5,517 matches
-
control au dezvoltat infecția după inocularea aceleiași doze de virus. Acesta este primul exemplu de protecție conferită de un vaccin ADN, la cimpanzeu (Boyer și colab., 1997). Rămâne de văzut dacă diversitatea antigenică a HIV poate fi învinsă prin utilizarea antigenelor multiple simultane sau dacă sunt necesare constructe cu diferite specificități antigenice ale învelișului. Vaccinarea ADN a fost evaluată pentru utilitatea sa ca un posibil mijloc imunoterapeutic. Injectarea vaccinului ADN cu gena pentru proteina învelișului a indus creșterea titrului anticorpilor specifici
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a fagocitozei la pacienții cu diabet zaharat, care s-a îmbunătățit odată cu reducerea glicemiei la niveluri normale. Activitatea limfocitelor supresoare, adică CD8+, este crescută, fapt constatat la gemeni, dintre care unul cu diabet. De asemenea, răspunsul șobolanilor BB diabetici la antigene este redus față de șobolanii BB fără diabet (43, 45, 5). S-a arătat că la pacienții cu diabet zaharat prevalența bacteriuriei asimptomatice este de 32%, aceasta fiind de 3 ori mai mare decât cea la subiecții fără diabet (4). Răspunsurile
Tratat de diabet Paulescu by Lawrence Chukwudi Nwabudike, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92265_a_92760]
-
încă rămâne a fi dovedit. De altfel progresele în acest domeniu sunt atât de rapide încât, în momentul apariției acestei lucrări, alte date vor modifica concepția genetică actuală. Cele mai cunoscute „gene diabetogene” sunt cele aparținând sistemului HLA („Human Leucocyte Antigen”) din regiunea MHC („Major Histocompatibility Complex”) de pe brațul scurt al cromozomului 6 - cu rol major în răspunsul imun al organismului ( Fig.1). În cadrul lui, prezența unor markeri (locusuri, alele) indică susceptibilitatea pentru diabet, după cum există și alele ce indică protecția
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
grupele DP, DR și DQ. Produșii codificați de genele HLA clasa I se exprimă pe suprafața tuturor celulelor nucleate iar cei codificați de HLA clasa II pe suprafața monocitelor, macrofagelor, limfocitelor T activate, etc. Rolul lor este de a prezenta antigenele (self sau străine) către limfocitele T citotoxice - CD8 (HLA clasa I) sau helper - CD4 (HLA clasa II), având astfel un rol central în răspunsul imun. Primele alele HLA identificate ca fiind asociate cu susceptibilitatea pentru T1DM au fost HLA de
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
85]. Riscul maxim apare la heterozigoții DR3/DR4, acest genotip apărând la 35-50% din diabetici, comparativ cu doar 2.5-6% în populația generală. Riscul scade pentru genotipurile DR4/DR4, DR3/DR3, DR4/DRX și DR3/DRX (unde DRX reprezintă un antigen HLA DR altul decât DR3 sau DR4) fiind minim pentru cei DRX/DRX. Alte tipuri (de exemplu DR2) sunt protectoare. În prezent s-a dovedit că cele mai predispozante tipuri HLA pentru T1DM sunt HLA clasa II DQ8 (DQA1*0301
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
52 a lanțului polipeptidic ? al HLA DQ (ca în tipurile DQA1*0301 și DQA1*0501) predispune la apriția T1DM [16]. Explicația este că aminoacizii menționați determină modificări conformaționale ale moleculei HLA DQ chiar la nivelul „pungii de legare a antigenului”, influențând astfel afinitatea pentru antigen și în acest fel răspunsul imun. Unele antigene HLA DQ conferă protecție față de apariția diabetului; este vorba în special de de molecula HLA DQ6 (DQB1*0602) și, de mai mică importanță și doar pentru unele
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
al HLA DQ (ca în tipurile DQA1*0301 și DQA1*0501) predispune la apriția T1DM [16]. Explicația este că aminoacizii menționați determină modificări conformaționale ale moleculei HLA DQ chiar la nivelul „pungii de legare a antigenului”, influențând astfel afinitatea pentru antigen și în acest fel răspunsul imun. Unele antigene HLA DQ conferă protecție față de apariția diabetului; este vorba în special de de molecula HLA DQ6 (DQB1*0602) și, de mai mică importanță și doar pentru unele populații, de antigenele DQ7 (DQB1
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
și DQA1*0501) predispune la apriția T1DM [16]. Explicația este că aminoacizii menționați determină modificări conformaționale ale moleculei HLA DQ chiar la nivelul „pungii de legare a antigenului”, influențând astfel afinitatea pentru antigen și în acest fel răspunsul imun. Unele antigene HLA DQ conferă protecție față de apariția diabetului; este vorba în special de de molecula HLA DQ6 (DQB1*0602) și, de mai mică importanță și doar pentru unele populații, de antigenele DQ7 (DQB1*0301/0304) și DQ9 (DQB1*0303). Aceste alele
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
afinitatea pentru antigen și în acest fel răspunsul imun. Unele antigene HLA DQ conferă protecție față de apariția diabetului; este vorba în special de de molecula HLA DQ6 (DQB1*0602) și, de mai mică importanță și doar pentru unele populații, de antigenele DQ7 (DQB1*0301/0304) și DQ9 (DQB1*0303). Aceste alele protectoare par să aibă dominanță asupra alelelor de susceptibilitate. Trebuie menționat aici că toate datele prezentate se referă la populația caucaziană. Pentru alte grupuri etnice, tipurile HLA care conferă susceptibilitate
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
unele persoane susceptibile genetic nu vor dezvolta în viitor diabetul de tip 1. Modul în care acționează diferitele alele HLA cu potențial diabetogen nu este pe deplin elucidat. Probabil totuși că este vorba de o „reacție imună exagerată” față de unele antigene, de natură proteică și de origine endogenă (self) sau exogenă (non-self). Ar mai fi de notat aici faptul că, între ereditatea diabetică și markerii genetici de susceptibilitate pentru diabet există o diferență mare. Dacă ne referim la riscul apariției diabetului
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
în perioada de selecție/maturare nu „învață” să recunoască ca „self” această moleculă, ceea ce va favoriza ulterior apariția autoimunității anti ? celulare. Dintre celelalte locusuri posibil implicate în predispoziția pentru T1DM mai menționăm polimorfisme din gena CTLA-4 (Citotoxic T Lyphocyte Antigen) - IDDM12 și ICAM-1 (Intercellular Cell Adhesion Molecule) [30]. 3. Factori de Mediu 3.1 Generalități Mai multe argumente vin să susțină importanța factorilor de mediu în etiopatogenia T1DM. Astfel concordanța pentru DZ este de maxim 30-50% [47], unii dintre gemeni
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
de a fi identificați și de a se demonstra mecanismul lor de acțiune. Mecanismele prin care factorii de mediu intervin în declanșarea procesului autoimun nu sunt exact cunoscute. Cea mai atrăgătoare teorie este cea privind existența unei omologii structurale între antigenele virale (sau proteinele din lapte) cu antigene ? celulare astfel încât atacul imun îndreptat inițial împotriva antigenelor exogene va afecta apoi și proteinele self pancreatice. Această ipoteză a primit numele de Teoria „mimetismului molecular”. Altă ipoteză este că factorii de mediu
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
se demonstra mecanismul lor de acțiune. Mecanismele prin care factorii de mediu intervin în declanșarea procesului autoimun nu sunt exact cunoscute. Cea mai atrăgătoare teorie este cea privind existența unei omologii structurale între antigenele virale (sau proteinele din lapte) cu antigene ? celulare astfel încât atacul imun îndreptat inițial împotriva antigenelor exogene va afecta apoi și proteinele self pancreatice. Această ipoteză a primit numele de Teoria „mimetismului molecular”. Altă ipoteză este că factorii de mediu diabetogeni pot modifica structura proteinelor din compoziția
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
factorii de mediu intervin în declanșarea procesului autoimun nu sunt exact cunoscute. Cea mai atrăgătoare teorie este cea privind existența unei omologii structurale între antigenele virale (sau proteinele din lapte) cu antigene ? celulare astfel încât atacul imun îndreptat inițial împotriva antigenelor exogene va afecta apoi și proteinele self pancreatice. Această ipoteză a primit numele de Teoria „mimetismului molecular”. Altă ipoteză este că factorii de mediu diabetogeni pot modifica structura proteinelor din compoziția celulei ? pancreatice, astfel încât acestea devin antigenice. În consecință
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
CVB like. Atât molecula GAD65 care conține secvența PEVKEK cât și proteina virală p2C se leagă de moleculele HLA-DR3. Mai mult chiar, cele două proteine, după legarea de molecula HLA, par să ocupe aceeaiași poziție în punga de legare a antigenului [82] ceea ce este o condiție importantă pentru posibilitatea declanșării unei reactivități încrucișate a limfocitelor T. Aceste date susțin ipoteza mimetismului molecular ca un mecanism implicat în apariția autoimunității anti GAD și implicit anti beta celulare pancreatice. Dintre toate celelalte virusuri
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
de Cu-Zn superoxid-dismutază (Cu-Zn SOD) - enzimă cu rol important de scavanger al radicalilor liberi, implicați și în procesul de insulită - și un efect direct al zincului asupra sistemului imun. 4. Autoantigene țintă și autoanticorpi anti beta celulari Determinarea antigenelor ? celulare pancreatice responsabile de atacul autoimun mediat de limfocitele T și care duce în final la apariția T1DM a constituit unul din subiectele majore de cercetare în domeniul etiopatogeniei T1DM în ultimele decenii. ICA (Islet Cell Antibodies) au fost
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
final la apariția T1DM a constituit unul din subiectele majore de cercetare în domeniul etiopatogeniei T1DM în ultimele decenii. ICA (Islet Cell Antibodies) au fost primii autoanticorpi descriși ca fiind asociați T1DM. Se știe că ei sunt îndreptați împotriva unor antigene citoplasmatice din celulele ? dar natura acestora nu a fost încă complet elucidată. Pot fi detectați prin imunofluorescență directă pe secțiuni de pancreas iar titrul ICA se exprimă în unități convenționale JDF (Juvenile Diabetes Foundation) - JDF Units [11]. Limita detectabilității
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
95% dintre aceștia sunt pozitivi și pentru IA-2A, ceea ce face ca utilitatea depistării anticorpilor anti IA-2? să fie limitată [60]. Anticorpii anti GAD și anti IA-2 se suprapun doar parțial peste autoreactivitatea ICA, ceea ce indică că mai există și alte antigene citoplasmatice ? celulare responsabile de autoimunitatea din DZ. Dintre acestea, mai mult studiate au fost ICA69, Carboxipeptidaza H, Gangliozidul GM2-1, Imogen 38, Glima 38, Periferina, Hsp 60 (Heat Shock Protein 60), etc. Nu se știe încă dacă antigenele descrise mai
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
și alte antigene citoplasmatice ? celulare responsabile de autoimunitatea din DZ. Dintre acestea, mai mult studiate au fost ICA69, Carboxipeptidaza H, Gangliozidul GM2-1, Imogen 38, Glima 38, Periferina, Hsp 60 (Heat Shock Protein 60), etc. Nu se știe încă dacă antigenele descrise mai sus sunt responsabile direct de inițierea atacului autoimun asupra celulelor ?. Prezența anticorpilor antiinsulari, antiinsulinici, anti-GAD și anti IA-2 poate avea o dublă semnificație: de agresiune împotriva celulelor ?-pancreatice sau de „martor” al distrucției ?-celulare, în care anticorpii
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
și celule monocitare, având formă alungită și procese celulare ramificate. Aceste „celule dendritice” au exprimate pe suprafața lor moleculele complexului major de histocompatibilitate de clasa a II-a (HLA clasa II), participând la răspunsul imun în etapa de „prezentare a antigenelor”. În fazele inițiale ale diabetului zaharat de tip 1, insulele sunt invadate de numeroase limfocite (limfocite T, rare limfocite B și macrofage) intravascular și perivascular, realizând ceea ce s-a numit „insulita” autoimună. Insulita este observată numai când insulele Langerhans afectate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
este citokeratin-pozitivă și adesea vimentin-negativă. În plus, tumora fibroasă pleurală localizată este CD34-, CD99-, bcl-2 pozitivă [15] și ocazional pozitivă pentru actină, desmină și alfa 1 antichemotripsină [7, 9]. De asemenea, această tumoră este, în general, negativă pentru proteina S100, antigenul carcinoembrionar, CD31, antigenul legat de factorul VIII, sinapto-fizina, antigenul de membrană epitelială [6, 9]. Studii de fluxcitometrie ADN Aceste studii descriu un pattern ADN diploid și o fază S joasă [16]. Diagnostic clinic Peste 50% dintre pacienți sunt asimptomatici, leziunea
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
adesea vimentin-negativă. În plus, tumora fibroasă pleurală localizată este CD34-, CD99-, bcl-2 pozitivă [15] și ocazional pozitivă pentru actină, desmină și alfa 1 antichemotripsină [7, 9]. De asemenea, această tumoră este, în general, negativă pentru proteina S100, antigenul carcinoembrionar, CD31, antigenul legat de factorul VIII, sinapto-fizina, antigenul de membrană epitelială [6, 9]. Studii de fluxcitometrie ADN Aceste studii descriu un pattern ADN diploid și o fază S joasă [16]. Diagnostic clinic Peste 50% dintre pacienți sunt asimptomatici, leziunea, fiind descoperită întâmplător
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
pleurală localizată este CD34-, CD99-, bcl-2 pozitivă [15] și ocazional pozitivă pentru actină, desmină și alfa 1 antichemotripsină [7, 9]. De asemenea, această tumoră este, în general, negativă pentru proteina S100, antigenul carcinoembrionar, CD31, antigenul legat de factorul VIII, sinapto-fizina, antigenul de membrană epitelială [6, 9]. Studii de fluxcitometrie ADN Aceste studii descriu un pattern ADN diploid și o fază S joasă [16]. Diagnostic clinic Peste 50% dintre pacienți sunt asimptomatici, leziunea, fiind descoperită întâmplător radiologic. Când sunt prezente, simptomele sunt
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
profundă a pleurei îngroșate sau a mușchilor/grăsimii de la nivelul peretelui toracic sau a unui organ;atipia marcată;necroza sau pattern-ul storiform [11]. Aspect imunohistochimic Mezoteliomul epitelial este pozitiv la keratină, calretinin, WT-1, N-caderin, trombomodulin, mezotelin și negativ la antigenul carcinoembri-onar, BerEp 4, PASD și Leu 1 [9, 41]. Mezoteliomul sarcomatoid este pozitiv la citokeratină, vimentină și α actin (în 30% dintre cazuri) [20]. Microscopie electronică Mezoteliomul epitelial are microvili lungi, sinuoși, neacoperiți de glicocalix, în timp ce adenocarcinomul are microvili scurți
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
pulmonar primar cu tumoră endobronșică [39]. Imunohistochimia Tehnicile imunohistochimice sunt folosite pentru a diferenția mezonteliomul pleural malign difuz de adenocarcinom, mezoteliomul fiind pozitiv pentru calretinin la 88% dintre pacienți și vimentin la 50% dintre aceștia, iar adenocarcinomul este pozitiv pentru antigenul carcinoembrionar la 84% din pacienți, pentru CD 15% la 77% din pacienți și Ber-Ep4 la 82% din aceștia [23]. E-cadherin și TTF1 au sensibilitate de 100% pentru adenocarcinom, iar mezoteliomul este pozitiv pentru N-cadherin, citokeratine, trombo-modulin [1]. Nisman arată că
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]