1,208 matches
-
pe Calea Victoriei la braț cu fata lui, o cunosc acum (faptul era adevărat). - Ioanide este mehenghi, dădu Suflețel definiția situației,graeculus insidiosus! Joacă pe mai multe cărți. Își împinge băiatul pentru cazul când ar da năvală bestiile. (Suflețel profesa o antipatie zgomotoasă și foarte sinceră momentan împotriva Mișcării, de acord cu ceilalți doi, în tonalități deosebite.) - Crezi oare? se îndoi Gulimănescu. În fond, interogația lui avea, intim, cu totul alt sens și trebuia înțeleasă astfel: "Crezi oare că e posibil să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
impresia teroarei. Dar asta numai la colțuri de stradă pustii sau între patru ziduri. De asemeni Gulimănescu, într-un stil mai potolit. Dan Bogdan însă, care când îmbrățișa o convingere cu încetul o păstra cu oarecare tenacitate, dimpotrivă, își destăinuia antipatia pe față, nu clamoros, însă într-un fel de aluzii mușcătoare și cu sarcasmul lui echivoc. Se pretindea chiar că face dificultăți la examene studenților pe care îi bănuiește a avea simpatii pentru Mișcare. În ciuda acestei dârzenii aparente, Dan Bogdan
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rafinamentului, tensiunea lui Bogdan mergea în direcția ajutării rudelor imediate. Sugestia lui Suflețel fu primită deci cu o curiozitate secretă și cu indiferență exterioară. Pe Dan Bogdan, om cu raționamentul lent, îl supăra G. Călinescu dezacordul între interesul propunerii și antipatia lui momentană pentru Mișcare. Gulimănescu trecea numai prin îndoieli asupra desfășurării evenimentelor. De aceea îndreptă convorbirea în această direcție: - Afacerea e complicată. Dacă Mișcarea eșuează, neputem compromite. - Eu am auzit, observă Dan Bogdan cu râsul său ieșit dinsforțarea de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Horațiu. Cu toate acestea, sunt cărți care excită la viață, vina e a profesorilor. Aceștia scot dintr-un autor și ultima picătură de sânge. De aceea la Cicero s-a petrecut un fenomen invers, am prins simpatie pentru Catilina și antipatie pentru un avocat care, cum am citit mai pe urmă, umbla cu cuirasă pe sub togă, înconjurat de o ceată de prieteni. Din Homer n-am priceput nimic în școală, abia în urmă, picîndu-mi în mână o traducere franceză în proză
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de primăvar㤠(lat.). 2 Ei, Postumus, Postumus, grăbiți-vă, trec anii (lat.). G. Călinescu de sport. Din cauza slăbiciunii mele relative pentru lectură (biblioteca tatii a exercitat un prestigiu asupra mea), camarazii mă ironizează ca "intelectual". E de la sine înțeles că antipatia mea, din păcate în bună parte filozofică, pentru cărți se unește cu o indiferență tot atât de mare pentru scris. Mania de a fi autor bântuia și printre colegii mei de școală, și nu e unul care să nu fi compus măcar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Gulimănescu. Astfel Suflețel comunicase vestea, ferindu-se a revela modul cum ajunsese în posesia ei. Când se petrecu accidentul Dan Bogdan, Suflețel se umplu de spaima de a nu rata direcția Aurorei la școala prințesei, din cauză că exprimase în public antipatie față de Mișcare. - Dragă Iti, îi sugeră Aurora, n-ar strica să te duci laHangerliu, să-i explici că tu nu te bagi în politică. Astfel Suflețel decise a face o vizită, perfect inutilă, lui Hangerliu, în care scop solicită intercesiunea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dat afară pentru exces de spirit militar! - Nu prea e departe de ce spui tu. Gavrilcea are obiceiulacesta, că oriunde se află vrea să reformeze. A început și acolo să citească opere despre organizarea armatelor, să se distingă la instrucție, trezind antipatii. A fost pârât că strecoară printre camarazi idei revoluționare. Teoria lui era atunci că soldații trebuie să fie conștienți de rostul lor, să intre în armată numai ca voluntari. G. Călinescu - Cum văd, acest Gavrilcea e un pericol pentru oriceinstituție
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nerecunoscut, în care câteva linii grotești caricaturizau și denaturau propria sa formulă biologică. Cu toată această incompatibilitate, arhitectul păstrase o slăbiciune pentru Tudorel, o gingășie medicală pentru un infirm. La moartea Pichii acest interes dispăru și, fără a face loc antipatiei, fu înlocuit cu absența totală a imaginii lui Tudorel. Ioanide nu considerase niciodată G. Călinescu de fapt pe Tudorel singur, ci numai alături de Pica. Tudorel și Pica înfățișau laolaltă progenitura lui și ce lipsea la unul se completa prin imaginea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hangerliu nu lua parte direct la organizarea insurecției, dar mobiliza cercurile aristocratice, creând o rezistență "rumînească", deși de fapt de instigație germană, împotriva regimului. Factorul constituțional, furios că în familiile locale încolțise ideea unei dinastii autohtone și nutrind o neacoperită antipatie față de colțoasa prințesă Hangerliu, un fel de Chiajna rediviva, sugerase suprimarea lui Hangerliu, ca un preaviz pentru aristocrația cu veleități. Aci lovitura, deși motivată, cerea discreție spre a nu indigna cercuri mai largi, interesând și afinii din străinătate ai lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pe scenă, Carababă zăcea mort de-a binelea, împușcat. Agentul provenit din cabotinaj și tovarășul său, intrați în plus în figurația cagularzilor, trăseseră, ca în Tosca, gloanțe adevărate. Carababă își atinsese ținta vieții sale: "jucase teatru adevărat". Ioanide concepu o antipatie specială împotriva lui Tudorel, aflând că el fusese acela care adusese pe Gavrilcea în casa Hergot. Fără această imprudență, Pica ar fi fost salvată. Toate tiradele doctrinale, citite de arhitect în memorialul lui Tudorel și care-i atrăsese atenția la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
palmă "domnului ministru de externe". Paradoxul era că Ioanide căpătase simpatii, de care habar n-avea, în rândurile "bandei" și totodată se bucura de buna dispoziție a tinerimii adverse Mișcării, ca victimă inocentă a ei. Astfel, în vreme ce Dan Bogdan recoltase antipatia ambelor tabere, din stângăcie, Ioanide, fără să știe, devenise idol al amândurora. Când deci Pomponescu auzi cuvintele soției sale, crezu cu tot dinadinsul într-o manevră malignă a arhitectului, spre a-l diminua. Era imposibil ca Ioanide să nu fie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în piața cartierului cu pricina și a privit de la geamul cupeului, fără nici un comentariu, bazilica lui Ioanide. XXIV Pomponescu era în mod normal un om agreabil, deși pasibil de crize de invidie și mizantropie, și care nu trecea niciodată, în antipatiile sale, la gesturi violente și vulgare. Existența lui Ioanide îl indispusese totdeauna secret, cu toate acestea compania lui nu-i era displăcută și Pomponescu uza față de arhitect de cea mai distinsă colegialitate. Antipatia față de Ioanide se făcu acută prin incidentul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mizantropie, și care nu trecea niciodată, în antipatiile sale, la gesturi violente și vulgare. Existența lui Ioanide îl indispusese totdeauna secret, cu toate acestea compania lui nu-i era displăcută și Pomponescu uza față de arhitect de cea mai distinsă colegialitate. Antipatia față de Ioanide se făcu acută prin incidentul Indolenta, când Pomponescu se simți jignit în demnitatea lui virilă. Ar fi reacționat energic dacă ar fi avut vreun pretext exterior. Căci Pomponescu, constrâns de educația lui, ținea cu orice chip să pară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
uită în sus. Pomponescu se despărți de Ioanide nu reconciliat cu acesta, ci și mai indispus în fundul sufletului. Nu mai simțea ură împotriva arhitectului, ci un fel de ciudă. Ioanide nu-l onorase pe Pomponescu nici măcar cu o mișcare de antipatie, ignora totul, ducea candoarea până la jignire. Savantă prefăcătorie, spre a gusta căderea ministrului, sau sinceră bunătate? Se îndoi că Ioanide putea fi așa de infernal după o dramă zguduitoare. La întoarcere, Pomponescu se întîlni cu Gaittany, care, venit cine știe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
istorie", el propune soluția orientării romanului nostru "spre o psihologie caracterologică și spre umanitatea canonică"... Dinu PILLAT, Itinerarii istorico-literare, București, Ed. Minerva, 1978, p. 280-281. În Bietul Ioanide (1953), complexiunea lui Pomponescu, față de toate celelalte personaje ale romanului, vine din antipatia creator disimulată a aceluiași autor pentru eroul său. La fel de firave uman, concepute tot atât de unilateral, mai diferențiat însă și mai subtil comice (deoarece situațiile comice sunt aici mai diversificale), personajele din Bietul Ioanide au o substanțialitate conferită de însuși mediul intelectual
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
viață."27 Dacă obiectivele americane includ consolidarea sistemului juridic în China, astfel de filme ar putea fi chiar mai eficiente decât discursurile ambasadorului Americii despre importanța statului de drept. După cum se va vedea în capitolul următor, fundamentul atracției (sau al antipatiei) față de cultura americană în diverse regiuni și în cadrul unor variate grupuri poate înlesni sau îngreuna activitatea oficialilor americani de promovare a politicilor proprii. Există cazuri, de pildă Iranul, în care aceleași imagini hollywoodiene care îi dezgustă pe mullah-ii aflați la
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
și de amintirea sau imaginea obiectului, nu de per-cepția directă. Este greu să descrii obiectele, circumstanțele și varietățile diverselor specii psihologice de emoții pentru că nuanțele lor se combină și se continuă unele în altele la infinit. Distincțiile dintre sinonime (ură, antipatie, aversiune, oroare etc.) constituie sarcina dicționarelor și a cărților de psihologie. Orice emoție este rezultanta psihică a unei serii de modificări organice, fiecare dintre aceste modificări având drept cauză un proces fiziologic (William James). Din moment ce explicăm geneza unei emoții printr-
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
și generalului, ci al elementului, al determinațiilor. Ne despărțim. Rămân în cameră la Andrei, mult, până către ora 12, analizîndu-ne relația, rostindu-ne rezervele, încercînd să ne circumscriem zonele de fals și nesiguranță instalate între noi. Ne mărturisim o inițială antipatie reciprocă (în urmă cu trei-patru ani?). Tot ce se întîmplă e terapeutic. Joi, 6 octombrie 1977 Zi plină, cu Noica în vervă, venind după masa de prânz și de seară cu două liste de punctaj pentru discuție. Punctul 1 pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
când acesta a ajuns să cadă, el se bucura că "acest porc bătrân " - espresia cea mai {EminescuOpIX 196} desprețuitoare de care se poate servi un turc - încetase de-a domni. Împrotiva ghiaurilor în genere sultanul nu numai că n-are antipatie, ci din contra îi laudă; numai pe greci nu-i poate mistui și-i încredințat că, în tot Țarigradul, grec cinstit și de treabă nu se află. - Doamne! Cum nu putem și noi să-i trimitem peșcheș câțiva greci de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
n-au primit demisia în cestiune. Abia trebuie să mai pomenim că sunt împrejurări unde anticipările, din jignitoare, devin primejdioase. Nu este, nu poate fi acuma vremea de a aduce pe un corp legiuitor la estremitatea de a-și rosti antipatiile sale, precum nu este nici vremea unei crize de cabinet. "Hannibal ante portas ". Poate că e tot atât de clar că în vremi estraordinare nu sunt de recomandat nici reforme organice cari să taie în carne vie și că legi fundamentale sunt
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
IV", la care câțiva au încercat a răspunde cu "Vive Rochefort". [12 august 1877] OBSERVAȚII CRITICE D. dr. Zotu publică în n-rii 6 și 7 (iunie-iulie) a "Columnei lui Traian" o recenziune asupra logicei d-lui Titu Maiorescu. Din cauza invidiabilelor antipatii de care autorul logicei are onoarea a se bucura, recenziunea au fost reprodusă repede-repede de "Presa" și "Telegraful", încît atenția celor cari mai bine ar muri decât să judece singuri au fost deja pusă în cuvenita mișcare. Căci putem presupune
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
anunță că d. Fourtou pregătește elementele unui mare discurs, destinat a apară dinaintea Camerei politica urmată de guvern de la 16 mai. Le Soleil anunță că ambasada din Viena ar fi să se deie d-lui Gontaut-Biron, a căruia situație, în urma antipatiei ce-i arată dl. de Bismark, devenise destul de grea la Berlin. Mai multe ziare pronunță numele d-lui duce Decazes pentru ambasada din Berlin, dar nu este încă nimic decis în această privință. O telegramă a ziarului Le Nord spune
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
viața. Acest lucru a atras după sine reconsiderarea caracterului noțiunii de cetățenie, dar și al noțiunii de stat iacobin, ce fusese construit pe ideea de democrație reprezentativă având cetățeni care mențineau relația cu Adunarea Națională din Paris prin intermediul reprezentanților acestora. Antipatia iacobin-tradițională față de regionalism sau orice altă noțiune a corporatismului (corpuri intermediare între stat și societate) se baza pe ideea că aceștia discreditau înțelegerea noțiunii de cetățenie prin care cetățeanul nu deținea niciun fel de caracteristică de tipul gen, culoare sau
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
116-117). Structura formală definește funcțiile în raport cu obiectivele generale ale grupului, obiective care se află la originea apariției structurii respective. Pe de altă parte, apariția unei structuri informale se datorează afectivității și, de aceea, reprezintă "modul de distribuție a simpatiei și antipatiei în grup." (Mucchelli, 1970) Grupuri interioare și grupuri exterioare. Alături de grupurile primare și secundare, sociologii aduc de asemenea în discuție modul în care oamenii văd grupurile proprii și alte grupuri. Termenii de grup interior ("in-group") și grup exterior ("out-group") disting
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
un spirit justițiar și propune o revanșă împotriva decăderii clerului, înfățișându-le ascultătorilor săi, ceata veselă și certăreață în același timp a pelerinilor, pedeapsa veșnică, de pe cealaltă lume, de care se vor învrednici călugării cerșetori, față de care nutrea o vădită antipatie: aceștia vor viețui sub coada lui Belzebut, în locul cel mai ingrat și mai indezirabil cu putință. Pe drumul spre Canterbury, pelerinilor li se va alătura un avă, foarte priceput în tainele alchimiei, și slujitorul acestuia. Argatul, la îndemnul hangiului, va
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]