui seminar teologic; activitatea acestuia; informații despre unele societăți ale elevilor din trecut, evident, cu caracter reacționar; <<...țara noastră a fost eliberată de sub jugul fascist>> fără să se amintească de insurecția națională armată antifascistă și antiimperialistă, etc.”. Milos, cenzorul a mai lăsat câte ceva din text la care a adăugat și propriile-i corecturi scriind cam așa: „Cu modificări și Îmbunătățiri substanțiale, articolul a apărut”. Petru (Petrache) Necula, unul din asprii cenzori ai publicațiilor, notelor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
este greșită impresia că ocupanții s-au rezumat la atât, numai pentru că tânărul Rege fusese decorat de Stalin cu cea mai mare decorație sovietică "Ordinul Victoria", pentru decizia de a întoarce armele contra lui Hitler și alăturarea armatelor române coaliției antifasciste. Colectivizarea agriculturii nu atinsese direct zonele montane, unde specificul reliefului și producției agricole nu permitea această nouă pauperizare a majorității populației țării. Drumul Carului, așezat pe un sol de categoria a V-a de fertilitate, nu a cunoscut tragediile colectivizării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
În toate aceste manifestări a dovedit principialitate, responsabilitate, fiind un înverșunat adversar al carierismului, imposturii. A primit numeroase ordine și distincții, precum: Ordinul Muncii (1960ă și Meritul Științific (1966ă, titlul de profesor emerit (1964ă, Medalia Muncii (1949, 1952ă, două medalii antifasciste (1954, 1974ă, două medalii aniversare (1961, 1971ă. A mai primit Premiul de Stat (1951ă, premiul „Gheorghe Țițeica” al Academiei (1981ă, două premii ale Ministerului Învățământului pentru activitate științifică (1961 - gr.II și 1963 - gr.Iă. A mai primit: diploma Societății
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Timpul din 21 aprilie 1944 369 74. „Proiect de revendicări speciale pentru femei propus de Comitetul Central al Partidului Comunist Român”, Scânteia, nr. 14, din 4 octombrie 1944 371 75. „Amintirile dr. Maria Banu despre participarea femeilor române la mișcarea antifascistă în Franța”, Românii în rezistența franceză în anii celui de al II-lea război mondial, București, 1969 374 76. „Constituirea Uniunii Femeilor Antifasciste din România”, Scânteia, nr. 196, din 12 aprilie 1945 378 77. „Apelul Uniunii Femeilor Antifasciste din România
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
14, din 4 octombrie 1944 371 75. „Amintirile dr. Maria Banu despre participarea femeilor române la mișcarea antifascistă în Franța”, Românii în rezistența franceză în anii celui de al II-lea război mondial, București, 1969 374 76. „Constituirea Uniunii Femeilor Antifasciste din România”, Scânteia, nr. 196, din 12 aprilie 1945 378 77. „Apelul Uniunii Femeilor Antifasciste din România către toate femeile din țara noastră”, Scânteia, nr. 197, din 13 aprilie 1945 381 78. Pasana Giosanu, „Congresul Mondial Feminin și Pacea”, Drumul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
la mișcarea antifascistă în Franța”, Românii în rezistența franceză în anii celui de al II-lea război mondial, București, 1969 374 76. „Constituirea Uniunii Femeilor Antifasciste din România”, Scânteia, nr. 196, din 12 aprilie 1945 378 77. „Apelul Uniunii Femeilor Antifasciste din România către toate femeile din țara noastră”, Scânteia, nr. 197, din 13 aprilie 1945 381 78. Pasana Giosanu, „Congresul Mondial Feminin și Pacea”, Drumul femeii, nr. 7, ianuarie 1946 383 79. Ella Negruzzi, „șApel electoralț Românce!”, Dreptatea, nr. 1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
în Timpul din 21 aprilie 1944. 75. Proiect de revendicări speciale pentru femei propus de Comitetul Central al Partidului Comunist Român, reprodus din Scânteia nr. 14 din 4 octombrie 1944. 76. Amintirile dr. Maria Banu despre participarea femeilor române la mișcarea antifascistă în Franțaț, reproduse din vol. Românii în rezistența franceză în anii celui de al II-lea război mondial, București, 1969, pp. 182-185. 77. Constituirea Uniunii Femeilor Antifasciste din România, articol în Scânteia, nr. 196 din 12 aprilie 1945. 78. Apelul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
octombrie 1944. 76. Amintirile dr. Maria Banu despre participarea femeilor române la mișcarea antifascistă în Franțaț, reproduse din vol. Românii în rezistența franceză în anii celui de al II-lea război mondial, București, 1969, pp. 182-185. 77. Constituirea Uniunii Femeilor Antifasciste din România, articol în Scânteia, nr. 196 din 12 aprilie 1945. 78. Apelul Uniunii Femeilor Antifasciste din România către toate femeile din țara noastră, reprodus din Scânteia, nr. 197 din 13 aprilie 1945. 79. Congresul Mondial Feminin și Pacea, articol
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
reproduse din vol. Românii în rezistența franceză în anii celui de al II-lea război mondial, București, 1969, pp. 182-185. 77. Constituirea Uniunii Femeilor Antifasciste din România, articol în Scânteia, nr. 196 din 12 aprilie 1945. 78. Apelul Uniunii Femeilor Antifasciste din România către toate femeile din țara noastră, reprodus din Scânteia, nr. 197 din 13 aprilie 1945. 79. Congresul Mondial Feminin și Pacea, articol de Pasana Giosanu în Drumul femeii, nr. 7, ianuarie 1946, p. 3. 80. Românce!, apel electoral
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
stăvilească expansiunea fascismului. Nucleul frontului urma să-l constituie alianța dintre partidele muncitorești, comuniste și social-democrate, între care existau diferențe ideologice și programatice. Dacă în Franța și în Spania, unde partidele comuniste erau în legalitate, s-a realizat frontul popular antifascist, în jurul unor revendicări comune ca apărarea libertăților democratice, menținerea păcii, combaterea inflației etc., în România majoritatea liderilor social-democrați erau împotriva colaborării cu Partidul Comunist, scos în afara legii. Motivul principal era înscrierea în programul acestuia a unor obiective stângiste și antinaționale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
erau răsturnarea prin violență a orânduirii existente, colectivizarea agriculturii, dezmembrarea statului național. Astfel se explică faptul că ofertele de alianță venite din partea comuniștilor erau privite cu rezervă de forțele democratice ale țării, inclusiv de către asociațiile de femei. În consecință, alianțele antifasciste care s-au încheiat între diferitele forțe politice și sociale n-au avut tăria celor din Occident. În anii 1933-1934, Comitetul Național Antifascist, creat din inițiativa P.C.R., a reușit să atragă o seamă de intelectuali, avocați, medici, scriitori, studenți și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
erau privite cu rezervă de forțele democratice ale țării, inclusiv de către asociațiile de femei. În consecință, alianțele antifasciste care s-au încheiat între diferitele forțe politice și sociale n-au avut tăria celor din Occident. În anii 1933-1934, Comitetul Național Antifascist, creat din inițiativa P.C.R., a reușit să atragă o seamă de intelectuali, avocați, medici, scriitori, studenți și muncitori etc., printre care și femei, organizate în Secția feminină a Comitetului. Reprezentantele Comitetului Național Antifascist al Femeilor, în frunte cu Zoe Frunză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
din Occident. În anii 1933-1934, Comitetul Național Antifascist, creat din inițiativa P.C.R., a reușit să atragă o seamă de intelectuali, avocați, medici, scriitori, studenți și muncitori etc., printre care și femei, organizate în Secția feminină a Comitetului. Reprezentantele Comitetului Național Antifascist al Femeilor, în frunte cu Zoe Frunză, președintă, au luat parte la primul Congres mondial al femeilor împotriva fascismului și războiului, care s-a ținut la Paris, în august 1934. Zoe Bugnariu a transmis adeziunea femeilor din România la efortul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
războiului, care s-a ținut la Paris, în august 1934. Zoe Bugnariu a transmis adeziunea femeilor din România la efortul general pentru bararea ascensiunii fascismului și pentru respectarea drepturilor elementare ale femeii 1. În urma interzicerii de către autorități a Comitetului Național Antifascist, Asociația pentru protecția mamei și copilului (înființată în ianuarie 1935) va continua activitatea începută. În publicația Asociației, Drumul femeii 2, au fost popularizate acțiunile inițiate în colaborare cu Blocul Democratic, P.N.Ț., Partidul Socialist Unitar și cu alte organizații. Asociația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
echipele morții” pentru a-i elimina pe principalii adversari politici, printre care erau vizate și persoane din jurul regelui 3. Guvernanții au fost obligați să împiedice violențele și nelegiuirile comise de legionari. În această conjunctură, va face progrese închegarea frontului popular antifascist, prin încheierea unui acord între reprezentanții Frontului Plugarilor, ai Partidului Socialist (C. Popovici) și ai Blocului pentru apărarea libertăților democratice (noiembrie 1935). La alegerile parlamentare parțiale din februarie 1936 în județele Hunedoara și Mehedinți, organizațiile semnatare ale acordului, împreună cu organizațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
cu prilejul alegerilor comunale și județene în anii 1936-1937, tot atâtea ocazii de întruniri electorale cu participarea a zeci de mii de cetățeni cu convingeri politice diferite. Documentele vremii certifică prezența femeilor la aceste manifestații cu vădit caracter revendicativ și antifascist. Secția feminină a Blocului pentru apărarea libertăților democratice s-a adresat femeilor din toată țara, pentru a susține Frontul popular... ...care tinde să strângă laolaltă pe toți câți nu văd în fascism o fatalitate, care nu se poate ocoli, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
mai multe orașe ale țării (Turnu-Severin, Cluj, Iași, Chișinău etc.), coordonate de un Comitet de conducere a cărui președintă de onoare a fost desemnată veterana luptei pentru emanciparea integrală a femeii, Sofia Nădejde 2. Conceput ca parte a Frontului popular antifascist, Frontul Feminin urmărea să strângă în jurul unui program alcătuit din 16 puncte, toate organizațiile de femei, printre acestea pe primele locuri se aflau revendicări politice și economice: „eligibilitatea fără restricții a femeilor în consiliile comunale și județene”, „eligibilitatea femeii în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
al Asociației funcționarilor publici (iunie 1936, București), s-a votat o rezoluție, potrivit căreia, urma să se constituie un front comun cu toate organizațiile funcționărești democratice. Membrele Cercului și-au exprimat acordul privind conlucrarea cu Frontul Feminin pentru obiectivele comune, antifasciste și antirevizioniste.4 Prilejul pentru manifestarea voinței unite a femeilor de a stăvili izbucnirea unei noi conflagrații mondiale s-a ivit în vara anului 1936, când o seamă de personalități cu convingeri democratice au constituit un Comitet internațional, în frunte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
temporare și aveau ca obiectiv restabilirea ordinii publice în fața acțiunilor violente ale mișcării legionare. Faptul că în guvern și în alte organe centrale și locale ale regimului carlist se aflau personalități proeminente ale vieții politice și culturale, cu vădită orientare antifascistă, ca Nicolae Iorga, Armand Călinescu, Victor Iamandi, Mihail Ralea, Petre Andrei, Mihail Ghelmegeanu și mulți alții, explică încrederea arătată de asociațiile de femei față de noul regim. Dar adeziunea lor deplină s-a datorat, înainte de toate, înscrierii în constituția lui Carol
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
constituie „în grupuri patriotice pe întreprinderi, străzi și cartiere, să creeze comitete de acțiune” și să contribuie la înfăptuirea programului frontului. Asemenea femeilor din alte țări europene, aflate sub ocupație germană, femeile din România au activat în mișcarea de rezistență antifascistă, participând la sabotarea mașinii de război și la pregătirea răsturnării regimului lui Antonescu. Ele au intrat în gărzile patriotice și cetățenești ale B.N.D. și au ajutat la depozitarea armelor și munițiilor, la răspândirea materialelor de propagandă etc. În urma loviturii de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]