680 matches
-
implice și, pentru început, să înțeleagă cine explodează pe cine ; le place să-și pună jucăriile să se bată, dar, din cîte știu, le place și să le înzestreze cu personalitate. (Tipii ăștia îmi amintesc mai curînd de utilajele alea antipatice de care erau pline manualele de pe vremea mea : Voilà une moissoneuse-batteuse.) Dar poate că lucrurile s-au schimbat ; poate că însăși ideea de a relaționa cu personajele li se pare stupidă copiilor de azi, care nu vor să se implice
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
showbizul în sînge. Preliminariile interviului sînt tratate într-o manieră cît mai apropiată de a unui film despre box. Cu mare viteză și dexteritate, se stabilește cine sînt adversarii și ce vor ei. Nixon (Frank Langella) s-a făcut extrem de antipatic prelungind războiul din Vietnam și s-a dezonorat definitiv prin afacerea Watergate. Pentru el, interviul televizat propus de Frost e cea mai bună șansă de a-și spăla imaginea în fața poporului american și de a reveni în avanscenă. E superantrenat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lipsită de reținere atunci cînd se întîmplă ca emoțiile respective să fie negative, urîte, înspăimîntătoare ; îndeosebi pe acelea le plesnește cu setea și totodată cu precizia unei tenismene care trimite o bombă. Majoritatea starurilor, chiar și atunci cînd joacă personaje antipatice (nu personaje negative supradimensionate alea plac pentru că sînt spectaculoase , ci personaje de dimensiuni obișnuite mînate de emoții pe care publicul le poate găsi respingătoare), fac ce fac și-și păstrează o punte de acces la simpatia publicului. Ea arde toate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
tragice și le condamnă să rămână în „estetic indiferent”. Criticul sugerează și o respingere a caragialismului în cultura germană datorită cheii minore, estetic-localiste în paralel cu respingerea estetismului prin excelență amora- list al lui Wilde. „Cred că germanilor le era antipatică seria eroilor caragialești, la fel cum le e în general antipatică occidentalilor arta estetică a lui Wilde etc.” Lăsând la o parte inexactitatea din cea de-a doua parte a afirmației, - Wilde cunoștea succesul în Franța și nu în Anglia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și o respingere a caragialismului în cultura germană datorită cheii minore, estetic-localiste în paralel cu respingerea estetismului prin excelență amora- list al lui Wilde. „Cred că germanilor le era antipatică seria eroilor caragialești, la fel cum le e în general antipatică occidentalilor arta estetică a lui Wilde etc.” Lăsând la o parte inexactitatea din cea de-a doua parte a afirmației, - Wilde cunoștea succesul în Franța și nu în Anglia și a exercitat o influență profundă asupra culturii occidentale -, respingerea unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o spun eu În locul lui. Las) s) se Înțeleag) c), la Stockholm, toți oamenii erau foarte corecți, perfecți, dar poate f)r) suflet. Franța? Ei bine, francezilor n-ai ce s) le faci, sunt atât de fermec)tori, atât de antipatici. Franța este o societate deschis) pentru cei care doresc s) devin) francezi. Americanii? O amestec)tur) ciudat). Oameni cumsecade, Ins) neciopliți și necizelați - nu pot fi comparați cu cele mai bune produse ale culturii engleze. Bem ceai - ceai englezesc, cu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
fapt nu piesa, ci experiența momentului, din care făcea parte piesa). Pentru că am intuit ce Înseamnă să fii actor, am refuzat ca „actorii să facă ce le spune regizorul“, iar ideea de a exersa putere și autoritate mi-a fost antipatică de la Început. Niciodată nu am putut să stau În sală la o masă și să comand altora pe un ton rece, vorbindu-le la microfon doct și distant. Dimpotrivă, am căutat pericolul, acțiunea directă, iar faptul că eram până În ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
colectivului când nu eram În țară. Nimeni din teatru nu a luat nici o poziție publică, nu a protestat față de meschinăriile dirijate abil pentru a diminua Încrederea de care mă bucuram. Această lipsă de răspundere pentru acțiune individuală și obiceiul destul de antipatic de a da mereu vina pe altul erau, din păcate, nu doar cazuri izolate În cadrul Teatrului Național, ci o oglindă fidelă a unei atitudini răspândite În mentalitatea generală. Sentimentul că n-aveam de ales decât să renunț devenea din ce În ce mai acut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sinceră, câtuși de puțin convențională, ceva în sensul de cum o să mă descurc, dacă pot să mă descurc. Vroia să se asigure că, la ora aceea târzie, am cu ce să mă întorc acasă! Da, Marin Preda, care uneori părea „urâcios”, „antipatic”, era capabil de asemenea spontane, rarisime în vremea noastră, gesturi de mare delicatețe. * Îi mai sunt recunoscător lui Marin Preda și pentru un alt gest pe care a binevoit să-l facă față de mine. Când? Nu pot preciza. În orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
plină însă, malgré tout, de gravitatea asumării unui rol ingrat, expus tuturor hulelor, ce-și revendică totuși, modest dar ferm, legitimitatea de atâtea ori contestată. Nu rezist ispitei de a cita, fără parcimonie, câteva pasagii : „Când criticul devine... un personaj antipatic, nu se petrece nimic deosebit. S-ar zice dimpotrivă, că fenomenul ține de legea destinului critic. Se poate întâmpla însă ca la un moment dat criticul să-și devină lui însuși antipatic. (...) vei ajunge să nu-ți mai tolerezi complezențele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
parcimonie, câteva pasagii : „Când criticul devine... un personaj antipatic, nu se petrece nimic deosebit. S-ar zice dimpotrivă, că fenomenul ține de legea destinului critic. Se poate întâmpla însă ca la un moment dat criticul să-și devină lui însuși antipatic. (...) vei ajunge să nu-ți mai tolerezi complezențele. Te vei sătura de severitățile tale. Te vei sătura în egală măsură și de regia de camuflaj a propriilor nelămuriri, micile abilități de ocazie. (...) indulgențele tale (la care uneori normele de conveniență
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nervii și creierii bieților oameni. Editorul mi-a prezentat-o pe soția lui, Christine, și pe cei doi fii, Yves și Alain, care au plecat imediat, lăsându-ne singuri. Editorul René Coeckelberghs mi s-a părut din prima clipă extrem de antipatic, snob, cu idei pline de provocare. La sfârșit mi-a dăruit o agendă frumoasă, pe care era imprimată emblema lui: un cocoș de lupte cu gheara ridicată; sub imagine erau niște versuri care mi-au fost traduse din suedeză: Ești
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
incoruptibili- se știe că au existat mulți comuniști integri, idealiști, care n-au profitat niciodată, acești oameni merită respectul lumii și considerație. Lawrence Durrell a murit la 78 de ani. Nichita (Stănescu) l-a întâlnit la Paris, găsindu-l foarte antipatic. În timp ce prietenii săi Henry Miller și Anaïs Nin i-au făcut portrete de neuitat în scrisori și jurnale intime. Ciudat vis: eram cu mama fetei violate în Italia, eram la masă și ea era amfitrioană: era frumoasă, cu sâni mici
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de către șefi filme sexy, interzise pe vremea aceea, într-o rezervă numai de anumite persoane știută. Gândul ex-primarului proaspăt instructor județean mersese cu mult mai departe de pretinsa cafea sau de film. Pe figura gălbejită din cauza tutunului flutura un zâmbet antipatic. Între timp, aproape toate căruțele plecaseră de pe deal. Aerul era de nerespirat, fulgere brăzdau cerul, iar nori negri veneau dinspre pădure. În câteva momente avea să înceapă furtuna. Te urci în mașină, tovarășa Țâru? întrebă activistul, fost primar de oraș
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
câte un ghiocel, cine știe. Eram fericiți, emoționați, cadourile noastre au fost primite... Dar nenorocirea a căzut ca un trăsnet. * Nu începuse bine ora a doua, de geometrie, când s-a deschis ușa și a intrat secretarul liceului, un personaj antipatic, însoțit de doi domni, dintre care unul era domnul Șehter, celălalt un tip care, din orice unghi ar fi fost privit, ar fi fost diagnosticat că este comisar de poliție. Secretarul a șoptit ceva profesorului de matematică, după care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cronologie a sentimentelor, de care văd că nu ascult. Legea pe care o încalc pretinde vârstelor o acomodare, una trebuind să-și tempereze simțirile, alta să și le exalte. Dar dintre abaterile de la această regulă, bătrânul tânăr este mai puțin antipatic decât tânărul bătrân. Probabil că e un argument oarecum artificial, dar nu am altul. Până una alta e început de toamnă, lumina a devenit cristalină, zarea s-a topit în violet; sunt zilele în care intervine, obscur, presentimentul sfârșitului. Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prin zăpadă, căutând sub rădăcini mugurii ghioceilor încă nerăsăriți; sau descopeream vizuinile unor sălbătăciuni; sau așteptam cu inima strânsă să ne întâlnim cu "lupul", fiară care nu ne-a ieșit totuși în cale. "Plecam" de la unele ore sau de la profesorii antipatici și rătăceam până târziu, până se făcea noaptea. Alteori luam drumul mahalalelor: atunci a început dragostea mea pentru grădinile ascunse după garduri vechi. Am descoperit străzi cu nume ciudate: "Semnului", "Fericirii", "Disperarea de jos" (!!), "Stradela Cublondine" (exact așa!!!) și ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-o. Ambiguitatea simbolică fată-corabie, pe care o întreține, la un moment dat, cârmaciul Gherasim, e justificată : goeleta Speranța, arhetip psihic și proiecție ficțională, merită iubită, au făcut-o și autorul, și personajele sale. Tema pirateriei e ilustrată, desigur, prin prezența antipaticului Spânu, dar nu numai. Sunt alte câteva trimiteri, în roman, sugerând o realitate istorică a secolului al XIX-lea, pe Marea Neagră și litoralul mediteranean. La prima întâlnire cu câțiva din viitorul echipaj, de pildă, sub puntea barcazului grec Penelopa, Anton
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
concludea: În ciuda a toate, nu am avut nici cea mai mică îndoială asupra vocației mele». Anul scolastic a trecut repede. Giovanni s-a implicat cu sârguință, obținând rezultate bune chiar și în acele materii care i-au fost totdeauna de antipatice. În acest sens, la examenul final de matematică, don Scapini l-a recomandat tânărului profesor don Trita, care făcea parte din comisie. Venind rândul lui Calabria, don Trita a vrut să-l interogheze personal și aprofundat. Terminându-se examenul, don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
că, atunci, în val vârtej au fost ultimate Sfintele Reguli sau mai bine zis Constituții, care de multă vreme, din dispoziția mons. Episcop, erau reexaminate de mons. Zenati pentru episcop și de don Pedrollo pentru Operă...». Preotul veronez Giulio Bevilacqua, antipatic autorităților fasciste, era confinat la Roma unde a ocupat funcția de Consilier al Congregației religioșilor și a fost împuternicit de Opera Pontificală pentru Prezervarea Credinței și Pregătirea noilor biserici. E prietenul lui don Calabria și cunoaște bine Opera «Copiilor Buni
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
s-a declarat pe deplin acord cu el, dar considera că nu era încă matur timpul completei aboliri a așa-ziselor tarife. Episcopul de Verona i-a conces facultatea gratuității, cu anumite limite de prudență, pentru a nu crea confruntări antipatice între credincioșii diferitelor parohii. Pentru don Calabria gratuitatea din partea preoților era o mărturie de credință și de încredere în Divina Providență. Monseniorul Girolamo Cardinale a recurs adesea la don Calabria pentru a-i încredința vreun cleric sau preot în criză
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
se găsesc prin librării...), iar dacă unii continuă să-mi citească „șotroanele”, aceștia se enervează, vociferează ori, în cel mai bun caz, discută despre mine cu nedumerire. La drept vorbind, nici eu nu știu exact de ce mi-e atât de antipatic N. Manolescu. Dacă fac un efort de memorie, pe vremea Împușcatului, eu îl tratam cu oarecare condescendență: era pentru mine un personaj destul de șters, de lejer, mai ales comparat cu cei din jurul meu, cu Dimov, Mazilescu, Goma etc. La sfârșitul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
gust cu emoție. Cartea formează pentru mine o realitate transcendentă, iar biografiile le-am scos din cărți și din documente, nu din experiența directă. Când cineva insinuează că judec după "simpatii" și "antipatii" fiindcă spun despre Slavici că omul era antipatic și că subordonez analiza omului interior biografiei pitorești, greșește. Mai întîi că socotesc pe Slavici nu prozator mare, în dezacord cu unii critici. Al doilea, simpatia și antipatia istoricului nu sunt reacțiuni imediate, ci dovezi de trăire a materiei. Un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de trăire a materiei. Un istoric se abstrage de prezent, dar nu se abstrage de orice conținut sufletesc și poate avea atitudini ideale. Și dealtfel în cazul Slavici am voit a arăta că Slavici întrunește notele obiective, convenționale ale "omului antipatic". Indiferența pentru cauzele fizice ale operelor a făcut să nu urmăresc deloc statul personal al scriitorilor. Astfel articolul despre N. Iorga a fost compus pe când autorul trăia și e de ghicit ce enorm ar fi fost scandalul dacă Istoria ar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al artei lui literare. Planurile se separă. Simt repulsie să spun unui poet de alte convingeri politice "fost poet". Ca critic, mă îmbrac în haine somptuoase cum făcea Machiavel când intra în odaia lui de lucru, și soco-tindu-l pe scriitorul antipatic decedat sub raportul vieții, mă delectez numai cu opera lui, ca și când ar fi anonimă. De aceea nu sunt admisibile în profesia critică unele excese. Un mare scriitor, chiar vinovat sub raport civic, rămâne mereu mare scriitor. Rebreanu este Rebreanu oricum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]