755 matches
-
două concepte complementare fără a da preferință unuia din ele nu se împăca defel cu gravitatea sumbră a teologiei medievale. Prelații vroiau răspunsuri răspicate și îndemnuri univoce, iar nu buclele imprevizibile ale sofismelor acrobatice. În plus, gîndită prin prisma perechilor antinomice (potență-act, formă-materie, inteligibil-sensibil), creația lumii din nimic nu putea fi explicată, cum nu putea fi explicată nici apariția pămîntului, a cerului și a transcendenței. Pe scurt, Aristotel și Platon nu puteau trece prin găoacea selectivă a învățăturii creștine decît dacă
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
articol parafrazează, de altfel, titlul uneia dintre lucrările lui Nicolae A. Alexi, o compoziție cu cinci personaje, prietenii săi, îmbrăcați în costume de epocă, avându-l în plan central pe Aurel Bulacu, cunoscut încă din adolescență. Personalități bine conturate, deși antinomice ca demers artistic, ei reușesc să închege un spațiu plastic omogen, al cărui spirit coagulat este însăși contrastul viziunilor. Nicolae Alexi, structural un cerebral de tip apolinic, își construiește parcursul în respectul, dar nu în epigonismul valorilor clasice. În antiteză
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
topite în peisaj, piatra și pământul lor intrând definitiv în ciclul natural al ștergerii contururilor. Cele două fragmente de expoziție, cel al pânzelor uriașe, cu scenografii derulate în palate baroc, și fotografiile de la Socolari, defrișează două ipostaze total diferite, aproape antinomice ale artistului, ca și când Gheorghe Fikl s-ar fi tăiat în două, încercând să-și reunifice existența prin această ieșire în public. Cu toate astea, dihotomia persistă, iar căutările par să nu fi depășit intersecția majoră în care numai el ar
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
avea numai 46 de ani) și urma să n-a rămas într-un cimitir ci s-a risipit în fumul văzduhului. A comentat, desigur, iudaismul. Revelator e eseul Utopie și teritoriu, în care, vorbind de sionismul de început, surprinde statutul antinomic al iudaismului: "Un popor contradictoriu. Ni se atribuie cel mai jos materialism și iudaismul e istoria moralei, istoria idealismului. O contradicție, care e poate temelia existenței noastre. E însăși existența noastră. De o parte aplecarea spre legi și spre idei
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
de exemplu, sau doar una dintre componentele sale, artistul îi deconspiră alcătuirea modulară și împinge analiza pînă la completa lui fărîmițare, dar, în același timp, el sugerează și mecanismul construcției, coeziunea elementelor și imensa lor putere generativă. Această situare aparent antinomică, a cărei acțiune se exercită concomitent asupra formei, poate fi percepută în toată anvergura sa deopotrivă în pictură și în sculptură. Pictura este, de fapt, o demonstrație de constituire și de uzurpare a imaginii, de exacerbare a detaliului constitutiv și
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
îndrăgostiți din istoria universală a literaturii. Care sînt șansele ca ei să fi fost și căsătoriți? Foarte mici, pentru ca in toposul literar al iubirii în Occident, ca să folosesc expresia faimoasa a lui Denis de Rougemont, căsătoria și iubirea fac pereche antinomica ; îndrăgostiților le e interzisă pecetluirea pe veci a iubirii lor prin căsătorie din simplul motiv că o asemenea pecete ar spulberă dulcea suferință a căutării, a rîvnirii la interzis, ar anula mecanismul complicat al desiderium-ului. "A dori", care e esența
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
mourir un peu" și este legitim să se întrebe în ce măsură urmele trecerii sale prin această lume (literară românească, dar nu numai) sunt încă vizibile, au o altă consistență decât celebrele litere-desene, pictate cu spray-ul pe ziduri. Tot un binom antinomic stă la originea volumului frigul intermediar. De această dată binomul cu încărcătură existențială cel puțin la fel de intensă este trecut vs. viitor. Contradicția dintre percepția asupra sensului și a finalității celor două concepte care compun termenii acestui binom și ființa umană
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
de speculații imprevizibile a reflectat un soi de dinamizare lăuntrică, de autoîncărcare a temei ce părea epuizată, o dovadă reprezentînd în acest sens și subtilul eseu al lui Mircea Moț, Ion Creangă sau pactul cu cititorul. Autorul relevă două atitudini antinomice ale lui Ion Creangă în raport cu creația sa. Omul Creangă se arată purtat de dorința de-a deveni "autoriu", adică de a-și salva numele de dizolvarea în anonimatul care a mistuit nenumăratele generații ce l-au precedat. Ar fi un
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
de istorie. Un oraș care te atrage și te înspăimântă, de care s-au îndrăgostit atâția scriitori și, totodată, l-au detestat. Sub pana lor renaște o poveste sublimă și terifiantă. Oare cât am reușit să sugerez din chipurile ei antinomice?"(p.8) Cuvintele de laudă adresate orașului vin mai ales din partea străinilor, poate și pentru că aceștia sunt "doar rareori preocupați să străpungă stratul vizibil al splendorilor". Ei îl numesc Veneția Nordului, Nordicul Versailles, Palmira Nordului, "unul dintre cele mai frumoase
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
tendințelor de "resuscitare" a stării (neo)-avangardiste prin orientările New Simplicity (Die neue Einfachheit, Hans-Jürgen Bose, Wolfgang Rihm, Manfred Trojahn ș.a.), ca replică apărând orientarea New Complexity (Michael Finissy, Brian Ferneyhough ș.a.), în calitatea lor de emulație postmodernă a relației antinomice între principiile complexității (principiul stocastic la Xenakis sau muzică lui Morton Feldman) și simplicității (Cage, Kagel sau Stockhausen) în cadrul ultimei avangarde. Generalizarea procedeului de pastișa și a tehnicii de collage că proceduri legitime de operare cu un material muzical tradițional
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
tînăra, zvelta, alăptînd./ Are sînii că delta danubiana,/ multiplu irigați -/ moartea și viața, surorile eterne" (Alte desene rupestre). Mistuit de o nostalgie, căreia îi pune, din delicatețe, o stavila glumeața, poetul percepe, la un moment dat, lumea printr-o scindare antinomica: "- Privește lumea cît e de cinica!/ am exclamat./ - Privește lumea cît e de pură!/ a spus fratele meu" (Pătură de campanie). Neîndoios, pentru Lucian Vasiliu însuși lumea e pură, nu printr-o armonie superficială, făcută, ci prin ceea ce gînditorii mistici
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
O masă de ma nevră cu creier de plastilină, pe cât de nevolnică, pe atâta de isterică. Noroc, însă, că întâmplarea mi-a scos în cale, la numai două zile după revelația amară a inconștienței de mai sus, o altă formă, antinomică, de (dulce) inconștiență, venită dinspre lumea aleșilor binecuvântați cu harul dăruirii, cu iubire de artă, etnologie, arhitectură și antropologie, plus talent cât cuprinde. Și cu o profundă, sfios decentă, dar nu mai puțin ardentă trăire a ortodoxiei în spațiul satului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
minoritare“. Prima concluzie - „ambele imagini își au justificarea lor“ - e la fel de justă ca următoarea: modelul D. Gusti a fost „cea mai consistentă alternativă universitară la modelul Nae Ionescu“. De aici poate începe o analiză serioasă a rețelei de fenomene teoretic antinomice, practic comple mentare, cu scindări și cartelări la fel de surprinzătoare, ce caracterizează evoluția (involuția) tinerei generații în deceniile interbelice. Iar Paul Cernat, pe două coloane din patru, face un inventar convingător pentru ce va să zică mulțimea deviațiilor într-un cuprins deliberat - și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
finitudini, fapt ce indică un alt gen de comprehensiune. După cum afirmă în Apologeticum, XVII, 3, „ceea ce ne face săL înțelegem pe Dumnezeu este neputința de aL înțelege“. Această propoziție nu este doar paradoxală, contravenind uzajului obișnuit al gândirii, ci și antinomică: neputința de aL înțelege pe Dumnezeu face posibilă înțelegerea Sa. Cu alte cuvinte, noncomprehensiunea celor divine face posibilă comprehensiunea lor. Aduce în atenție, astfel, ceea ce e cu adevărat propriu unei asemenea experiențe. Este vorba de asumarea distanței de nedefinit în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ce face posibilă comuniunea însăși.<ref id="157">Cf. în această chestiune JeanLuc Marion, L’idole et la distance, Éditions Grasset & Fasquelle, Paris, 1977, îndeosebi §§ 17-19.</ref> Odată PARADOX ȘI NONSENS 159 156. 157. cu aceasta, recunoaște deschis caracterul lor antinomic. Ne amin tim că, vorbind despre mirum, Rudolf Otto distinge câteva trepte în experiența religioasă a numinosului. Mai întâi, un asemenea element apare incomprehensibil, scapă categoriilor în care gândim de obicei. În al doilea rând, se opune acestor categorii și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
apare incomprehensibil, scapă categoriilor în care gândim de obicei. În al doilea rând, se opune acestor categorii și uzajului lor obișnuit, „nu mai este doar incomprehensibil, ci dea dreptul paradoxal“. Mergând mai departe, își fac loc unele enunțuri care sunt antinomice atât în propriii termeni, cât și unele în raport cu altele. „Forma sa cea mai acută [a lui mirum] este aceea pe care o numim antinomie. Ea este mai mult decât un simplu paradox. Prin ea își fac apariția enunțuri care sunt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fac apariția enunțuri care sunt nu numai contrare rațiunii, normelor și legilor ei, ci și divergente între ele, afirmând opposita despre același obiect și alcătuind antiteze ce par a fi ireconciliabile și ireductibile.“ Ultimele două trepte, cea paradoxală și cea antinomică, fac să apară acest mirum ca realmente absurd pentru simțul comun. Spune în prealabil că acesta e „ceva «absurd», care de fapt «nu există», pentru că este «cu totul altul», ceva ce nu ține de sfera realității noastre“. Vedem cum în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
absurd», care de fapt «nu există», pentru că este «cu totul altul», ceva ce nu ține de sfera realității noastre“. Vedem cum în unele situații paradoxul trece imediat în antinomie sau, pur și simplu, lasă locul acesteia. Doar că, uneori, vorbirea antinomică se datorează unor intenții mai simple, chiar facile, precum cele spectaculare. Sau 160 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 158. precum cele de natură scolastică, doctrinară. Scriitorul creștin știe bine, de exemplu, că unii „academici“, cum îi numește, au provocat deja
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
numește, au provocat deja multe certuri cu privire la Fecioara Maria. „«A născut și nu a născut, fecioară și nu fecioară», ca și cum, dacă ar fi să vorbim astfel, ni sar potrivi mai degrabă nouă [acest fel de vorbire]“ (XXIII, 2). Vorbirea lor antinomică era motivată de un anume relativism pe care îl cultivau, un exercițiu asemeni celui sofistic. În această situație, antinomia („a născut și nu a născut, [este] fecioară și nu [este] fecioară“) cade la nivelul logicii formale. Devine simplu joc sau
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a născut] din propriul trup, sau că de aceea [este] fecioară pentru că nu este fecioară, fiindcă nu este maica [fiului ieșit] din măruntaiele sale“ (XXIII, 2-3). Este minunat acest loc, reușește să redea excelent deosebirea dintre două maniere ale vorbirii antinomice. Tertulian observă că se pot obține formulări antinomice prin relativizarea com pletă a termenilor. Faptul e posibil fie în excesul de îndoială, fie în jocul echivoc al cuvintelor. Or, din partea sa, lucrurile se doresc limpezi: „lumina este lumină și întunericul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
aceea [este] fecioară pentru că nu este fecioară, fiindcă nu este maica [fiului ieșit] din măruntaiele sale“ (XXIII, 2-3). Este minunat acest loc, reușește să redea excelent deosebirea dintre două maniere ale vorbirii antinomice. Tertulian observă că se pot obține formulări antinomice prin relativizarea com pletă a termenilor. Faptul e posibil fie în excesul de îndoială, fie în jocul echivoc al cuvintelor. Or, din partea sa, lucrurile se doresc limpezi: „lumina este lumină și întunericul întuneric, ceea ce este da este da și ceea ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se doresc limpezi: „lumina este lumină și întunericul întuneric, ceea ce este da este da și ceea ce este nu, nu, iar ceea ce este mai mult este de la cel rău“ (XXIII, 3, cu trimitere la Isaia 5, 20). Lucru știut, unele formule antinomice se pot afla sub varii intenții: sofistică și spectaculară, eventual simplu subiectivă, datorată ignoranței sau neatenției. Chiar și atunci când sunt formulate în aceiași termeni, judecățile antinomice diferă mult de la un caz la altul. Diferența o aduce fie materia judecății, fie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cel rău“ (XXIII, 3, cu trimitere la Isaia 5, 20). Lucru știut, unele formule antinomice se pot afla sub varii intenții: sofistică și spectaculară, eventual simplu subiectivă, datorată ignoranței sau neatenției. Chiar și atunci când sunt formulate în aceiași termeni, judecățile antinomice diferă mult de la un caz la altul. Diferența o aduce fie materia judecății, fie intenția sub care stă, fie lumea vieții de care ține. Nu voi intra în detalii, ar fi inutil aici. De pildă, antinomiile formulate de Zenon din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
18, 59, 83, 94, 106 finitudine experiența propriei ~ 155, 159, 169 (n. 171) (vezi și „limită“) simț al ~ 16 (n. 5), 19 frumusețe (a celor care exced sensul comun) 114, 133, 192, 196 G gândire ~ absurdă 77-83, 85-88, 137, 142 ~ antinomică 20, 34-35, 152- 164 ~ apofatică 65-67, 84, 157, 159, 163 ~ conceptuală 85-88, 168 (n. 169) ~ logică 55-62, 76-84, 102, 130, 137 ~ paradoxală 20, 158-175 ~ prereflexivă (sau „incon știentă“) 89 ~ speculativă (sau metafizică) 15 (n. 5), 66-67, 106 ~ tehnică 59, 106-107
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
inexprimabil 9, 19, 113 (vezi și „limite ale limbajului“) infinit (ideea de ~ ) 45, 48 (n. 35), 50, 51, 52, 83, 114 ininteligibil 71, 95, 132, 159 (n. 156) (vezi și „limite ale înțe legerii“) in re 62 intenție ~ și gândire antinomică 159, 161, 163 ~ și transgresare a sensului 24, 78, 83, 103, 107, 108, 111, 131, 132, 136-143 intenționalitate moduri distincte de ~ 10, 11, 14, 59, 83, 122, 130 (n. 133), 154 transgresarea ~ 112, 163 (vezi și „gratuitate a unor nonsensuri
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]